Sâmbătă, 19 martie 2016, a fost mare sărbătoare în cartierul Matei Voievod din Târgoviște, cunoscut mai mult sub numele de ‘cartierul sârbilor’. Aici a avut loc o nouă ediție a tradiționalei manifestări denumită Paștele Cailor care a adus alături invitați și autorități, . A fost organizată și anul acesta de Asociația Zaedno a bulgarilor din Târgoviște, în parteneriat cu Primăria Târgoviște.

Unică în țară, de o frumusețe aparte și o simbolistică specială – legătura puternică dintre gospodar și calul său, cel alături de care trudește, manifestarea păstrată din moși strămoși a debutat la Centrul Cultural ”Matei Voievod” cu primirea invitaților, după care s-a plecat în coloană, în aplauze și admirația generală, către Biserica Sf. Nifon, unde a avut loc slujba religioasă și au fost sfințiți caii. S-au bucurat de mare apreciere concursurile hipice care au cuprins paradă, dresaj, frumusețe sau îndemânare la lucrări agricole.

Cei mai mândri şi mai falnici armăsari au fost scoşi la paradă de junii comunităţii, spre bucuria sutelor de oameni veniţi să îi admire. Frumoşi şi nărăvaşi, armăsarii i-au încântat pe participanţii la sărbătoarea de la Târgovişte. Îmbrăcaţi în straie populare, tinerii au umplut căruţele şi s-au plimbat pe aleile de la marginea oraşului.

Stăpânii s-au mândrit cu animalele lor, fără de care, spun ei, nu s-ar descurca la muncile câmpului. „Sunt foarte puternici, trag bine la căruţă, sunt buni la călărie, dresaj. E singura rasă de cai care poate fi folosita la orice.”, îşi lăuda bidiviul unul dintre participanţi. Sărbătoarea semnifică începutul muncilor de primăvără şi legătura specială pe care o are omul cu acest animal, pe care îl consideră un membru al familiei.

După slujba de la biserică, preoţii au binecuvantat animalele şi s-au rugat sa fie sănătoase, ferite de boli peste an şi harnice la câmp.

“Azi e Dragobetele, se sărută fetele”. În fiecare an pe 24 februarie românii de pretutindeni sărbătoresc Dragobetele. Sărbătoresc ei şi „Sfântul Valentin” însă doar pentru că o sărbătoare în plus nu face rău nimanui.

Conform tradiţiei, astăzi bărbaţii trebuie sa fie în realaţii bune cu toate femeile. În această zi nu le este permis barbaţilor sa necăjească femeile sau sa se certe cu ele. În caz contrar, aceştia vor avea parte de o primăvară plina de ghinion şi un an greu.

Pentru ca iubirea dintr-un cuplu sa rămâna vie, sărută-ţi perechea în ziua de Dragobete.

„Dând vama morţii, toate iubirile
între îndoială şi tăcere ştiu despre mine.
cel mai aproape a stat să îmi spună mâna stângă
aia dezbrăcată de trup în sens contradictoriu lumii
cea care nu duce partea aia
pe care mi-o privea învăţătorul ca pe o bolnavă a scrisului .
am înțeles că moartea mea se ştia că ora invitatului îs
înger
se spusese de multe ori cu numele meu ajuns.
doar eu crezusem că sărutul te scapă
ţinându-l în mine
mi se minunaseră înăuntrurile fără să îl atingă,
doar din existenţa suficientă.
suportat timpul,
toata iubirea cu mâna dreaptă
(am făcut ca toţi văzând drumul)
din pământul meu scoasă”

De: Laura Catalina Dragomir

Salina Turda din judetul Cluj este cel mai frumos loc de sub pamant din lume. Asta au decis jurnalistii de la Business Insider in 2014, care lauda obiectivul turistic din Transilvania, dupa ce Salina Turda a fost inclusa in top 25 destinatii din lume despre care turistii nici nu stiu ca exista.

Mai mult decat atat, zilele trecute, Salina Turda din judetul Cluj a ajuns pe prima pagina a site-ului CNN. Richard John Seymour, unul dintre cei mai cunoscuti fotografi din Marea Britanie, a fost profund impresionat de felul in care a fost amenajata salina. Fotografiile facute de Richard John Seymour in Salina Turda vor fi expuse intr-o galerie din Londra. „Fotografierea acest spatiu a fost o provocare din cauza dimensiunii sale… Sunt de multe ori atras de contradictii in munca mea, iar Salina Turda intruchipeaza aceasta idee. Este un monument istoric incontestabil, frumos, de inginerie si efort uman”, a declarat fotograful britanic.

