Astăzi Marele Poet a neamului nostru, Grigore Vieru, și-ar fi sărbătorit ziua lui, 81 de ani.
În această zi marcată de mesaje banale, statisitci comerciale, superficialitate și exces de festivitate, mi-ar plăcea să-l omagiem pe cel care prin toată făptura sa întruchipa Dragostea. Versurile sale, atît de simple, atît de armonioase, limpezi și pline de sinceritate te fac să trăiești o gamă extinsă de sentimente – de la dragostea pentru orice vietate de pe fața pămîntului pînă la cele mai înalte sentimente de dragoste pentru Patrie și Unitate de Neam. Poezia lui e lipsita de falsuri și evazive. Cred că în creația lui am găsi cîte ceva pentru fiecare zi, din primul moment cînd pronunțăm Mama și ultimul Adio a acestei lumi.
E-o linişte iubirea?
E-o linişte iubirea?
Mi-s pletele albite.
Şi tulbure mi-e somnul
Ca între două pite.
Nu ştiu: răsare iarba, Mai curg pe văi izvoare?!
Departe eşti de mine
Cum Luna e de Soare.
Pier stele neatinse.
Noi stele se vor naşte.
Am cunoscut durerea,
Nu am ce mai cunoaşte.
Chipul tău, mamă
Chipul tău, mamă, Ca o mie
De privighetori rănite,
Ochii tăi În care s-au întâmplat
Toate Câte se pot întâmpla
Pe lume! Lacrima ta:
Diamant ce taie-n două Oglinda zilei.
Nedespărţită de cer
Ca apa de uscat,
Locuieşti o casă
Cu două ferestre:
Una ce dă spre viaţă,
Alta cu faţa spre moarte,
La fel de limpezi amândouă.
O, mamă,
Spre mine mâinile-ţi întinde:
Spre cel Care cu dor te-aşteaptă,
Şi ţie apropiindu-mă,
Apropie-mă liniştii ce eşti.
Acum şi-ntotdeauna.
Oglinda clipelor
Ne uitam ca doi copii
In oglinda stelei vii.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam si ne sorbea?!
Ne uitam nebuni si goi
In oglinda stelei noi.
Unde-i oare clipa cea
De-o sorbeam si ne sorbea?!
Ne uitam ca doi batrani
In oglinda unei paini.
Unde-i clipa de candva
De-o sorbeam si ne sorbea?!
A fost și rămîne pentru totdeauna Poetul copiilor, a mamelor, a îndrăgostiților, a pătimașilor, a luptătorilor și non-conformiștilor…
… Cică a fost odată ca niciodată, pe la răsărit de soare și-a luat Făt-Frumos merinde și s-a pornit la vânătoare să-i aducă Ilenei Cosînzeana rărunchi de căprioară, căci de vreo săptămână era țintuită la pat și Sfînta Vineri i-a spus, că rărunchii îs leacul cel mai mare. A înșeuat el un cal alb ca spuma laptelui de se lumina pădurea, și-i mai avea alături pe Ogarul cu Dinții de Argint și Arcul cu Săgeată de Aur, și cum își făcea el pârtie prin hățișuri, aparu o ciută cu umblet mlădios, încît lui Făt-Frumos i se făcu jale s-o răpună și s-a gâdit voinicul:
– Mai bine să împing o săgeată în Barbă-Cot, că a încălecat pe un nour și se tot duce să acopere soarele.
Și a ochit Făt-Frumos în nourul cela, dar n-a nimerit. Iar între timp soarele a topit nourul de l-a prefăcut în ploaie și cînd a căzut odată Barbă-Cot s-a cutremurat pământul din țâțâni, de au răsărit pe dată munții și au apărut râurile…
Și după ce și-a mai venit în fire, s-a aruncat Barbă-Cot pe un nor și mai mare. Acum lui Făt-Frumos îi era și mai greu să-l răpună și atunci unde face calul lui năzdrăvan cu glas omenesc: „Stăpâne, stăpâne, dă-mi voie să mă răfuiesc eu cu dânsul”.
Și a zvârlit din copită, că s-a desprins potcoava cea de aur și când l-a pălit în frunte pe Barbă-Cot, s-a rostogolit de-a berbeleacul și s-a prăbușit în inima pământului, de unde nu v-a mai ieși niciodată.
Și după aceea s-a făcut multă lumină și pe cer a apărut o frumoasă potcoavă, purtând culorile Soarelui, Grîului, Mării… Și când a zărit Ileana Cosînzeana această frumusețe parcă i s-a luat cu mâna boala și ea a șoptit încet cu duioșie: „Bună ziua, Mărite Curcubeu, din culorile tale aș vrea să beau” … Din culoarea roșie i-a dat vin, din cea galbenă – grîu, din cea albastră – apă tămăduitoare, din cea verde – aer de pădure.
