Eram la vârsta când credeam că pot schimba lumea. Avem 7 ani. Pășeam pe treptele școlii generale. Ne-am așezat fiecare în bancă. Doamna învățătoare s-a prezentat. Am aflat că următorii patru ani ne va introduce în tainele vieții. A strigat catalogul și fiecare când își auzea numele, striga: prezent! Apoi ne-a luat pe fiecare în parte și ne-a întrebat ce ne dorim să ne facem când vom fi mari. Doctori, avocați, medici, polițiști, judecători și chiar președinte. Ce să mai, eram o clasă de elită.
Când a ajuns la mine, mă întreabă:
– Gherghin, ce vrei să te faci când vei fi mare?
– Când voi fi mare și voi fi un om de succes, o să-mi cumpăr o insula!
– Deci, vrei să te faci om de succes. Bun. Dar o insulă? Ce să faci cu o insula?
(Toată clasa a început să râdă de mine că nu vreau să devin medic sau avocat).
– Vreau să cumpăr o insulă și să aduc doar locuitori buni la suflet. Dacă e cineva rău, nu-l primesc.
(Ce-a fost prima rundă de râs, dar s-o fi auzit pe a doua).
– Frumos. Dar știi că o să fie greu, nu? mă încuraja doamna învățătoare. Cum îți vei da seama dacă un om e bun sau e rău?
(cu un rânjet printre buze, îi răspund):
– Nu va fi greu. Se va vedea.
N-am ajuns medic, avocat sau polițist. Și niciunul dintre colegii mei n-au ajuns. Nici n-am apucat să-mi cumpăr insula aia.
Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
În mintea mea de copil, gândeam așa: acolo unde sunt numai oameni buni, se îndeamnă unul pe celălalt la bunătate. Dacă sunt câțiva oameni buni și restul răi, cei răi îi vor corupe pe cei buni.
Anii au trecut și mi-am revizuit viziunea. Nu poți îngrădi oamenii buni ținându-i într-un țarc. Cred că le va păli bunătatea. Bunătatea n-o poți închide. Când o închizi, se stinge. Ea trebuie să fie dată mai departe ca să se aprindă și mai mult, ca să crească.
Când simți că ești “prea bun pentru lumea asta”, nu descuraja. Știu că simți că mulți profită de tine și de bunătatea ta. Dar nu uita, dacă n-ar fi ei, cei care vor să-ți stingă bunătatea, n-ai fi cunoscut infinitul iubirii. Te-ai fi plafonat la un anumit nivel al bunătății.
O insulă doar cu oameni buni? Nu mai este de actualitate. Acum vreau o lume plină de oameni. Oameni care să mă facă să mă redescopăr de fiecare dată și să văd cine sunt eu cu adevărat: un om!
Ceea ce numim început este de obicei sfârşit. Şi ceea ce este sfârşit este de fapt început. Sfârşitul este acolo de unde începem.