[hr_invisible]Bețișoarele chinezeșești sunt numite în limba chineză ’’kuàizi’’- 筷子- . Radicalul caracterului chinezesc este ’’zhu ’’- 竹- ceea ce înseamnă bambus, făcând trimitere la faptul că, originar, bețișoarele erau făcute din lemn de bambus.
Dacă v-am captat atenția ( 🙂 ) vă voi spune câteva lucruri despre bețișoarele pe care chinezii le folosesc la masă și despre cum se utilizează corect.
Nu ai voie să le folosești ca bețe pentru tobe și să cânți cu ele la masă, nici măcar în glumă. Pare prostesc, însă majoritatea străinilor tind să facă acest lucru, în glumă.
Nu ai voie să ții bețele în două mâini diferite. Asta pentru că ei cred că toate lucrurile bune vin în perechi astfel că, dacă separi două bețe vei tulbura pacea. Deși sunt două, bețele sunt considerate un singur lucru, o pereche, văzute ca având o legătură invizibilă între ele. Dacă murdarești sau îți scapă pe jos unul dintre bețe, nu ai voie să îl mai folosești pe celălalt în continuare și să îl schimbi doar pe cel murdar. Trebuie să îl arunci și pe celălalt bun și să îți iei altele noi.
Când pui betisoarele jos ca să vorbești cu cineva sau sa faci o mică pauză, nu le băga niciodată în mâncare. Pentru că, dacă faci asta, acestea vor sta vertical și vor simboliza piatra ta mortuară. Dacă trebuie să le pui jos, pune-le jos pe masă sau de-a latul bolului de mâncare. Același lucru se aplică și în cultura japoneză.
Niciodată nu îți îndrepta bețișoarele către cineva, cu atât mai puțin spre oamenii mai în vârstă decât tine. Bețișoarele simbolizează o suliță. Singurul lucru mai rău văzut decât atât este să vorbești cu gura plină de orez.
Dacă ești începător în utilizarea bețișoarelor și nu știi cum să le ții în mână, este foarte important să nu lași nici un deget să iasă, ci trebuie să le ai pe toate strânse, cu atât mai puțin degetul arătător. Este nepoliticos sa arăți cu degetul. Niciodată nu îți înfige betisoarele în mâncare așa cum ai face cu o furculiță. Dacă nu poți ridica mâncarea, ia pur și simplu o lingură și mănâncă așa.
Ceaiul
Ritualul ceaiului chinezesc este unul simplu, trebuie doar să fii atent la detalii.
Se pun frunzele de ceai în ceainic, se pune apă fierbinte, se acoperă, se așteaptă 3-5minute iar dacă ceaiul nu are o culoare destul de puternică, este aruncat. Uneori ceaiul este aruncat doar pentru ca al doilea ceai care se face în același ceainic să iasă mai bun. Dacă ceaiul se răcește, se aruncă și se face altul nou, pentru că trebuie să fie băut fierbinte.
În 95% dintre cazuri nu se pune zahăr, lapte sau altceva în ceai, ci se bea simplu, astfel încât să i se păstreze aroma originală.
Niciodată nu se golește de tot cana de ceai, ci atunci când mai ai puțin pe fund se reumple. Cea mai tânără persoană de la masă, exepție fac copii, ar trebui să toarne ceai întotdeauna primul, pentru toată lumea de la masă. Se începe cu cea mai în vârsta sau mai înaltă în rang persoană, iar apoi se continuă spre cea mai tânără, tu fiind ultimul care își umple cana de ceai.
Ceaiul se toarnă doar în cești de ceai, nu și în pahare. Când torni, ține sau acoperă capacul cu mâna stângă și toarnă cu mâna dreaptă, iar când ai terminat de turnat și ai pus ceainicul jos, ai grijă să nu fie îndreptat înspre nimeni altcineva decât tine, semn că ești mereu dispus să mai torni ceai. De obicei, cana nu se ridică de pe masă pentru a se reumple.
După ce ai fost servit, lovești ușor masa cu degetul mare și arătător. Astfel, poziția degetelor simbolizează poziția corpului tău în genunchi, mulțumind.