M-am suit pe-un curcubeu și v-am spus ce știu si eu…
Pic cu pic …
… râu se face! Aceasta este concluzia mea despre primul atelier – ianuarie 2016 a Asociației „EstiMoldova” organizat într-un local.
Întîlnirea a decurs între un pumn de adulți și copii, într-o atmosfera relaxată și plăcută. Gazda noastră, Cristina Săftoiu, ne-a prezentat localul și zonele unde se vor putea desfășura activitățile. Cei mici au vizionat filmul „Maria Mirabela” făcînd o mică călătorie în lumea magică cu muzica lui Eugen Doga și versurile lui Grigore Vieru, de asemenea bucurîndu-se de dulciurile și sucul servit de magazinul românesc „Mercatrom”, fapt pentru care le mulțumim. Între timp, cei mari am mai stat la sfat și ne-am cunoscut mai bine, am conversat liniștiți despre unele lucruri și altele, probleme care ne frământă legate de traiul în Catalunya și posibile soluții.
După film ne-am așezat împreună cu copiii la amintiri și povestiri despre cum a fost copilăria noastră, despre pelicula vizionată și despre cartea care ne unește pe toți, mari si mici, „Albinuța”. Copiii ne-au recitat poezii iar noi le-am povestit despre eroii poveștilor noastre și puterile lor. După ce Piu-Piu ne-a povestit despre iarna în Moldova, despre Făt-Frumos și Ileana-Cosînzeana, zmei şi alți eroi din poveștile noastre cu puteri magice, cei mici la rândul lor i-au recitat poezii, de-ale lui Grigore Vieru și Mihai Eminescu.
Copiii, s-au așezat și au desenat povestea lor cu eroi magici. Între timp cei mari ne-am aranjat și ne-am pregătit sala de dans. Acordurile horelor și pașii de dans s-au mutat pe tărâmul romanțelor și al cântecelor pe versuri de Mihai Eminescu. Cu mult dor și suflet s-au rupt de pe buzele noastre „Pe lîngă plopii fără soț”, „Pentru Ea”, „Eminescu”, etc iar mai apoi cântecele pentru copii „Somnoroase pasarele” pe versurile de marelui nostru Poet Grigore Vieru.
Împărtăşim poveştile copilăriei noastre
O fi mult sau puțin, nu știu.
Știu doar că a fost un timp frumos pe care l-am petrecut între ai noștri, cu vorba noastră dulce, cu cântec și poezie, dans, lucruri pe care nu trebuie să le uităm și să le transmitem tinerei generații; ne-am impărtăşit noutăţi, unii ne-am bucurat de revedere, alții ne-am cunoscut în sfârșit în persoană. „Quality time” este o expresie englezească pe care mi-aş dori-o tradusă, înseamnă „Timp de Calitate” petrecut în plăcută companie.
La următoarele întâlniri vom fi mai mulţi şi promitem să repetăm această experiență!
O să vă aștept din nou, ultima sâmbătă din luna Februarie pentru 3 ore împreună, în Barcelona, Strada Provenza 42, (Asesoria Internacional BCN), iar voi cei care citiți acest articol dacă aveți nevoie de servicii juridice puteți să vă adresați în orice zi (618 42 16 00 – Cristina Săftoiu).
Luna aceasta începe desfăşurarea Atelierelor EstiMoldova. Activităţile atelierelor culturale vor fi lunare şi se vor desfăşura în ultima sâmbătă din lună în localul ASESORÍA INTERNACIONAL BCN (calle Provenza 42) – între orele 16.00 – 19.00.
Primul atelier, de pe 30 Ianuarie, va fi „dedicat poetilor Mihai Eminescu și Grigore Vieru ca un omagiu a legăturii literare ce s-a format între ei, Legămîntul Poetic care în această lună ne face să fim Nostalgici, Triști, Visători, Frînti, Cutezători, Curajoși, Copilăroși, Năzbîtiosi, etc … e o listă fără sfîrsit”.
În Programul Atelierului:
16.00-17.00
-Pelicula pentru copii „Maria Mirabela” (muzica: Eugen Doga, versuri cîntece: Grigore Vieru)
-Moment comunicativ și organizatoric pentru următoarea oră.
17.00-18.00
-grupa mică (pîna la 6-7 anișori): Călătorie în lumea Albinuței (Nazarova Elena și Maria Gafton)
-grupa mare: Visul Codrilor de Aramă (Angela Mocanu și Olesea Romanciuc)
18.00-19.00
-Alunelul, Alunelul, Hai la Joc (oră de joc și dans – introducere în lumea dansului popular).
Toţi cei interesaţi sunt rugaţi să sune pentru confirmarea participării şi a numărului de copii care vor fi prezenţi.
Sărbătoarea Sfântului Vasile încheie perioada sărbătorilor de iarnă, doldora de obiceiuri ce poartă amprente specifice pentru Moldova. Cred că este sărbătoarea cea mai veselă și mai plină de farmec pe care o avem, și trebuie să o menținem așa cum se sărbătorește din moși-strămoși, la 14 ianuarie, Anul Nou pe Vechi cum îi mai spunem noi. Această sărbătoare este autenticitatea neamului nostru, iar pentru Republica Moldova ar putea fi transformată întro carte de vizită unică și singulară în Europa.