Folosita ca adapost in Primul Razboi Mondial, Salina Turda a fost folosita ulterior drept depozit pentru branzeturi, pana in 1992, atunci cand a fost deschisa publicului. In ultimii ani, salina din orasul Turda a devenit una din cele mai mari atractii turistice din Romania, dupa ce a fost reabilitata cu fonduri europene. „Salina Turda din Transilvania este in prezent un muzeu subteran si un parc de distractii cu panouri de baschet, piste de minigolf, un carusel si un lac subteran pe care te poti plimba cu barca”, scrie Business Insider despre obiectivul turistic romanesc in topul celor mai „cool” locuri de sub pamant din lume.

Noi adaugam pentru cei cei interesaţi ca vizita la salina va fi una de neuitat atat pentru adulti cat si pentru cei mici care cu siguranta ca nu se vor plictisi. Se pot da in masinute sau sa se joace diverse jocuri recreative. Adultii se pot relaxa la noul centrul de spa si tratament sau pot practica exercitii de fitness, beneficiind de aerul bogat in sare cu o umiditate de aproximativ 80%. Mina are chiar si un centru de vindecare pentru persoanele cu afectiuni pulmonare.

Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /

Salina Turda a depasit obiective celebre precum Pestera Cristalelor din Mexic si Biserica San Clemente din Roma.

Zacamantul de sare se intinde pe o suprafata de aproximativ 45 de kilometri patrati, in municipiul Turda. Grosimea medie a sarii este in jurul valorii de 250 de metri, iar in prezent salina constituie un adevarat muzeu de istorie a mineritului in sare.

Adresă: Aleea Durgăului 7, Turda 401106
Program: Deschis zilnic · 09:00–17:00
Telefon: 0364 260 940

Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook.

Mănăstirea în stâncă a fost mereu principalul punct de atracţie pentru străinii ce treceau pe la Şinca Veche. Locul este cunoscut drept purtător de mituri şi subiect de legende, pe care mulţi oameni şi-ar dori să le desluşească şi să le afle tainele. Bisericile rupestre de la Șinca Veche mai sunt cunoscute şi cu numele de: templul împlinirii rugăciunii, templul ursitelor, mănăstirea rupestră, peștera mănăstire sau grota. Este un monument de talie națională înscris în lista monumentelor istorice.

Mănăstirea rupestra Şinca Veche este un vechi lacas de cult ce se afla la Sinca Veche, in cotul format de Muntii Fagaras si Perisani, la 45 de kilometri de Brasov si la 22 de kilometri de Fagaras. Drumul porneste din localitate si te conduce prin pustiu, pana la padurice, de unde mai urci cateva minute. Se ajunge apoi la o cruce mare si simpla, din beton, care indica inceputul drumului pe dealul in care se afla acest asezamant. In aceasta zona vegetatia este mult mai abundenta iar padurea este foarte deasa. In cele din urma, se ajunge la un fel de jumatate de umbrela intinsa peste colosul pigmentat cu diferitele straturi de gresie. Trebuie sa te apleci ca sa intri prin tunelul ingust, cat permite prelata montata temporar, dar in subteran te misti in voie, pana la altar.

Locasul de cult din Sinca Veche se banuieste ca are o vechime de aproximativ 7.000 de ani. Istoricii spun ca templul este unic in lume, insa locul este controversat, iar opiniile sunt diverse. Se spune ca a fost folosit ca loc de refugiu si rugaciune de catre calugarii ardeleni haituiti de Maria Tereza in anii 1700, pentru a trece la catolicism. Cu toate acestea, in nici una din incaperi nu exista vreun semn al crucii.

Turla bisericii a fost ridicata din interior, in gresia moale, iar varful e ca un fel de fereastra, de unde o raza de lumina razbate exact in altar. Turnul interior, pe unde intra lumina zilei, este inalt de 10 metri si seamana cu o turla fara acoperis. Traditia populara spune ca pe acolo coboara energiile si ca dedesubt, in pamant, ar exista un tunel de comunicare pana la Cetatea Rasnovului.

Locasul de cult este compus din incaperi de cult si altare cu sculpturi ciudate. Aici au fost sapate noua incaperi, unite intre ele prin galerii. A doua incapare, de dimensiuni mai mici, adaposteste si altarul acestui lacas. Simbolul asemanator lui Yin-Yang precum si Steaua lui David dau de gandit arheologilor si celor care studiaza istoricul locului.

