Împodobirea caselor şi a Pomului de Crăciun

In ajunul Crăciunului, toate gospodinele curăţă casele , le împodobesc cu crenguţe de busuioc agăţate la grindă sau crenguţe de levănţică, mentă pentru a purta noroc celor din casă, gătesc bucate alese, apropierea Sărbătoririi Naşterii Domnului fiind un prilej de mare bucurie.

Şi… se împodobeşte bradul!

Obiceiul împodobitului bradului de Crăciun a fost împrumutat și se presupune că ar aparţine de fapt lumii germane păgâne, de unde a fost treptat asimilat de creştinism.
În România bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, de atunci se zice ca românii au preluat această tradiție.

Bucuria mare a copiilor este sa participe la impodobirea bradului de Craciun cu globulețe de sticlă, beteala, bomboanele de ciocolată, instalațiile luminoase, etc

In vârful bradului de Crăciun se așeaza o stea, simbol al stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem. Despre această stea se spune că aduce noroc și duce la îndeplinirea dorințelelor.
Coronițe de Crăciun se agăța pe ușile de la intrare si simbolizează sănătate și noroc, iar forma rotundă a acestora reprezintă veșnicia dragostei care nu piere niciodată.
In preajma Crăciunului și a Anului Nou o alta planta decorativa este vâscul. Sărutul sub vâsc face mai trainică și mai puternică iubirea într-un cuplu.

Colindatul

În seara ajunului, pe 24 decembrie, uliţele satelor răsună de glasul colindătorilor, care urează pe la casele gospodarilor pentru sănătate si fericire în anul care vine şi de la care primesc daruri în bani sau produse: nuci, covrigi, mere, colaci, etc.
Un este om sa un simta emotie sufleteasca atunci cand asculta colinde cantate de glasurile firave ale copiilor, si un numai.
Traditia spune ca daca participi la colindat iti va merge bine tot anul. Dar si daca primesti colindători vei avea un an bogat si fara probleme.
Pe 24 noaptea, lasă ușă larg deschisă ca să iasă spiritele rele din casa ta.

Pluguşorul

Urare tradiţională la români in preajma Anului Nou, pluguşorul a păstrat scenariul ritualic al unei invocări magice cu substrat agrar. El e întotdeauna însoţit de strigături, pocnete de bici şi sunete de clopoţei, dar plugul adevărat, tras de boi, a fost înlocuit cu timpul de un plug miniatural, mai uşor de purtat, sau de buhaiul care imită mugetul boilor. Textul pluguşorului şi-a pierdut astăzi caracterul de incantaţie magică. Recitată într-un ritm vioi, urarea devine tot mai veselă, mai optimistă, pe măsură ce se apropie de sfârşit.

Steaua

Este un alt obicei de Crăciun întâlnit la români care are loc în ajunul Crăciunului. Cei care merg cu Steaua sunt mai ales copiii, iar obiceiul are o semnificatie religioasă, fiind legat de steaua care s-a arătat celor trei magi de la răsărit si vestirea nasterii lui Iisus. Copiii merg la colindat cu o stea mare, din lemn, împodobită cu hârtie colorată și crenguțe de brad.

Cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi multe din ele, chiar din tradiţiile locale. Micul cor al stelarilor, care intră în casă în zilele Crăciunului, cântă versuri religioase despre naşterea lui Iisus: „Steaua sus răsare“; „În oraşul Vitleem“; „La nunta ce s-a întâmplat“; „Trei crai de la răsărit“.

“Steaua sus răsare Ca o taină mare Steaua străluceşte Şi lumii vesteşte Şi lumii vesteşte…….”

In incheiere, mai spunem ca se stie despre Crăciun că este sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus, o sărbătoare a liniștii sufletești, a păcii și a cadourilor, o sărbătoare plină de lumină, de semnificații și simboluri.
Am incercat sa va reamintim o parte dintre ele.

Ce să faci ca să-ți meargă bine?

* De Crăciun, spun bătrânii, se deschide cerul. Cei buni îl văd pe Dumnezeu stând la masă cu îngerii și sfinții.

Roagă-te la miezul nopții, iar rugăciunea ta nu va rămâne fără răspuns.