În ciuda regimului sovetic pe care l-am trăit, am amintiri foarte frumoase și plăcute despre Ajunul Anului Nou pe Vechi și sf.Vasile, sărbători pline de vrajă, veselie și multă voie bună.
Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugușorul cum i se spune în popor, este un străvechi obicei agrar prin excelență, care se practică și azi, noi mai spuneam că mergem cu uratul sau cu „hăitul”.În Ajunul lui Sf.Vasile mari și mici mergeam cu uratul, cei mici dimineața cu Plugușorul, iar cei mari seara. Urătorii se adunau după anumite criterii: gradul de rudenie, de prietenie sau vecinătate. Ceata de flăcăi era compusă din cei mai buni și văzuți băieți din sat. Aceștia aveau rolurile bine împărțite în cadrul cetei. Printre ei erau „bănarul” care strângea bani pentru jocul de a doua zi și „colăcarul”, care strângea colacii de la gazda casei. Pe linga buhai, ceata purta bice sau harapnice din care se pocnea, clopote de vite si tălăngi. Ea era însoțită de instrumentiști care cîntau din fluiere, acordeon, vioară sau trompetă Seara stateam cu nasurile lipite de ferestre și ascultam pe unde se aude Ceata și ghiceam dacă o să vină și la casa noastră. De multe ori urătorii erau mascați, fapt care adăuga și mai mult colorit și magie sărbătorii. Cojace întoarse pe dos, fuste țigănești, cușme ciobănești, orice, se foloseau pentru teatralizarea evenimentului. Fețile se acopereau cu funigine sau cu măști de urs, capră, lupi și se făcea tot posibilul ca să se creeze mister în jurul personajelor lor, să ghicim cine era unul sau altul. În toate casele se pregateau colaci împletiți în 8 sau 4 pentru urători. De asemenea erau premiati cu dulciuri și bani, care a doua zi erau plata pentru lăutarii care cîntau la Hora Satului sau cum noi spuneam mai simplu „La Joc”.
În dimineața Sfântului Vasile moldovenii se pornesc cu Semănatul.
Semănatul este un obicei agrar de anul nou, care constă în interpretarea unor cintece și poezii tradiționale, urări de belșug pentru noul an și specific, acestui obicei, este cel de aruncare în casa gazdei a semințelor de cereale, semn al belșugului recoltelor, fertilitate și sănătate pentru anul ce vine, de obicei erau semințe de grîu sau orz . Mai întîi fiecare își semăna casa, păsările și animalele, grădina apoi se mergea pe la toate rudele, vecini, prieteni, spunînd tradiţionala urare: „Să trăiţi, să-nfloriţi, ca merii, ca perii în mijlocul verii. La anul şi la mulţi ani!”. Se spunea în popor, că dacă te seamănă, înseamnă că tot anul e în spre bine.
În această zi era important ca gazdele să iasă în prag şi să prindă boabele de grîu în palme. Pentru familiile tinere multe boabe în palme de la primii copii care vin cu semănatul înseamna mulţi copii. Pentru ceilalţi semnifică un an bogat. Se mai spunea că gospodarii care aveau vite şi oi puteau afla ce vor aduce pe lume animalele domestice: dacă de dimineaţă vine mai întîi un băiat – vaca va făta un viţeluş, dacă vine o fată – vor avea o viţică. Boabele de grîu, orz sau orice sămînță cu care erai semănat nu puteau fi strînse sau măturate, se lăsau pîna a doua zi, după care erau strînse și aruncate cîte puțin la păsări, ca să facă ouă multe, la animale ca să fie sănătoase peste an și peste cîmp ca să fie rodnic.
În ziua Sfântului Vasile, după ce se primește cu semănatul, oamenii merg în vizită la rude, finii se duc la nănaşi, și aceștea la rândul lor, îi invită pe nănaşi la ei. Seara în centrul satului se făcea „Joc” unde se întrunea toată lumea. Fata care întîmplător cadea jos în joc și pățea rușinea ziceau că se va mărita în acel an.
De mică noi îl așteptam pe Moș Gerilă să ne aducă cadouri. Nu ştiam de moş Crăciun. Era moșul cu barbă albă și cojoc roșu care venea de la Polul Nord și ne aducea cadouri și troiene. Era un fel de Santa Claus în stil sovietic. El venea pe la școli, la grădinițe, pentru mari și mici și ne aducea mașinuțe, păpușele, jucării de tot felul care ni se dădeau la toți de formă gratuită la matinee sau aterizau pe la noi sub brad de pe la Sindicatele părinților. Eu m-am născut și am crescut la sat, așa că mare serbare la Revelion nu făceam pentru că se supunea că suntem in Postul Crăciunului. Adică, în principiu, Moș Gerilă al nostru era replica exactă a lui Moș Crăciun de la Coca Cola Americană.
