Buna ziua Niculina Saroz,

Urmărim de ceva vreme evoluţia evenimentelor legate de Congresul Românilor de Pretutindeni despre care am mai scris. Sunteţi unul dintre vice-preşedinţii Consiliulului Românilor de Pretutindeni aflat astăzi în curs de validare parlamentară. Contestat din toate părţile, hulit, blamat şi acuzat de toate relele încă înainte de a se naşte, despre acest Consiliu şi despre speranţele care se pun în el vă rugăm să ne vorbiţi dumneavoastră care aţi fost acolo şi sunteţi o persoană care nu poate fi acuzată de a fi făcut parte anterior dintr-unul dintre grupurile interesate.

Aţi îndrăznit să credeţi în ideea constituirii Consiliului Românilor de Pretutindeni care, indiferent de opiniile de pe margine – interesate sau nu -, poate deriva într-un organism al diasporei cu personalitate şi voce proprie (daca va fi construit cu grijă) şi, de ce nu, ar putea deveni unul de care Bucureştiul să ţină seama indiferent cine se va afla la putere într-un moment sau altul.

Robarna: Niculina Saroz, în primul rând felicitari pentru numirea în funcţia de vicepresedinte al Consiliului Românilor de Pretutindeni. Acum că ai devenit persoană publică spune-ne ceva despre tine

Niculina Saroz: Așteptăm încă validarea oficială a Parlamentului. Dar, mulțumesc!

Am 31 de ani și sunt din Baia Mare, Maramureș. De fapt, ca să fiu sinceră, mereu spun că sunt pe jumătate bistrițeancă. Mi-am petrecut toate vacanțele pe Valea Bârgăului și, mă simt puțin și de acolo. De unde păstrez și cele mai frumoase amintiri din copilărie și adolescență. La data de 3 februarie 2005, am ajuns pe meleaguri asturiene, stabilindu-mă în orașul Gijón, unde locuiesc și azi.

Din punct de vedere profesional, nu cred mă deosebesc de majoritatea conaționalilor noștri. Până în anul 2011 am avut diverse ocupații. Cei mai mulți ani am muncit în serviciul domestic, însă am fost și agent de marketing pentru o companie de telefonie (clar vorbind, vânzare de la ușă la ușă), ajutor de bucătar, ospătar, etc. Am muncit câteva zile chiar și într-o crescătorie de pui. Imaginați-vă o hală cu peste 5000 de pui care trebuiau încărcați într-un camion; cred că nu este nevoie să dau mai multe detalii.

În acea perioadă, pe lângă activitatea desfășurată, m-am pregătit pentru meseria pe care o exercit în prezent. Din 2011 sunt traducător/interpret autorizat. Pe plan personal, sunt căsătorită cu un sătmărean și avem un băiețel de 4 anișori. Ne-am cunoscut aici

Robarna:  De ce ai dorit sa fii delegata la Congresul Românilor de Pretutindeni?

Niculina Saroz: De mai bine de 5 ani realizez activități de voluntariat, oferind informații și suport pentru cetățenii români din Spania (în special cei stabiliți în Principatul Asturias). Mereu mi-am dorit să mă implic mai mult în problemele comunității însă, uneori nu aveam timpul necesar, alteori nu aveam curajul necesar. Cu toate acestea, de câtva timp încoace am început să am mai multă încredere în mine și să am ideile mai clare.

Acum câteva luni m-am înscris într-un program pentru dezvoltarea spiritului antreprenorial, finanțat de Guvernul Principatului Asturias, care se va desfășura în luna septembrie 2016. Am prezentat o idee de proiect (antreprenoriat social) privind comunitatea românească din Asturias și, dintre cele peste 200 de persoane înscrise, pot spune cu mândrie că fac parte dintre cele 30 de persoane selecționate.

La scurt timp după înscriere în cadrul acestui program, pe pagina Consulatului General al României la Bilbao am văzut informația cu privire la congres. De la început am considerat că este oportunitatea de a da încă un pas în implicarea mea în problemele comunității, dar decizia de a participa am luat-o doar cu o săptămână înainte de data limită indicată pentru depunerea dosarelor.

Luarea deciziei nu a fost deloc ușoară, cu toate că mi-am pus multe speranțe în acest congres. Toți cred că am visat cândva la un adevărat intermediar între oamenii de rând din diaspora și parlament. Aceasta era o oportunitate istorică! Știam că va trebui să plec pentru câteva zile la București, să plătesc din buzunarul meu biletele de avion dar, nu știam prea bine cum se va desfășura congresul, dacă voi putea spune ceva acolo sau dacă va avea totuși vreun rezultat… Cu toate acestea, foarte multe persoane (familie, prieteni, colegi și clienți) m-au încurajat, și am decis să încep să adun semnături.

