Prin vocea excepțională a actorului Jordi Boixaderes, care a așezat poezia românească pe canticul limbii catalane acompaniat la armonică de Barbara Granados, versurile au sunat familiar în Auditoriul deschis al bibliotecii Gabriel Ferrater din exclusivistul Sant Cugat barcelonez (municipiul catalan cu cea mai mare rentă pe cap de locuitor din Spania).
„Els directors del teatre ja havien omplert la terra amb cartells,
i Shakespeare va pensar que despres de bregar tant,
ell tambe es mereixeria un espectacle.
Pero abans que res, esgotat com estava,
se’n va anar a morir una estona”
Marin SORESCU
Per entre els dies
Palma: Lleonard Muntaner Editor, 2015 (La Fosca,25)
Traducere de Corina Oproae și Xavier Montoliu Pauli
„Un pământ numit România” s-a numit întâlnirea literară pe care iubitorii de literatură catalani, grație efortului neobositului ambasador niciodată răsplătit cumsecumsecade al României, Xavier Montoliu Pauli, au dedicat-o cu interes scriitorilor români, cu precădere celor din curentul 80 și 90.
Dacă Panait Istrati s-a bucurat o vreme de o largă recunoaștere în afara țării în epoca cuprinsă între cele două războaie mondiale până la momentul la care a ajuns să fie interzis de guvernele vremii, alții sunt descoperiți acum, cu plăcută surprindere, după traducerile din ultimii ani.
Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Norman Manea, Ion Mureșan, Mircea Cărtărescu, Marta Petreu, Letiția Ilea, Ruxandra Cesereanu, Panait Istrati au sunat pentru catalanii care au umplut grădina mirosind a lavandă în crepusculul de Iulie.
Niciunul dintre cei prezenți nu știau că Nichita sună la fel de fermecător și în altă limbă, a fost taina mea, eram singurul român acolo, oarecum rătăcit și orgolios fără margini.
Am notat o organizare impecabilă, cu un program bine structurat, tipărit și distribuit, care cuprindea la virgulă fragmentele recitate, care a beneficiat de o fotografie de portada excepțională, a fotografei Elisabet Mabres, o îndrăgostită iremediabil de plaiurile noastre unde și anul acesta își va petrece concediul de vară, în Maramureșul profund mai exact. Anul acesta și-a propus să caute nunțile tradiționale din satele românești.
Forfota organizatorilor cărând neîncetat scaune a fost clar un semn că nu se așteptau la interesul pe care poezia românească l-a suscitat în Barcelona.
Când credeam că le-am văzut pe toate, de bine sau mai ales de rău, am fost martorul unui regal de literatură românească la care s-a vorbit de Țările Române, Centenar, Istorie, Dunăre, Carpați, Maramureș și Bucovina, organizat de catalani, pentru ei. Simplu.
Jumătate din cei prezenți vor vizita România în primul concediu iar ceilalți măcar vor recomanda prietenilor voiajul. Ce pot dori mai mult?