Azi în Moldova e mare sărbătoare. Și în casele multor moldoveni aflaţi departe tot aşa. În ţară se sărbătorește Crăciunul după ritul vechi, sărbătoresc Nașterea Domnului. De la o vreme încoace, de cînd am devenit suverani și independenți lucrurile s-au schimbat puțin sau mai bine zis s-au întortocheat. Acum suntem o țara cu 2 Crăciunuri pe an.
Independența ne-a adus cu ea și pe Moș Craciun, care se spune că e cel adevarat, și pe care îl sărbătorim împreună cu toată Europa și restul lumii creștine. Însă doar asta e – îl sărbătoresc, avem zile de odihnă și ne distrăm la greu în acele zile, pentru că adevăratul Crăciun, al sufletului meu este astăzi, este Crăciunul meu și a cîtorva generații care am apucat vremea colindelor și a crăciuneilor în casă.
Sufletește am rămas sintonizată cu acea atmosferă care se crea în casă în seara de Ajun, pentru că nu era legată de nici un Moș și nici un fel de daruri în special, cu scrisori trimise prin poștă și aşteptarea apariției cuiva în pragul casei cu vreo surpriză. Pe 6 ianuarie, țineam post încă, așa că toți ne îmbulzeam pe lângă mama ca să ne dea să gustăm răciturile, să roadem carnea de pe oase pentru că „pentru noi nu era așa mare păcat să rupem postul în această zi, că doar eram copii” și ni se ierta totul. Se termina de aranjat casa, de strâns și de pus totul la locul lui pentru că a doua zi era mare sărbătoare, era păcat să muncești și să faci gunoi. Seara ajungeam obosiți, dar bine dispuși cu un Crăciunel rumăn și frumos sus lângă icoană. Cuptorul era cald, în casă mirosea a dulciuri și gustoșenii de tot felul, iar noi la călduț făceam repetiție la Colindă și planificam ruta, cu care din rude să începem colindatul și în casa căruia să terminăm ziua.
În dimineața de Crăciun, mai ceva ca la armată – ne trezeam, ne spălam și ne îmbrăcam frumos fără ca cineva dintre părinți sa ne zică jumate de cuvînt, credeți-mă în celelalte zile era mare zarvă și tărăboi prin casă, eram 4 copii cu diferență de vreo16-24 luni între noi.
Cînd eram toți gata, colindam pe mama și tata, -un fel de examen că știm colinda și n-o să-i facem de ruşine în fața rudelor, că n-am colindat nimic și că doar am mârâit acolo ceva pe sub nas-. După aceea, era lege sfântă să mergem la casa Nanei (sora bunicăi de pe tată care ne-a botezat pe toți începând de la mătușile și unchii noștri, terminind cu verișorii și verișoarele de gradul 3-4, și care traiau cu noi într-o ogradă. Era ferita sfîntul să vină cineva cu colinda la ea înaintea noastră, însemna să fim tot anul cei mai leneși și care dormim până ne bate soarele-n cap. La ea, toți împreună, luam micul dejun, care era din lapte cu orez cu savoarea cea mai delicioasă și unică din lume, mai mîncam și cîte o bucată bună de babă neagră și eram gata să ne pornim la drum să ducem la toată neamura vestea despre Nașterea Domnului.
Probabil, mai mult sau mai puțin, ăsta era ritualul în toate casele Moldovei în acea epocă. Pe la noi, mai toți cei mici mergeau și colindau cu „Florile Dalbe” sau „Steaua sus răsare”. La cei mari repertoriul era mai bogat și variat, dar erau cîteva colinde care nu lipseau niciodată: „Astăzi s-a născut Hristos”, „Trei Crai de la Răsărit” și „Sfînta Maică a lui Isus”, toate povesteau despre Nașterea Domnului și bucuria oamenilor de la vestea primită. Noi, cei mici, după o zi lungă de colinde și troiene cucerite, stăteam la gura cuptorului și îi ascultam vrăjiti și visam să ne facem și noi mari ca ei, și totodată ne număram bănuții cîștigați, și bomboanele, și covrigii și ne povesteam fără întrerupere peripețiile pe care le-am avut prin sat: bătălii cu troiene de netrecut, câini ușernici scăpați din lanț, cîte o trânta doua pe pîrtiile lunecoase și multe glume adunate în memoria noastră de pe la casele rudelor.
Cam așa a fost odată…
Acum totul s-a schimbat. Noi am crescut și suntem departe, Moș Crăciun vine cu alte obiceiuri și vorbește în alte limbi, acasă vine odată și apoi încă odată, casele în sat s-au gârbovit și nu mai sunt colindate așa ca altă dată. Eu stau și răsfoiesc în cartea amintirilor și sărbătoresc din nou Crăciunul, un Crăciun care nu are straie, și nici cadouri nu aduce. El doar seamană în suflet nostalgie, ne scoate cîte o lacrimă de dor după cei dragi de acasă și cei care deja ne colindă din ceruri.