Sărbători de iarnă cu datini şi obiceiuri păstrate din moşi – strămoşi.

Ritualul sacrificării porcului are loc în 20 decembrie, zi în care oamenii pregătesc preparatele din carne pe care le vor avea pe masă în ziua de Craciun .

Porcii se taie in ziua de Ignat, se aduna la taiatul porcilor mai multi oameni din sat, pregatesc paie carora le dau foc. Apoi, cu un juvat, scot porcul din cotet si acel care e mai bun de mana, il taie. Dupa ce porcul a murit, se pregateste de parlit. Se aduc butuci, doi butuci peste ele se pune porcul culcat pe-o parte. Daca din greseala plesneste pielea in vreun loc, acolo se uda cu apa rece, ori mai adesea se freaca cu omat, ca sa nu se arda si mai tare. Sa ne amintim cum zicea Ion Creanga in Amintirile sale :

„La Craciun, cand taia tata porcul, si-l parlia, si-l oparia, si-l invalia iute cu paie, de-l inadusii, ca sa se poata rade mai frumos, eu incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei”.

Cand se considera ca pielea s-a inmuiat, gospodarul incepe sa o rada cu cutitul, dupa care o clateste cu apa calda ; si tot astfel, iar se rade si iar se spala, pana cand pielea ramane curata si galbena. Abia in acel moment incepe curatitul, periatul. Inainte de asta i se face porcului in frunte o taietura cu cutitul in chip de cruce, zicandu-se ca si la facerea semnului Sf. Cruci : In numele Tatalui, al Fiului si al sfantului Duh, Amin !

Bun, ai plecat din România cu gând sa rămâi un timp, câteva luni, „un an, cel mult”, cu intenţia de căpătâi a celor mai mulţi – sa strângi bani de un bmw şi să te întorci în ţară de unde ai venit, un pic mai boier.

De cele mai multe ori planul nu iese sau nu iese atât de repede cum ţi-ai fi dorit, dar asta e altă discuţie. Prima grijă e sa-ţi gaseşti un job, nu conteaza care, te dai inginer naval dacă asta e ce-ai găsit de facut, vezi tu pe unde scoţi cămaşa – am vazut pe unul care a zis ca e şofer profesionist dar nu găsea marş-arrierul, că el nu a „mai condus Nissan”.

A doua grijă, un acoperiş deasupra capului. Asta e mai uşor, un apartament de trei camere între şase nu e scump şi tu nu ai cine ştie ce pretenţii. Nu încă. Cartelă Digi ţi-ai luat la prima chenzina, telefon… e bun şi Nokia ăla cu ecran de o linie, încă nu i s-a descărcat bateria de când ai venit, se cheamă că poţi vorbi cu neamurile sa le zici cum eşti tu pe calea împlinirii personale.

Trec lunile, trimestrele, prima iarnă, primul august în care a trebuit sa fii exagerat de generos cu tovarăşii la birtul din sat. Te iei cu viaţa şi nu ştii când au trecut anii, când ţi s-a născut primul copil, gradiniţa, şcoala pe „meleaguri” catalane. Între timp ţi-ai gasit o pereche, e mai spornic aşa, trăiţi doar voi într-o casă a voastră, traiul la comun nu mai e o opţiune, ţi-ai luat o maşina, augusturile s-au înmulţit şi nu mai eşti aşa de generos cu prieteniile care, cu timpul, se estompează. Priorităţile s-au mai schimbat, parcă viaţa ta nu mai e aşa de împărţită, încă eşti hotărât sa te întorci dar discursul e puţin schimbat: mai stau vre-o doi ani şi plec. Sigur?

Senzaţia ca ţi-ai găsit sau că ţi-ai făcut un rost este un argument care atârnă greu în balanţa deciziilor de căpătâi de care simţi că iţi depinde soarta. Îţi intră indoiala „şi dacă mă întorc acum, oare nu ar fi ca şi cum aş lua-o iar de la capăt?” Parcă nu te mai simţi atât de sigur pe întoarcerea ta, ai auzit şi tu istorii despre alţii care s-au întors şi nu le-a ieşit prea bine.

