E limpede că şi adulţii au nevoie de poveşti. Numai că zânele lor şi-au scurtat rochiile, şi-au tăiat părul care le ajungea cândva la călcâie şi au învăţat să fie femei, ceea ce e mult mai complicat şi mai periculos decât meseria de zână, spune editorul de la carturesti
Un mănunchi de istorii cu femei aşadar, spuse simplu, captivant, de un povestaş a cărui viaţă seamănă ca două picături de rouă cu a lui Mircea Cartarescu. În fiecare poveste e un sâmbure de neobişnuit care stă ascuns în carnea obişnuitului, în „ordinar” o sămânţă de extraordinar care dă rod epic.
Un omagiu (adesea în sensul cel mai concret, erotic, al cuvântului) adus femeilor „pentru că sunt femei“.
„De ce iubim femeile?” adusă în „Masia” culturii catalane de traducătorul Xavier Montoliu Pauli şi publicat de editura „Lleonard Muntaner” ne oferă ocazia de a-l întâlni pe autor la Barcelona.
Despre „De ce iubim femeile?” s-au spus multe, Cărtărescu este dealtfel unul dintre autorii români cei mai comentați și nu doar prin prisma faptului că este unul dintre clasicii care se studiază conform programei școlare:
Mircea Cărtărescu, unul dintre cei mai traduşi autori români, scrie această carte ca o recapitulare metaforică a experienţelor cu femei pe care le-a avut, mai ales în tinereţea sa. Cartea pe care o scrie Mircea Cărtărescu nu este o carte pentru femei. Este o carte pentru bărbaţi. Scrisă cu scopul direct de a justifica iubirea bărbaţilor pentru femei. De aceea, Cărtărescu vorbeşte despre femeile frumoase din viaţa lui, cu feţe frumoase sau cu vise frumoase –este memorabil episodul cu visul despre un castel de cleştar plin cu fluturi- despre femei deştepte şi puternice, despre femei cu care a avut prime experienţe de tot felul. „De ce iubim femeile” este o carte interesantă, despre cum arată, în ochii scriitorului român, femeia contemporană.
sau
Asta e cartea prin care Mircea Cărtărescu a devenit „cool“ și cumpărat nu doar de pasionații de literatură bună (și elitistă) și de snobi, ci și de publicul larg. Se știe că „De ce iubim femeile“ s-a bucurat de un succes fenomenal și a fost ținta multor detractări, pe măsura adulației unui mare segment de cititori. S-a tot afirmat că scriitorul și-a „prostituat condeiul“, că a scăzut cu mult ștacheta, că a devenit populist, facil și frivol. Recunosc că a fost prima sa carte pe care am citit-o având în minte aceleași prejudecăți, dar încercând totodată să mă detașez de ele.
Adevărul e că „De ce iubim femeile“ e o carte bună. Bineînțeles, nu intră în categoria „Orbitorului“, a „Travestiului“ și „Nostalgiei“, dar este o culegere de texte scrise în diverse publicații de larg consum și, drept urmare, într-o formă accesibilă, dar fără să facă concesii la calitate și substanță. Textele sunt foarte bine scrise, pline de umor, percutante și vivace. Nu regăsim arhitecturi textuale elaborate și goblenuri stilistice, însă nici mediocritate și derizoriu. De asemenea, vom întâlni suficiente scene memorabile, foarte expresiv realizate, care ne vor rămâne în minte, indiferent de părerea finală asupra cărții. Lăsând la o parte titlul „catchy“, textul final, plin de enormități, volumul e meritoriu și nu constituie pierdere de vreme. E o imagine mai accesibilă a unui mare autor, fapt cât se poate de legitim.