Suntem generațiile care colindăm mai mult în tăcere, cu amintiri și care am trăit o Moldovă mai plină de troiene, și parcă mai creștină nuștiu cum. Pentru noi Crăciunul nu e o dată sau un eveniment, Crăciunul e o stare pe care o trăim an de an la 7 ianuarie.
Toată lumea este cuprinsă de vâlvota legată de Revelion și începutul anului 2016 fiecare face o urare pentru toţi moldovenii de pretutindeni. În toate colţurile lumii s-au adresat mii, sute de mii de mesaje pentru anul nou. Așa se face că în aceste zile ne aducem aminte şi își amintesc de noi o groază de persoane. S-ar părea că, cu noile tehnologii care le avem la dispozitie, e atît de uşor și rapid să facem faţă acestei avalanşe, dar nu e chiar așa.
Distanța sau numărul infinit de prieteni și apropiaţi face imposibilă misiunea de a te apuca să suni și să feliciți toată lumea în persoană, scapi Revelionul și orice scenariu posibil programat pentru această zi. Dacă faci o postare și etichetezi toată lumea pe care iți doresti să o feliciți sau să-i dorești ceva aceste zile, atunci rezultă nu e chiar frumos, e un pic așa „cutre” și demodat conform modei facebook-ului. De scrii pur si simplu ceva pe peretele tău ca mesaj tot pare a fi insuficient, pentru că e așa un „nu știu cum” impersonal. Să stai și să răspunzi la mesaje whatsapp în timpul sărbătorii e un chin, nici tu nu te distrezi și nici celor pe care îi ai alături nu le face mare placere să te vadă la tot pasul cu capul plecat în telefon.
Așa că aici suntem! E a doua zi de început de an și incă mai stăm cu mesaje de felicitare.
Cît de frumos și bine era odată! Trimiteai și primeai poștale de la cei de departe, care începeau a sosi pe la jumate de decembrie și continuau tot așa pîna la jumate de ianuarie. Telefonai acei familiari și prieteni care nu era chip să-i vezi la sarbatori.
Iar restul?!
La restul le treceai pragul si le spuneai din suflet „Un An Nou Fericit” și îi cuprindeai, și ii imbratisai cu drag, pentru că erau vecinii noștri de toată viața, unchii și verișorii din mahala sau din celălat capăt al satului, erau prietenii cu care te intîlneai la săniuș, la bibliotecă, la șezătoare, în prag, la club, etc… Pentru că așa erau timpurile, și în genere viaţa noastră avea altă unitate de masură.
Moldovenii de pretutindeni
Vă mai aduceţi aminte voi, moldoveni, de acei băieti de la Catharsis care de prin ’97 vreo câțiva ani buni ne-au veselit zilele și ne-au adus bucuria în case cu cîntecele lor?
Vă las aici cu o urare frumoasă, melodioasă și plină de amintiri. Să aveţi parte de tot ce e mai bun în lumea asta, pentru că o merităm toţi și fiecare dintre noi oriunde nu ne-am afla aceste zile. Urare pentru toți moldovenii de pretutindeni
Vă îmbrăţişez cu drag și așteptaţi mesaje de felicitare, căci mai avem motive de sărbătoare!
Nu am urmărit X Factor România, dar deseori în portalurile de știri din Moldova apăreau titulare precum că unii din ai nostri au lăsat uimit publicul și juriul concursului.
Potența și coloritul muzical al Moldovei la acest concurs a rămas pecetluit prin prezența în SemiFinala a vocilor grupului Bravissimo (este cea mai mare trupă aflată vreodată pe scena X Factor, formată din 9 voci bărbătești) și a Xeniei Chitoroagă.
Victoria binemeritată a fost a lui Florin Răduță , dar eu rămîn cu „Colindul celui fără de țară” a băieților din Bravissimo. Și nu pentru că ei sunt de la mine din țară, din Moldova, ci pentru că eu sunt cea fără de țară, și la sigur marea majoritatea din cei care vor citi aceste rînduri sunt la fel ca mine, departe de casă, departe de Țara Florilor Dalbe.
…Când se strâng străinii pe la case
Și lumini se-aprind în pomii lor
Ți se face frigul frig in oase
Și de-acasa ți se face dor…
(Tudor Gheorghe)
Când am primit invitaţia de a participa la sărbătoarea de sfârşit de an a asociaţiei EstiMoldova, nu eram pregătiţi de surprize. Pur şi simplu speram să cunoastem oameni noi in Barcelona şi să petrecem împreuna câteva ore plăcute. Surpriza a fost majoră. Am descoperit o asociaţie bine structurată, formată din oameni veseli care şi-au luat foarte în serios sarcina de a-şi organiza sărbătoarea după toate regulile.