Copiii au crescut şi nu au nici un gând să „emigreze” înapoi în România. Cu atât mai greu, te gândeşti că astepţi să mai crească, să se aşeze la casa lor, să plecaţi numai voi? Grea decizie.

Dorul de ţară generează o tensiune interioară permanentă, un trăit/netrăit, o viaţă pe datorie, o interminabila aşteptare a momentului în care o sa te întorci şi o sa poţi trăi de-adevaratelea, o viaţă pe caiet.

Măcar avem asta, o ţară unde sa ne întoarcem dacă hotărâm asta, şi nu e puţin lucru.

    Magia transformarii strugurilor dulci in must delicios, da parfum sfarsitului de septembrie si transforma inceputul toamnei  in ceva mai mult decat un anotimp, intr-o stare de spirit.

    Pe oricine ai intreba, iti spune cate ceva despre must, toti stiu secretul licorii perfecte. Batranii insista ca cel mai bun must nu este facut oricum, ci din struguri zdrobiti de fete tinere nemaritate. Stiu oare ei ceva in plus?

     Strugurii proaspat culesi se spala bine cu apa curata, se inlatura praful pentru a nu incepe procesul de fermentatie. Pe vremuri, fetele se imbracau in straie populare, tot ritualul fiind in grija acestor fete. In timp ce fetele danseaza de zor cu picioarele goale pe maldarul de ciorchini de struguri pentru a-i zdrobi, batranii degustatori asteapta sa-si umple carafele cu primul must din anul respectiv. Alt secret este ca strugurii trebuie sa fie bine copti. Vorbesc despre sanatate. Spun ca daca bei must, nu te mai imbolnavesti repede pentru ca este o bautura hranitoare, bautura naturala, si mai presus de asta, nu te imbata. Le da si copiilor sa bea. Mustul apoi se pastreaza in oale cateva zile. Pentru cei care doreau sa pastreze si pe perioada iernii lasau mustul intr-o oala smaltuita, il fierbeau, pe parcursul fierberii se elimina spuma si apoi, se toarna mustul fierbinte in sticle incalzite in cuptor care se leaga cu celofan, invelite in paturi calduroase si puse intr-un cos. Dupa ce se raceau complet, se luau sticlele si se depozitau intr-un loc racoros, pivnita sau camara.

     In zilele noastre sunt gospodarii care pregatesc mustul dupa retete auzite. In acelasi timp, sunt organizori care prezinta pentru cei interesati, pe viu, cum se pregateste multul dupa metodele vechi de sute de ani din batrani. Se organizeaza evenimente unde se retraiesc momentele special dedicate mustului. Scopul evenimentelor este conservarea obiceiului cultivatorilor de viţă de vie cu tradiţie din ţara noastră, care în trecut, aranjau un loc special lângă podgorii unde îi serveau cu must proaspăt pe trecători. Nu lipsesc nici bucatele tradiţionale. Mustariile sunt foarte vizitate in aceasta perioada in România.

     Pentru noi, toamna in Barcelona o sa aiba gust de must, profitam de invitatia primita si vom petrece la Hotel Bruc  in data de 26 septembrie. Gazdele zic: “TIC-TAC –frunzele cad… se apropie Festivalul Toamnei” in Catalunya!

     Ne intalnim acolo.

     Zona Maramuresului este considerata una dintre cele mai frumoase zone din tara noastra, datorita traditiilor si obiceiurilor care s-au pastrat de-a lungul timpului. Aceasta zona este cunoscuta international, mentionata in reviste de specialitate, precum o destinatie turistica iesita din comun, atragand din ce in ce mai multi turisti straini. Revista Lonley Planet scrie despre Maramures ca este ” inima folclorului romanesc” si a Romaniei medievale, iar atunci cand vizitezi regiunea este ca si cum ”ai fi calatorit in timp, inapoi cu 100 de ani”. Deoarece in Europa turismul ecologic este la mare cautare, iar astfel de locuri care adapostesc peisaje rustice sunt numarate pe degete, Maramuresul devine din ce in ce mai cautat de catre turistii straini care ar da orice pentru cateva ore de odihna in sanul naturii. Cu asezarile sale pitoresti, dealuri inverzite si campii pline de flori salbatice, Maramuresul concentreaza tot ceea ce inseamna viata la tara.

