În primul rând prietenul dumneavoastră, al tuturor celor care citiţi ceea ce scriu. Vreau să se ştie că am oarecum şi o „viaţă literară” în realitate, înafara internetului, destul de intensă cât să-mi potolească nevoile culturale şi sociale. Afară de versurile pe care vi le dăruiesc, prea multe nu am de spus, odată pentru că poemele mele spun totul şi a doua oară pentru că nu sunt de specialitate şi nu-mi permit nici măcar să-mi analizez propriile creaţii darămite creaţiile altcuiva.
Eu pot cel mult să mă bucur de câte ori se bucură şi se mângâie alţii cu ceea ce pot eu dărui pe partea de poezie. Internetul , cu blogurile, conturile pe site-urile literare, grupurile de pe fb şi celelalte, le folosesc mai mult pentru a îmi îmbunătăţii tehnica scrisului pe tastatura cu diacritice, versificaţia şi mai puţin pentru „socializare”.
Dacă n-aş scrie şi dacă nu aş compune versuri şi dacă nu ar fi aceasta una dintre puţinele modalităţi prin care se poate face astăzi vânzarea de carte, poate că nici n-aş avea cont, nici pe fb, nici pe celelalte site-uri de socializare, bloguri şi ce mai sunt. Căci dacă tastezi numele cuiva pe Google, poţi afla totul. Şi ce a mâncat căţelul la micul dejun de Paşte anul trecut, dacă a avut sau nu miel pe masă, pom de crăciun etc.
Scriu de maniera în care se vede tot ceea ce are fotografia şi numele meu în partea stângă sus şi n-am nimic de pierdut ori de câştigat din asta. Deocamdată încerc numai să îmbin utilul cu plăcutul şi îmi vând destul de bine cărţile, tocmai am trimis în Canada 100 de exemplare şi sunt încântat, pentru că nu mă aşteptam, sincer. Îmi compun singur versurile, singur îmi redactez, îmi fac coperţi la cărţi, le tipăresc şi le vând tot singur şi la nevoie mi le şi citesc singur, însă din fericire am şi câţiva cititori. Nu sunt pătruns de importanţa niciunei funcţii şi nici nu mă intitulez nicicum, deoarece cum am trăit 50 de ani aşa, mai pot încă să trăiesc şi fără asta.
Peste tot pe unde merg să-mi citesc creaţiile sunt invitat şi nu m-am înfipt nicăieri niciodată. Îmi sunt suficient aşa cum sunt şi mă bucur că ceea ce fac place şi altora, iar stima mea de sine se situează încă în limite normale. Atunci când nu sunt poet, sunt un om ca toţi oamenii, cu mamă, cu familie, cu nevoi şi cu bun simţ. Îmi plătesc facturile la inutilităţi, mă îndobitoceşte şi pe mine politica, mă înnebuneşte televizorul şi mă omoară ratele. Am vrut să se ştie toate aceste lucruri, dacă eventual interesau pe cineva. Sunt câteva reviste în care am mai publicat, o editură care îmi publică volumele, pagina mea şi grupurile literare de pe FB unde nu fac nici eu mai mult decât ceea ce face toată lumea.
Realităţi ascunse (pe internet)
Recuperaţi în carne din colb de stele moarte
Să stăpânim terenuri şi să trudim o viaţă
Cu frica de durere şi poftele-nfrânate
Ne spunem adevărul minţindu-ne în faţă
În fuga din noi înşine visăm unii la alţii
Ne savurăm confortul purtaţi de pasiune
Ne-administrăm comorile în taină ca piraţii
Şi-a sufletelor pură, superbă goliciune
Trăim realitatea îmbrăţişând iluzii,
Iar ochii minţii-n inimi sfidează raţiuni
Ne contorsionează şi freamătă-n confuzii
Înăbuşind în trupuri şi-n suflete furtuni
În patimi mai erupem tăcuţi de bună voie
Cu trupul în derivă pe valurile firii
Şi aripi ca de îngeri desfacem la nevoie
Ascunse pe sub haine de teama nemuririi
Realitatea pare ceea ce vrem să pară
Pe dinafara noastră suntem doar noi şi Cerul
Şi-am da orice pe lume din minte să dispară
Noianul de păcate ce le condamnă clerul
Ovidiu Vasile – Volumul ,,Versuri Clare Dulci-amare” 2013