Aveau un motiv în plus pentru ca reuniunea să fie o reuşita: prezenţa Domnului Valeriu Turea – Director al Biroului de Relaţii cu Diaspora al guvernului de la Chişinău si fost Ambasador al Republicii Moldova in Portugalia.
Am profitat de prezenta Excelenţei Sale în Barcelona şi am organizat o întrevedere cu ocazia formalizarii acordului prin care Asesoria Internaţional din Barcelona, reprezentată de Cristina Săftoiu, pune la dispoziţia Asociaţiei EstiMoldova un spaţiu în care vor desfăşura acţiuni specifice asociaţiei. Am pus întrebari la care Domnul Valeriu Turea a avut amabilitatea să raspundă:
Întrebare: –După cum aţi putut vedea, noi aici topim graniţele, nu facem diferenţă, ne adunăm, vorbim aceeaşi limbă. Ce părere aveţi despre asta? Răspuns: –Vă marturisesc ca am ramas foarte placut impresionat de relatiile dintre AsociatiaEstiMoldova cu revista RoBarna si Asesoria Internationa BCN. Elegant, firesc, concret si cu mult suflet, si fara politica as adauga, ceea ce mi se pare foarte important, deoarece asta inseamna ca sunt relatii de durata. Stiu ca RoBarna au decis sa ofere un spatiu cu titlu gratuit pentru activitatile desfasurate de „EstiMoldova”. Este un gest prietenesc, pe care membrii asociatiei il apreciaza la justa valoare. Intr-o lume cu multe disensiuni, certuri si neintelegeri, acest gen de relatie inseamna foarte mult.
–În ce măsură implicarea unui reprezentant guvernamental în activitatea comunității emigrate credeți că este relevantă pentru concetățenii dvs.?
–Întâlnirile pe care le am avut zilele acestea cu comunitățile de moldoveni de la Barcelona și Girona mi-au întărit convingerea că dialogul cu compatrioții aflați peste hotare este o necesitate absolută și trebuie să aibă statut de permanență. Republica Moldova nu este doar țara celor care trăiesc în spațiul ei concret geografic, dar și a cetățenilor care au plecat peste hotare în căutarea unui trai mai bun. Pentru autoritățile de la Chișinău este extrem de important să simtă pulsul diasporei, să îi cunoască în amănunte problemele și îngrijorările. Am avut prilejul să mă conving că diaspora moldovenească are o atitudine destul de sensibilă față de dificultățile prin care trece Republica Moldova, față de evoluțiile nu întotdeauna pozitive, ca să mă exprim mai diplomatic, din domeniile socialeconomic și politic. Relația diasporei cu țara e ca un nerv dezgolit, iar aceasta lasă loc concluziei că oamenilor noștri le pasă cu adevărat de cele ce se întâmplă acasă și vor săși ajute țara să se modernizeze, să prospere ca săși ocupe locul pe carel râvnește în familia europeană.
–Aveți o experiență amplă ca diplomat. În ce măsură ajută existența comunităților emigrate Guvernul unei țări în relațiile acesteia cu țara gazdă?
–Obiectivul autorităților este clar: să asigure un cadru adecvat ca cetățenii noștri să aibă un confort social, moral, psihologic cât mai echilibrat. Și când zic astea mă refer, în primul rând, la securitatea socială a moldovenilor, la echivalarea actelor, la asigurarea lor cu drepturile de care trebuie să beneficieze migranții. Știu că pentru conaționalii noștri este de sensibilitate sporită domeniul securității sociale și convertirea permiselor de conducere auto. Din câte cunosc, a fost demarat deja procesul de negocieri, Republica Moldova și Regatul Spaniei făcând schimb de Note și informații la subiect. Rămâne să sperăm că negocierile se vor desfășura întrun ritm susținut ca cetățenii noștri să beneficieze cât mai curând de rezultatele pe care le așteaptă. Ar mai fi de amintit necesitatea unor documente bilaterale în domeniul turismului, culturii și educației, protejării reciproce a investițiilor și evitării dublei impuneri.
–Dacă ați avea un fond de finanțare disponibil și ați fi obligat să alegeți, ați finanța o clasă de limbă română pentru copii sau una de limbă spaniolă pentru părinții lor?
--Cred că o clasă de română pentru copii. În primul rând, părinții cunosc sau învață deja spaniola, deoarece aceasta este o condiție obligatorie pentru a-și găsi de lucru și, în general, pentru a depăși o anumită stare de frustrare pe care o ai atunci când nimerești într-un mediu lingvistic străin. Astfel, și sarcina părinților ar fi mai ușoară. În aceste câteva zile am avut ocazia să mă conving ce copii minunați au moldovenii noștri din Catalunya. Foarte isteți, creativi, vorbesc o română adorabilă. Dar eu știu foarte bine cu ce preț reușesc părinții acest lucru. Este nevoie de foarte mult sacrificiu, timp și nespus de multă răbdare. Aș dori să exprim din partea autorităților moldovenești sincere mulțumiri autorităților țării gazdă pentru condițiile pe care le oferă conaționalilor noștri de ași păstra limba, cultura, tradițiile, pentru însuși faptul de ai primi prietenește și a le oferi șanse să se integreze în societate, să se dezvolte. Spania oferă oportunități frumoase, dar deja e de datoria părinților să le pună în valoare.