     Cultura tarii Maramuresului este bine cunoscuta prin originalitatea si puternicul sau specific local, cum spunea folcloristul Tancred Bănățeanu: „un caracter cu totul original, cu elemente specifice pe care nu le găsim în alte zone”. Locul este deosebit deoarece mestesugurile si traditiile sunt transmise din generatie in generatie, imbracamintea tesuta manual este inca purtata cu mandrie iar localnicii fac tot posibilul pentru a mentine vii aceste traditii. Biserica este in continuare sufletul satului iar oamenii sunt deschisi si duc o viata simpla, in ciuda faptului ca traim in secolul XXI.

     Aici, turismul local promoveaza comori care nu pot fi gasite in alta parte. Asadar, poti vizita Cimitirul Vesel de la Sapanta, care este cunoscut in intreaga lume datorita crucilor si mormintelor viu colorate, pe care se afla texte in versuri cu tenta umoristica, Parcul National din Muntii Rodnei, care adaposteste izvoare si pesteri, rezervatia naturala Pietrosul Rodnei, unde se pot admira lacuri si circuri glaciare, Cascada Cailor- cea mai nialta cadere de apa din tara, pasul Prislop, situat la o inaltime de 1413 m, considerat cea mai inalta trecatoare din Romania.

    Pe langa aceste monumente naturale, Maramureșul istoric adaposteste o colectie impresionanta de biserici si manastiri specifice zonei. Aici se afla opt biserici din lemn, care au fost introduse in patrimoniul mondial UNESCO: Biserica de lemn din Bârsana, Budești, Josani, Desești, Poienile Izei, Șurdești, Plopiș, Ieud Deal si Rogoz.

     Daca nu sunteti pasionati de vizitat diferite obiective turistice, Maramuresul este ideal si pentru relaxare: baza de tratamant din Ocna Sugatag permite efectuarea unor bai calde in cada, electroterapie, hidroterapie, termoterapie, aerohelioterapie si masaj medical.

Printre câstigatorii concursului de fotografie National Geografic de anul acesta.

Photo and caption by Eduard Gutescu

Category:

Outdoor Scenes

Location:

Bran, Brasov, Romania

Pestera Gigantilor – Ursii giganti din pestera

     Dupa un cutremur puternic, probabil, cu cca 17.000 ani in urma, singura intrare in pestera s-a inchis, iar ursii aflati in acel moment in interior au ramas captivi, acestia murind de foame.

     Se spune ca „ultimul locatar” ar fi trait in pestera acum 17.000 ani! Pe langa varstele inaintate, ursii de Caverna aveau dimensiuni impresionante fata de speciile de ursi actuali din Romania si chiar si din lume. Ursul de pestera avea aproximativ 4 metri inaltime ridicat in 2 labe si o greutate impresionanta de 1000 Kg. La momentul descoperirii Pesterii Ursilor existau 5 schelete complete din specia Ursus Spelaeus.

     Istoria Pesterii Ursilor a inceput in data de 17 septembrie 1975, in cadrul unei exploatari miniere odata cu explozia care a permis lui Traian Curta sa faca descoperirea care ulterior avea sa devina unul din cele mai importante obiective turistice din Romania. In present, pestera este vizitata de numerosi turisti romani si straini.

     La momentul descoperirii pesterii s-a incercat distrugerea acesteia pentru ca exploatarea miniera sa poata continua. Ulterior, s-a renuntat la aceasta idee si s-a trecut la conservarea si amenajarea pesterii pentru ca aceasta sa poata fi vazuta de toti curiosii. Dupa desoperirea facuta in 1975, pestera a fost atent cercetata, iar o parte a fost amenajata in scopul de a deveni obiectiv turistic. Cu toate ca amenajarea s-a incheiat in 1978, Pestera Ursilor a intrat in circuitul turistic abia in data de 14 iulie 1980, data la care a fost inaugurat oficial.

