Alegerile din Moldova pe înțelesul meu


Alegerile din Moldova nu sunt despre unirea cu România. Nici măcar despre tendințele expansive ale Moscovei.

Pentru că nu am o opinie clară pe subiectul unirii cu basarabenii aproape că mă simțeam o „rara avis” în peisajul înțesat de păreri pro și contra, care pare că nu lasă loc de atitudini intermediare, drept pentru care am simțit că este sănătos să mă abțin de la comentarii înainte de alegeri. Rezultatul primul tur îmi simplifică viața. De data asta lucrurile par mai clare iar numele actorilor principali mai ușor de reținut, acum că au rămas doar doi.

satelit televizor

Un candidat socialist înclinat spre Moscova, Dodon, înfruntă în turul doi, cu un avantaj de 10 puncte procentuale, un candidat pro-european, Maia Sandu. Faptul că Dodon nu a câștigat alegerile din primul tur, pentru care ar fi avut nevoie să obțină 51% din sufragii, este deja o surpriză, dacă ne gândim la sprijinului important pe care candidatul socialist l-a avut.

Impresia că Maia Sandu ar fi fost printre favoriți, curent pe care presa românească l-a susținut, se dovedește a fi fost o exagerare, dacă judecăm după respirația de ușurare cu care este întâmpinată astăzi cvasi-egalitatea obținută la scrutin. Cele 10 puncte procentuale, care depart cei doi candidați rămași în cursa pentru prezidențiale, pot sau nu sa fie o distanță decisivă. Ele înseamnă  abia 150.000 de voturi iar diaspora moldovenească numără aproximativ un milion. Mă refer la diaspora gandindu-mă că ar fi natural ca aceștia să sprijine candidatul pro-european. (evident că, – rigorile demersului gazetăresc obligă la globalizări -, lucrurile nu sunt chiar atât de simple, parte din diaspora moldovenească trăiește de fapt în Est, în fostele republici sovietice, iar aceia nu este de crezut că vor vota cu Maia Sandu)

Basarabenii din Barcelona au un prieten în comunitatea românească prin prisma naturalelor tradiții comune. Nimeni însă nu i-a agasat cu îndemnuri la vre-o unire sau alta, chiar dacă ei au ales să se împartă în pro- sau ne-unioniști, aproape risipind puterea unității pe care le-ar fi oferit-o uniunea lor între ei. Poate că, pentru 13 noiembrie, când va avea loc turul hotărâtor al alegerilor prezidențiale de la Chișinău, vor uita de România pentru o zi și vor vota pentru ei înșiși.

Până una alta, este prima dată când ei chiar își votează președintele, cine știe dacă îi vor mai lăsa să o facă și altădată.