Valeriu Turea cu Esti Moldova, RoBarna si Asesoria International Bcn
–Care puncte din Strategia Diaspora 2025 le considerați forte, care să îl facă pe cetățeanul din afara țării să dorească să revină acasă, să se implice…
–În general, întreg spiritul Strategiei este orientat spre atingerea acestui scop. Dar aici aș dori să fac o precizare de principiu. Fenomenul migrației este unul extrem de complex și nu știu dacă e corect și real să punem problema ca toți cetățenii să revină acasă. Sunt decizii individuale, care se iau în funcție de o sumedenie de circumstanțe sensibile. Ceea ceși dorește Strategia este convingerea conaționalilor noștri din străinătate să se implice în dezvoltarea țării, inclusiv virtual, de la distanță. Strategia propune un set de instrumente eficiente prin care să fie realizat acest obiectiv. Pornim de la premisa că vom avea un Guvern stabil, care săși ia un angajament ferm de susținere și valorificare a potențialului diasporei. Planul de Acțiuni prevede măsuri de protejare a drepturilor diasporei, de dezvoltare și realizare a potențialului individual, al familiei și comunității. Definit în formulă comprimată, scopul strategic pe care șil propune acest document este dezvoltarea unui cadru sustenabil și comprehensiv de colaborare între instituțiile statului și diasporă, bazat pe încredere și inițiative comune, care să faciliteze opțiunile de reîntoarcere a diasporei. Ceea vreau să subliniez cu titlu special e că ”încredere” este un cuvânt cheie.
–La final de vizită în Catalunya, ce puteți să spuneți despre diaspora noastră de aici? Aveți vreun sfat, vreo sugestie pentru noi?
–Concluzia generală este că oamenii noștri sunt de foarte și foarte bună calitate. O spun cu mâna pe inimă. În consecință, ei înșiși fac o imagine pozitivă Republicii Moldova – și prin felul lor de a fi, de a se integra elegant și participativ în societatea spaniolă, de a munci conștiincios, de a respecta legile țării care ia primit și acceptat, dar și prin foarte interesantele activități culturale și de caritate pe care le organizează. Nu știu ce sfat aș putea să le dau, dânșii știu bine ce și cum au de făcut. Le doresc să fie sănătoși, să aibă de lucru și să se bucure de rodul muncii lor, să treacă pe alături de ei necazurile și tristețile mari. Și să nu uite un lucru: cu cât vor fi mai uniți, cu atât vor depăși mai ușor dificultățile, oricare ar fi acestea.
–Prin ce anume se manifestă programul ”Ambasada vine mai aproape de tine” ?
–La anumite intervale de timp, în funcție de necesități, funcționarul consular al Ambasadei se deplasează în regiunile unde sunt concentrați mai mulți moldoveni și oferă pe loc serviciile consulare, care nu solicită prezența cetățeanului la Ambasadă (spre exemplu, perfectarea pașaportului biometric, care presupune o procedură mai specială). În consecință, oamenii economisesc timpul și banii pe care ar trebui săi cheltuie mergând la Madrid. Știu că Ambasada noastră se află în dificultate de a aplica acest program, deoarece în Spania distanțele sunt mari, iar posibilitățile bugetare și de personal sunt la limită. Dar mai știu că se caută soluții pentru soluționarea acestei probleme spre beneficiul cetățenilor.
–Veți reveni în diplomație?
–Dar nici nu am impresia că am părăsit acest domeniu… Vă rog să mă credeți, multitudinea de probleme pe care le are de rezolvat BRD face destul de utilă experiența pe care am acumulato în anii de activitate diplomatică.
–Care e diferența între a colabora cu diaspora în calitate de Ambasador și Director Biroului de Relatii cu Diaspora?
–Traiectoria, proporțiile sunt altele. Aceeași responsabilitate, numai că la scară mai mare. În schimb, am un avantaj pe care și lar râvni oricine: cunosc oameni cu destine fantastice, foarte interesanți, oameni cu caracter, care consolidează încrederea că Republica Moldova are viitor.
Oriunde nu ne-am găsi, mai aproape sau mai departe de casă suntem şi vom fi mereu Moldova. Suntem Ea prin ceea ce facem, ce prezentam sau transmitem lumii.
Anume de la acest gînd şi s-a pornit proiectul „EstiMoldova”: Dorul de casa si de traditiile noastre, dorinta de a manifesta identitatea nationala si a imbunatati imaginea Republicii noastre in ochii localnicilor.