Robarna:  Ce te aşteptai să faci la Congres şi ce s-a întâmplat de fapt (în opinia ta evident)?

Niculina Saroz: Mă așteptam ca totul să decurgă cu normalitate, cu toate că bănuiam că discursurile oficialităților și mai ales intervențiile delegaților să depășească timpul prevăzut (3 min./delegat) și că va rămâne destul de puțin timp efectiv de lucru.

La ce nu mă așteptam? Nu mă prea așteptam la atâtea dezacorduri, complicații și la ridicarea tonului. Chiar și atunci când avem dreptate, consider că trebuie să știm cum să explicăm lucrurile în mod civilizat, mai ales atunci cînd ne aflam într-o insituție de stat și la un eveniment formal, unde ne prezentăm în numele oamenilor care ne-au delegat și nu în interes propriu. Așa vreau cred că ne-am prezentat toți.

Dar, ca să nu ne abatem de la subiect… În limita timpului disponibil, cred că am făcut destul de multe lucruri.

S-au ales cei 35 de membrii ai Consiliului Românilor de Pretutindeni – primul for alcătuit în totalitate de români din diaspora, s-a ales biroul executiv al Consiliului (9 persoane: președinte, prim-vicepreședinte, 6 vicepreședinți și un secretar), s-au dezbătut unele dintre principalele probleme cu care se confruntă românii din afara granițelor țării, s-au înaintat câteva propuneri cu privire la îmbunătățirea cadrului legislativ, etc.

Și cum spunea unul dintre colegii mei acum câteva zile, ce este clar este că acest nou Consiliu a început deja să lucreze pentru a putea aduce cât mai repede rezultate pentru comunitățile românești.

Robarna: Sunt voci care spun ca întregul congres a fost o manifestare de faţadă. Crezi că organizatorii au organizat congresul doar din motive electorale? Senzaţia ta este ca parlamentului îi este indiferenta vocea Diasporei?

Niculina Saroz: Vocile mereu vor exista. Și în cazul de față, eu personal consider că aceste voci nu ar mai vocifera atât de mult dacă într-adevăr ar lupta pentru interesele tuturor românilor. Trebuia ca toți să fie interesați de esența evenimentului și nu de culoarea politică a organizatorilor.

Nu consider că a fost o manifestare de fațadă. Nu consider că acest congres a fost organizat doar din motive electorale. Este adevărat că putea să fie puțin mai bine organizat dar, dacă ne tot lamentăm pierdem timp prețios și energie; resurse care ar trebui să fie folosite pentru analizarea problemelor tuturor românilor și căutarea imediată de soluții.

Senzația mea era că parlamentarului îi este indiferentă vocea diasporei dar, mi-am cam schimbat părerea. Există parlamentari dispuși să ne asculte însă și noi, românii din diaspora, avem o sarcină. Să știm să comunicăm, să știm să ne facem ascultați! Și nu prin ridicarea tonului.

Robarna: crezi că jocurile erau deja făcute iar consiliul rezultat va fi unul manipulabil sau că acesta poate fi embrionul unei mişcari organice cu personalitate, statut şi voce proprie?

Niculina Saroz: Cred că nu mai auzeam atât de multe voci acum dacă aceste jocuri erau făcute. Deci, bineînțeles că NU cred că jocurile erau deja făcute! Eu mă cunosc! Încercări de manipulare au existat în trecut, dar nu au avut succes. Cu o mare parte dintre colegii care fac parte din consiliu am foarte multe lucruri în comun. Nu cred că suntem ușor de manipulat și nici de speriat. Așteptăm validarea parlamentului. Dacă totul este ok, și cel puțin în viziunea mea, Consiliul va avea personalitate, statut și voce proprie.

Robarna: Ai un mesaj din poziţia de vicepreşedinte al Consiliului Românilor de Pretutindeni pentru Comunitatea din Spania?

Niculina Saroz: Mesajul meu este pentru toate comunitățile de români, în general…

Toți trebuie să depunem puțin efort pentru a avea o viață mai bună.

Transmiteți-ne problemele și propunerile dumneavoastră. Lăsați-vă ajutați!

Lăsați vocile scepticilor să vorbească. Dați-ne oportunitatea să vă demostrăm de ce suntem în stare.