Dacă după nuntă ați trăit pentru o vreme cu socrii știți că o casa nouă, a voastră, înseamnă de fapt începutul vieții de adult. Abia atunci realizezi că tu ești cel care contează iar influența celor de care depindeați, părinți sau socri, capătă dimensiunea pe care o merită, interesantă dar nu determinantă.
Cam în felul acesta – interesantă dar nu detrminantă – se poate cântări influenţa pe care un partid politic o are în viaţa românului din diaspora. Când ești român între granițele țării partidul politic este locul ăla de unde știi că vine primarul şi consilierul de care depinde alocația copiilor și „socialul”, sunt ăia care „păstoresc” urbea, care ar trebui să asfalteze, să aibă grijă să curgă apa la robinet, să aibă cine să îţi desfunde canalul după inundaţie, să ai un loc la grădiniţă pentru copil.
Pentru toate astea când eşti în ţară votezi un partid sau altul după cum te duce capul.
Trăind în Diaspora de cele mai multe ori ne aflăm într-un loc unde nu am fi vrut să fim, nu am plecat din ţară de bine, planurile noastre erau altele, am fi vrut să ne ducem copiii la grădiniţa de lângă casa soacrei dar nu a fost să fie.
Partidele politice care au guvernat sunt responsabile pentru situaţia în care 4 milioane de români sunt astăzi refugiaţi economici. În aceste circumstanțe motivele pentru care votăm astăzi un partid sau altul nu pot fi aceleaşi, nu votăm primarul sau consilierii din oraşul în care ne ducem viața, astfel că partidul politic românesc în diaspora nu are nicio influenţă în viaţa noastră de zi cu zi. Are influență asupra vieții familiilor rămase în țară iar acesta este motivul pentru care ar fi interesant să putem vota pentru circumscripția din buletin.
Ce rost are existenţa unui partid politic românesc în Diaspora?
La modul ideal un partid înseamnă asocierea unui număr de oameni care cred şi militează pentru o idee în baza unui program politic. Într-o lume ideală parlamentarul este slujbaşul public care se preocupă de situaţia electorilor din circumscripţia pe care o reprezintă şi se confruntă cu alţi parlamentari, din alte circumscripţii, încercând să obţină pentru ai lui cât mai mult. Din patru în patru ani decontează, vine iar în faţa votanţilor să le spună ce şi cum a făcut pentru ei, iar aceştia îl votează încă odată. Sau nu.
În viaţa reală însă vedem că platformele ideologice ale partidelor sunt din ce în ce mai mult o expresie apoasă de Wikipedia, îngheţate la nivel declarativ, amprentele programelor politice se contopesc după cum suflă vântul care le ţine pe lângă Dealul Patriarhiei sau prin consiliile locale.
Influența în calitatea vieţii românului din diaspora tinde către zero iar astfel partidul politic în Diaspora este relevant doar în măsura în care oamenii care îl reprezintă și trăiesc acolo sunt relevanți pentru comunitate. Dacă se implică în viaţa comunităţii şi dacă fac lucruri de care oamenii au nevoie acolo unde trăiesc.
Dacă în ţară reprezentantul partidului politic are relaxarea celui care ştie că poate influenţa în bine sau în rău viaţa cetăţeanului, aici nu beneficiază de confortul ăsta. Ăsta este motivul pentru care votul diasporeanului este scump şi dificil de obţinut.
De aceea de multe ori votul se duce într-o direcţie greu de prevăzut depinzând de factori care sunt aparent aleatori şi imposibil de controlat. Votul prin definiţie este subiectiv, cu atât mai mult în Diaspora unde lumea este atentă la nuanţe.
Nu am văzut nicăieri o strângere de fonduri, o şcoală de vară gratuită, o bursă de studii sau un caz disperat administrate de un partid politic românesc oricare ar fi el, nu am văzut şi nu am auzit de un centru cultural în Diaspora patronat de un om politic român bogat şi cinstit.
Avem cu toţii televiziune românească în case şi urmărim ce se întâmplă în ţară. Reţinem din comportamentul oamenilor politici români aroganţa şi mitocănia. Noi, pe aici, nu avem motive să le suportăm. În schimb, dacă tot trebuie să existe și să se manifeste „pentru binele cetățeanului din diaspora”, filialele partidelor politice s-ar putea implica în viaţa comunităţii. Pentru că astăzi nu fac decât să cerșească voturi și să-și aroge o reprezentativitate pe care nu le-a acordat-o nimeni.
Nici pe Obama nu îl recunoaşte nimeni dintr-un trib prin Amazon.
Dar ia să vină el cu o antilopă pe umăr, pun pariu că o să stea în capul mesei.