Controversele asupra lacasului sunt legate nu numai de imposibilitatea datarii si a stabilirii originilor sale, a autorilor insemnelor de pe pereti, ci si de arhitectura. Biserica are doua altare, ceea ce ii face pe multi sa sustina ca nu are o origine crestina.
Cu toate astea, manastirea in stanca ramane un loc de reculegere pentru cei care isi cauta linistea interioara, fiind un loc mai putin cunoscut din Romania, insa cu totul si cu totul special pentru vizitatorii ce-i trec pragul.

Un video de prezentare găsiţi aici

Pentru oricine, data de 24 ianuarie 1859 rămâne piatra de temelie a românismului, e ziua în care cele două provincii istorice Moldova şi Ţară Românească s-au unit spre a forma nucleul viitoarei Românii Mari. Se cuvine să acordăm atenţie sporită evenimentului istoric fără de care astăzi nu am putea vorbi despre neamul, poporul ori naţiunea română.

Într-un climat internaţional atât de complex şi complet ca cel al primei jumătăţi a secolului al IX lea, anii în care Rusia intrase în izolationism politic după înfrângerea suferită în Războiul Crimeii iar Franţa şi Anglia pozau în arbitrii politici ai Europei, ne putem întreba ce a determinat Marile Puteri să accepte această unire realizată prin politica faptului împlinit. O scurtă cronologie a evenimentelor de după 1800 ne arată că efeverescenta de pe scena politică europeană nu era neapărat favorabilă chestiunii româneşti (ideii de unire); o privire mai atentă însă va scoate la lumina abilitatea diplomaţiei româneşti a perioadei la care ne referim şi asta cu resurse limitate, cu încă simple agenţii diplomatice în cancelariile Europei.

Oamenii politici ai spaţiului românesc au acţionat pe deplin conştienţi că spaţiul autohton era o unealta în mâinile Marilor Puteri dar au ştiut în acelaşi timp să transforme interesul tocmai interesul altora în cauza autohtonă. Aşa se face că în cadrul lucrărilor Conferinţei de la Paris din anul 1853 ei au reuşit să obţină încuviinţarea unor Adunări Ad-Hoc care să evidentieze (sau nu?!) dorinţa de unire a românilor din Moldova şi Ţară Românească. Cu rezultatul acestui tip de referendum naţional (pro unionist) în scris, Marile Puteri s-au văzut nevoite la Conferinţă în anul 1858 să admită unirea la nivel federativ al Modovei şi Ţării Româneşti într-un singur stat. Ceea ce stipula însă actul conferinţei iar românii au ştiut să folosească în favoarea lor nu erau articolele privitoare la denumirea oficială de Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării Româneşti, nici că fiecare în parte dintre urmă să aibă propriul sau domn, guvern şi organ legiuitor ci faptul că se cerea organizarea de alegeri în ambele principate în vederea desemnării domnitorilor. Ei, iată dovadă agerimii clasei politice româneşti: niciunde în tratat nu se prevedea că persoană celui ales domitor în Moldova să fie altă decât în Ţară Românească. În urmă organizării alegrilor la Iaşi (5 ianuarie 1859) şi Bucureşti (24 ianuarie 1859) unicul domitor ales este ofiţerul de carieră Alexandru Ioan Cuza.

Evenimentele ce au urmat momentului 24 ianurie 1859 s-au succedat cu repeziciune, deşi Imperiul Otoman şi Austria au reacţionat şi au luat poziţie fermă faţă de “actul de rebeliune” al românilor, acuzaţi că ar fi încîlcat cu bună ştiinţă prevederile tratatelor internaţionale, ameninţând chiar cu o reacţie militară, cauza românească a avut de câştigat. Sigur că Marile Puteri “au lăsat garda jos” mai ales în momentul în care pentru unirea românilor şi-a manifestat susţinerea deschisă Napoleon la III lea, la rândul său mult mai preocupat de iminentul conflilct franco-austro-piemontez.

Este de adăugat vehemenţă cu care domnitorul Alexandru Ioan Cuza a refuzat să se lase intimidat de Poartă dar mai ales acţiunile agenţiilor diplomatice româneşti în marile capitale europene. Toţi aceşti factori cumulaţi au determinat în cele din urmă toate Marile Puteri să recunoască înfăptuirea Micii Uniri – rezervat şi reticent a rămas Imperiul Otoman care a trimis în septembtie 1859 firmanele de investiruta dar recunoscând această unire doar pe durata domniei lui Alexandru Ioan Cuza..

Astăzi când sărbătorim cu fast sau pe alocuri doar cu nostalgie 157 de ani de la unirea în plan federativ a Pricipatelor Moldovei şi Ţării Românesti să privim cu mândrie şi onoare la diplomaţii şi politicienii de atunci care au ştiut să susţină cauza românilor mai bine decât o facem noi azi.