Despre noi nu se stie nimic si putinul care apare in mediile de comunicare nu e din cel mai pozitiv, iar cel mai trist e faptul ca nu e o caracteristica a poporului nostru ci e lipsa de scrupule, aroganta si avaritia clasei politice care o avem.
Acum noi, diaspora, Moldova din afara, suntem ca argintul viu imprastiat pe oglinda. Cind am citit programa proiectului „Diaspora 2025” m-am gindit ca s-ar putea sa fie anume ceea de ce avem nevoie, un punct de referinta pentru noi toti cei din afara, care incercam sa facem ceva pentru Moldova, incercam sa unim comunitatea si sa mentinem vii traditiile si obiceiurile noastre. Avem potential si capacitati creative de a promova Moldova acolo unde suntem, dar avem nevoie si de putin suport si ajutor de acasa. Pentru noi ca asociatie, legatura cu Biroul de Relatii cu Diaspora a fost vitala pe parcursul acestui an. Numai datorita dorintei enorme de colaborare si participare a co-nationalilor nostri din regiune si suportul acordat de BRD am putut realiza proiectele noastre si putem planifica altele pentru anul 2016. Insa mi-ar placea ca acest ajutor sa fie mai substantial, mai cantitativ asa sa zicem.
Nu trebuie sa fim priviti ca cei care am parasit cimpul de lupta, care am abandonat tara, ci invers. Suntem o mare potenta intelectuala si creativa, care ne-am instruit si am crescut ca persoane in alte medii si cu alte modele de societate, care sunt mai progresite, mai democratice si cu un nivel mai inalt de bunastare a locuitorilor ei. Pornind de la observatii si experiente personale a Diasporei in diferite colturi ale lumii, statul nostru ar putea sa se restructureze si sa puna in practica modelele cele mai eficiente de dezvoltare a societatii. Statul nostru intrun mod sau altul ar putea sa aiba nenumarate beneficii din urma acestui proces dezastruos de migratie la care a expus cetatenii nostri, e nevoie doar de o clasa politica care sa aiba macar putina etica si un mai mult de demnitate nationala.
Organizaţia „Eşti Moldova”, vectorul cultural al moldovenilor dintre Prut şi Nistru în Barcelona, a aniversat anul de existenţă printr-un eveniment au participat aproximativ 150 persoane, reprezentanţi ai autoritaţilor de la Chişinău, oficialitaţi catalane, invitaţi.
Au fost prezenţi Sr. Xavier Bosch i Garcia (Director general, Direcció General per a la Immigració din partea Generalitat de Catalunya, Sr.Angel Colom (director general de la Fundació Nous Catalans), Sr. Jaume Planas Debes (Consul, Consulado Honorario de Moldavia en Barcelona) şi dl Valeriu Turea dseful Biroului de Relatii cu Diaspora din partea administraţiei de la Chişinău.
Sărbătoarea a avut ca obiectiv definirea legăturilor între membrii comunităţii stabilite în Barcelona, prin revendicarea tradiţiilor. Astfel că eroii principali au fost copiii, care s-au bucurat de darurile primite de la Moş Crăciun, de cântecele tradiţionale şi de portul naţional.
Invitata, cântareaţa de muzică populară Angela Mocanu şi mama ei, au făcut deliciul asistenţei numeroase, nu puţini aventurându-se să se alăture la dans.
Doamna Elena Nazarova, „vinovata” care a făcut posibilă alăturarea energiilor de care a fost nevoie pentru ca acest eveniment să aibă loc a mulţumit tuturor pentru participare şi implicare.
„A fost o sărbătoare foarte frumoasă. Elena a greşit ceva când a zis că este onorată că am raspuns invitaţiei, spun altceva: eu sunt onorat ca m-am aflat printre dvs. A fost o sărbătoare din suflet pentru suflet, primitoare si veselă. Mi-a placut foarte mult”. Ne-a declarat dl. Valeriu Turea seful Biroului de Relaţii cu Diaspora al Republicii Moldova, care de altfel ne-a promis un interviu.
Mulţumirile doamnei Elena Nazarov s-au îndreptat de asemenea si către organizaţiile româneşti care au sprijinit acţiunea: „Un mulţumesc mare de tot şi sincer, din partea echipei EstiMoldova, pentru Cristina Saftoiu si Ani Dumitru, Robarna, MaxDSS pentru colaborare si cadouri; Crina Rosu cu cadourile de la Gerovital si Mercatrom; Boza Maria si Eugenia Terchescu (Artesancake) pentru că ne-aţi îndulcit sărbătoarea, Origenatural Jabon pentru parfumare :-); Centrului Cultural Român din Catalunya – cele 5 cărţi cu „Capra cu 3 iezi” în română şi spaniolă o să fie un preţios adaos la colecţia Asociaţiei pe care o avem de la Biroul de Relatii cu Diaspora (RM); Mihai Surugiu ţie personal şi fetelor Cristina & Ani pentru sesiunea SPA!”
