Să fii al altei culturi şi să vorbeşti spaniolă e ca şi cum ai fura jumătatea unui cântec pentru a îţi potoli foamea gândului, e o haină de duminică în care spiritul alene hoinăreşte parcuri şi râde soarelui.
Să fii al altei culturi şi să vorbeşti spaniolă e ca şi cum rostirea cuvântului cadou împachetat roşu îţi e.
Catalana s-a născut muchie de piatră, fugă fără popas şi apă de băut a cuvintelor. E a două fată în casă aşteptând măritişul după perdelele grele.
Nu îi rogi trupul să dea păcat rostirii.
Îmi amintesc primii oameni vorbiţi mie în catalană. Locul, Ulldecona, şi neputinţa mea de-a da pasului vigoare în nouă limbă.
La început,catalana mi-a fost carceră, nu puteam fi a ei din neştiinţă şi nu mă lasă să fiu a locului ca pedeapsa.
La început… până când toate au căpătat rost, am mâncat, am mers, am strâns mâini şi am sărutat după legea ei. Mi-a devenit prietenă.
Să vorbeşti spaniolă e ca şi cum toate zilele ar fi ¨a şaptea¨ şi toată bucată de pâine, festin.
Numai că să fii al altei culturi şi să vorbeşti catalană e ca şi cum te-ai simţi bine într-o casă care nu e a ta (şi costă a învaţă un popor să lase uşa casei deschisă¡)
Ne naştem stăpânii unei singure limbi: în care ni se cunosc părinţii, ne dăm morţii şi fac copiii noştri primii paşi.
Dar, şi numai celor cu deschidere la minte, uneori ne întâmplăm viaţă prin limbi străine nouă. Şi e ca şi cum o altă ţară ar primi prin botez şi numele nostru.
Trăiască patria mea cea nouă, limba catalană¡
Poema de Laura Catalina Dragomir traduït del romanés al català per PERE BESSÓ
.
POEMA
.
Ell deposà la línia del cor,
ella repartí la fam i li deixà el pa.
Ni tan sols jove.
Ni tan sols francesa.
.
.
POEM
.
El isi puse linia inimii,
ea imparti foamea si ii lasa lui painea.
Nici macar tanara.
Nici macar frantuzoaica.