Hai să întindem o hora mare şi să cântăm cu toţi, aşa cum ne îndemna încă din 1856 Vasile Alecsandri:

„Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!”

Astăzi, creştinii ortodocşi şi greco-catolici îl prăznuiesc pe Sfântul Vasile cel Mare

„Pe unii oameni, cu totul potrivnici, binefacerile îi îmblânzesc. Pe invidios însă, binefacerile mai mult îl înrăiesc. Cu cât invidiosul are parte de mai mari binefaceri, cu atât mai tare fierbe de ciudă, mai mult se supără şi se mânie. Mulţumind pentru darurile primite, şi mai mult se cătrăneşte de purtarea binefacatorului. Ce fiara îi întrece pe ei prin cruzimea lor? Câinii, cărora li se aruncă o coajă, se domesticesc; leii, cărora li se poartă de grijă, se îmblânzesc. Invidioşii însă mai mult se irită când li se arată îngrijire şi atenţie”
Sf Vasile cel Mare

Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei

Viaţa Sfântului Vasile cel Mare

Sfantul Vasile cel Mare este sarbatorit in Biserica Ortodoxa pe 1 ianuarie si pe 30 ianuarie alaturi de Sfintii Grigorie Teologul si Ioan Gura de Aur. S-a nascut in anul 330, in Capadocia, intr-o familie numeroasa. A avut patru surori si patru frati. Cinci din cei noua au devenit sfinti in calendarul Bisericii Ortodoxe, alaturi de parintii lor, Vasilie, Emilia si Macrina cea Batrana, bunica Sfantului Vasile. Doi dintre fratii sai au ajuns episcopi: Grigorie de Nyssa si Petru II de Sebaste, iar sora sa, Sfanta Macrina cea Tanara, a ajuns un model de viata ascetica.

Temelia educatiei sale este pusa de tatal sau, Vasile, profesor de retorica la Neocezareea in Pont, fiu al Sfintei Macrina cea Batrana si elev al Sfantului Grigorie Facatorul de Minuni. A studiat la Cezareea Capadociei, la Constantinopol si Atena, insusindu-si tot ceea ce era mai bun din cultura pagana. In anul 356 revine in tara si devine profesor de retorica.

A scris Regulile vietii monahale si a pus bazele Filocaliei cu Sfantul Grigorie. Regulile monahale ale Sfantului Vasile au ramas in Biserica de Rasarit temelia organizarii vietii manastiresti. In Apus, ele au circulat in traducerea facuta de Rufin de Aquileia si au fost cunoscute de Sfantul Cassian si Sfantul Benedict, legiuitori monahali apuseni”.

Semnificatia numelui Vasile

Numele Vasile, foarte raspandit in toata lumea crestina, provine din grecescul basileios, care la randul lui sta in legatura cu basileos, „rege”, „imparat”, „bazileu”. Latinii l-au redat prin Basilius. La noi astazi e curenta forma Vasile (la vechiul Vasilie pare sa fi renuntat chiar si conservatoarea limba bisericeasca), cu prescurtarea populara Sile. Feminine ca Vasila sau Vasilca se intalnesc astazi destul de rar, fiindu-le preferat mai gratiosul Vasilica. Diminutivele mai frecvente sunt Vasilica si Sica/Sica.

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare

Liturghia Sfantului Vasile cel Mare se oficiaza in Biserica Ortodoxa de zece ori pe an: in primele cinci duminici ale Postului Mare, in joia si sambata din Saptamana Patimilor, in ajunul Craciunului si Bobotezei si, desigur, in sarbatoarea care ii este dedicata in ziua de 1 ianuarie.

La multi ani celor ce poarta numele Sfantului Vasile cel Mare.

Adrian Cocosila

sursa: crestinortodox.ro

Obiceiuri şi superstiţii

Se spune ca dacă în noaptea de Sfantul Vasile vremea este lină și senină, anul va fi bun. – astăzi – prima zi a anului – nu este bine să arunci gunoiul şi nici să dai cu mătura. Este bine ca prima persoană care îţi trece pragul să fie bărbat;

Astăzi este bine să verşi vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac, ca să ai noroc tot anul. Acelaşi lucru e valabil şi dacă îţi ţiuie urechea stângă;

După ce te speli pe faţă, este bine să te ştergi cu un prosop în care pui un ban de aur sau de argint, pentru ca să fii curat şi sănătos în tot anul iar dacă dormi toată ziua, rişti să fii leneş tot anul şi se mai spune că, aşa cum este sau cum îţi petreci prima zi din an, aşa va fi sau îţi vei petrece tot anul.