Zgomotul de fond provocat de alte evenimente care ne ocupă sfârşitul de săptămână estival aproape că ne face să pierdem din vedere un eveniment important pentru Diaspora care are loc zilele acestea la Bucureşti: desfăşurarea lucrărilor Congresului Romanilor de Pretutindeni care ne interesează direct. Este prima manifestare prin care instituţional se pretinde ca Diaspora să devină un partener de dialog valabil pentru parlament şi/sau Ministerul de Externe. Motivaţia are logică, un dialog cu 4 milioane de oameni odată este imposibil şi atunci Diaspora ar avea nevoie de reprezentanţi care să poată fi parte la masa discuţiilor. Cât de reprezentativi sunt aceşti delegaţi prezenţi zilele acestea la Bucureşti este discutabil dar despre asta urmează să vorbim după congres.
Televiziunea TVR Internaţional a dedicat spaţii ample ieri şi astăzi congresului. Urmărind transmisiile de la Palatul Parlamentului şi făcând abstracţie de opulenţa sălii de şedinţe impresiile nu sunt cele mai plăcute, tinzând să dea dreptate celor care consideră manifestarea ca fiind o „făcătură interesată” şi că reprezentanţii diasporei ar fi acolo pentru „fotografii de Facebook”. Nu ştiu dacă detractorii congresului au dreptate însă participarea delegaţilor despre care se presupune că sunt reprezentanţi ai românilor de pretutindeni legitimează evenimentul şi merită a fi consemnată; dosarul congresului va menţiona participarea şi interesul diasporei pentru dialogul cu Parlamentul. Cât de mult adevăr este aici rămâne de văzut.
Diaspora are aerul că nu a luat foarte în serios congresul, lucru de înţeles date experienţele anterioare avute cu genul acesta de manifestări iar numărul delegaţilor participanţi este mic şi disproporţionat faţă de volumul comunităţilor de români stabiliţi într-o ţară sau alta. Deja mulţi dintre ei sunt contestaţi şi consideraţi nereprezentativi pentru zonele din care provin; există chiar voci care consideră că unii dintre ei ar fi implicaţi în istorii controversate despre care comunităţile respective ştiu dar nu spun mare lucru. Unul dintre motivele pentru care diaspora consideră congresul aproape ca o glumă proastă este direct imputabil iniţiatorilor, aceştia având nevoie de 9 (!) ani pentru a concreta detaliile de organizare, unele dintre ele sub spectrul uni diletantism tragi-comic în ciuda timpului avut la dispoziţie pentru organizare şi coincidenţei organizării congresului fix în an electoral.
Urmărind fenomenul diaspora se înţelege de unde vine ideea că delegaţii la congres par a fi împărţiţi în două mari categorii dupa motivaţia fiecăruia dintre ei; idealiştii sunt cei care sunt dominaţi încă de un optimism, este adevărat moderat şi dispuşi să mai acorde o şansă dialogului cu guvernul de la Bucureşti în ciuda constantelor derapaje în teme care vizeaza istoric diaspora. Pragmaticii sunt cei care urmăresc interese proprii, vizibilitate, legitimitate sau/şi funcţii în consiliul care se va constitui, în speranţa că se vor putea aşeza la masa bogaţilor sau măcar că vor putea pretinde că aparţin categoriei. Vom vedea în ce măsură unii sau alţii vor apăra interesele diasporei după congres în comunitaţile din care provin dat fiind că simpla lor prezenţă acolo îi transformă în persoane publice, vizibile şi evaluabile.
Obiectivele schiţate în programul congresului sunt unele prea ambiţioase pentru a putea fi atinse în cadrul acestui prim contact. Nu vor putea rezulta acorduri pentru că nu existe teme concrete de discutat, nu există nici măcar doi parteneri de dialog bine definiţi. Probabil ca acesta ar putea fi de fapt obiectivul Congresului de anul acesta: constituirea unui prim consiliu al reprezentanţilor valabil până la urmatorul congres. Indiferent de motivaţia fiecaruia dintre participanţi de ambele părţi ale mesei de dialog aşteptăm de la acest Congres cel puţin definirea partenerilor de dialog; dacă din partea diasporei va rezulta un consiliu cu care Bucureştiul să poată fi provocat la un dialog real , ne putem considera mulţumiţi.
Despre solicitările pe care diaspora le reclamă parlametului nici un cuvânt anul ăsta.