     In interiorul pesterii exista si o zona care nu se poate vizita, fiind Rezervatie Stiintifica. In capatul Galeriei Emil Racovita, a fost reconstituit un schelet al ursului de caverna pentru a exemplifica vizual dimensiunile acestei specii.

Transfagarasanul, in topul celor mai frumoase drumuri din lume

     Se crede ca idea construirii unui drum peste muntii Fagarasului i-a apartinut lui Ceausescu. Realitatea este ca existau schite si planuri realizate inainte de 1960 care contineau detaliile unui drum ce printre muntii Fagarasului. Proiectul a fost abandonat deoarece bugetul de atunci nu suporta o asemenea cheltuiala, dar ideea a fost reluata dupa finalizarea lucrarilor la hidrocentrala de la Vidraru.

     Lucrarile au fost demarate de catre Ceausescu in decembrie 1969. Acestea trebuiau finalizate in 1973, dar conditiile meteo nefavorabile si greutate traseului au amanat finalizare cu 1 an.

Drumul a fost finalizat pe 20 septembrie 1974.

A urmat asfatarea drumului, care a durat 4 ani, ruta de azi asa cum o stim noi fiind finalizata in anul 1980.

     Constructia drumului a cerut si jertfe omenesti atat din partea militarilor, cat si a civililor. Datele oficiale vorbesc despre 40 de oameni care si-au dat viata pentru construirea Transfagarasanului.

In memoria acestora si a celor care au participat la constructia rutei s-au construit doua monumente Poarta Genistilor (coata 1200) si Poarta Întâlniri (cota 1600).

     TRANSFAGARASANUL, prin maretia si frumuseatea sa, a antrenat o puternica dezvoltare economica a zonei. Din aceasta perspective turistica, locurile mai dezvoltate sunt si cele mai cunoscute, precum barajul si lacul Vidraru, Balea Lac, Balea Cascada, Cumpana, Valea cu Pesti sau mai nou statiunea Molivisu. In aceste puncte s-au construit numeroase hoteluri, cabane si pensiuni.

ION BRATU spunea despre Transfagarasan ca “reprezinta visul Mesterului Manole, transformat intr-o realitate de vis de catre urmasii sai”.

     Transfagarasanul, ramane o constructie ce a trezit interesul multora, de pe toate meleagurile. Ruta a fost declarata si cel mai frumos drum din lume de catre mai multe publicatii internationale.

Vizitati-l in vara aceasta!

Legenda localitatii Techirghiol

     Legenda spune ca un batran, olog si orb, a ajuns cu magarul, din greseala, pe malul lacului cu apa sulfuroasa. S-a chinuit batranul ore in sir sa iasa din noroiul mirositor, insa animalul incapatanat nici ca voia sa se miste, malul acela exercitand o tainica atractie asupra sa.

     Mare a fost insa mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale, de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte. Cat despre inteleptul sau tovaras – plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar corpul sau parca traia o noua tinerete. Ducandu-se vestea despre minune aceasta, puhoi de oameni au ajuns pe malul acelui lac, scaldandu-se si ungandu-se cu namol pentru a-si gasi tamaduire.

     Si cate minuni nu se petrec acolo – oasele intepenite isi redobandesc tineretea, femeile isi recapata fertilitatea, iar bolnavii de piept isi gasesc tamaduirea. Regimul climatic in zona Techirghiol este de tip continental – marin si se datoreaza circulatiei vestice a aerului peste care se suprapune influenta Marii Negre.

     Localitatea Techirghiol este o renumită stațiune de tratament, sanatoriu deschis inca din 1899, unde sunt puse în valoare efectele terapeutice ale apei sărate (mineralizate) și a nămolului din liman, recomandate pentru tratarea unor boli cu precadere reumatice.

      Lacul este situat la marginea localității balneare Eforie Nord de pe țărmul Mării Negre la 12 km distanță de portul Constanța, România. Având o suprafață de 10,68 km², separat de mare și având o adâncime maximă de 9 m. Prin aportul mic de apă dulce, apa limanului și-a mărit concentrația de săruri, la circa 95 g/l. Acest fenomen a permis formarea unui strat de nămol cu calități terapeutice.