Intampinarea Domnului și cum L-a primit în brațele sale Dreptul Simeon
Sărbătoarea Întâmpinării Domnului este una din cele mai vechi sărbători religioase creştine
Astăzi, la patruzeci de zile de la mântuitoarea Naștere a Domnului Iisus Hristos din Fecioara Maria, cinstim ziua aducerii Pruncului dumnezeiesc la templul din Ierusalim, de către Preasfânta lui Maică și de către Dreptul Iosif, ascultând de porunca Legii vechi și împlinind această poruncă: ”Sfințește-mi pe tot cel dintâi născut, pe tot cel ce se naște întâi la fii lui Israel, de la om până la dobitoc, că este al meu.” (Ieșirea 13.2) Această lege era dată pentru facerea de bine pe care a făcut-o Dumnezeu poporului evreu în pământul Egiptului când a cruțat de la moarte pe toți cei dintâi născuți de parte bărbătească ai lor. Pentru aceasta, israleiteni aduceau pe pruncii lor cei dintâi născuți în bisreică dându-i dajdie lui Dumnezeu, ca pe o datorie stabilită prin lege. Iar de la Dumnezeu îi răscumpărau cu un preț care se numea argintul răscumpărării. Acest preț era de cinci sicli și se da leviților care slujeau în Biserica Domnului, iar despre aceasta este scris în cartea a patra a lui Moise.
Cu toate că nu era nevoit să respecte această Lege totuși Mântuitorul nu a vrut câtuși de puțin să încalce această Lege dată de El însuși ca fiind Dumnezeu cel Adevărat lui Moise, sluga și Proorocul său.Această Lege a împlinit-o însăși Maica Domnului venind să se curățească deși era neântinată și Preacurată. Ea a zămislit fără de bărbat și a născut fără dureri, iar curăția sa feciorească nu a suferit nici o vătămare. Prin urmare nu a avut necurăția obișnuită a femeilor care nasc. Ea născut pe Iisus Hristos ca un rod din pom, iar pomul nu se vatămă și nici nu se întinează după înflorirea rodului său. Prin Ea a trecut Hristos precum trece raza soarelui prin sticlă sau prin cristal. Precum nu se sfarmă și nu se întinează cristalul prin care trece raza, ci mai curat strălucește, tot așa și Soarele Hristos, n-a vătămat fecioria Preacuratei Maicii Sale, sfințind-o prin trecerea Sa și luminând-o cu dumnezeiasca lumină a harului.
Maica Domnului smerindu-se și nedorind să se mândrească întru curăția Sa, ca și cum ar fi fost necurată,a venit înintea ușii Bisericii Domnului, ca să ceară curățenie,neângrețoșându-se de cei necurați și păcătoși. Dar Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, preotul care slujea înaintea Domnului,a rânduit-o pe Ea să stea nu în partea femeilor, ci în partea în care stăteau fecioarele. Văzând acesta cărturarii și fariseii au început a cârti, iar Zaharia a stat împotriva lor, încredințându-i că acea Maică și după naștere e Fecioară Preacurată. Iar ei necrezând, sfântul le spunea că firea omenească, cu toată făptura, este slujitoare Ziditorului Său, care rânduit ca Fecioara să nască și după naștere să rămână Fecioară. ”Deci pentru aceasta nu am deosebit pe această Maică de la locul fecioarelor,de vreme ce este fecioară cu adevărat.”
Maica Domnului a adus jertfă, nu ca cei bogați, care aduceau un miel de un an fără prihană, ci ca acei săraci, care aduceau două turturele sau doi porumbei, arătând în toate smerenie și iubind sărăcia,iar de mândria bogaților fugind. Din aurul pe care l-au dăruit împărații magi Pruncului Iisus, a împărțit la săraci și scăpătați, păstrând foarte puțin pentru drumul spre Egipt.
În aceiași vreme când Pruncul Iisus a fost adus ca să fie închinat la Templu,bătrânul Simeon, mișcat de Duhul Sfânt, a venit și el la Templu, unde i s-a împlinit înainte de moarte, așteptarea de a-L vedea pe Mesia,precum i se făgăduise. Acesta,privind spre Fecioara cea Preacurată și spre Pruncul cel ținut de ea a văzut Darul lui Dumnezeu inconjurându-i și cunoscând, cu duhul, că Acela este Mesia cel așteptat și luându-L în brațe plin de recunoștință a cântat minunata lui cântare de preamărire: ”Acum slobozește pe robul tău Stăpâne, după Cuvântul Tău în pace. Eu nu am avut liniște în gândurile mele, în toate zilele așteptându-te și în toate zilele îngijându-mă când vei veni. Acum vazându-Te, pace am câștigat și de griji scăpând, mă duc din cele de aici, veste de bucurie ducând părinților mei pentru că voi spune despre venirea Ta în lume, strămoșului Adam, lui Avraam, lui Moise și celorlați sfinți părinți și prooroci. Ochii mei au văzut lumina cea pregătită pentru izgonirea întunericului, spre luminarea neamurilor și spre descoperirea tainelor dumnezeiești cele neștiute. ”Acestea le zicea bătrânul Simeon rugându-se Pruncului nu ca unui om, ci ca unui Dumnezeu Care are puterea vieții și a morții și Care putea să-l slobozească îndată spre altă viață sau să îl mai țină încă în cea de aici.
Acest bătrân Simeon a fost un iscusit înțelept în tălmăcirea Sfintei Scripturi. După porunca lui Ptolemeu faronul Egiptului, trebuia tradusă Legea lui Moise și toate proorociile din limba evreiască în limba greacă. Pentru acest lucru au fost aleși oameni înțelepți din Israel, șaptezeci la număr printre care era și dreptul Simeon. Lui i-a revenit sarcina de a traduce cuvintele lui Isaia Proorocul și ajungând la cuvintele: ”Iată fecioara în pântece va zămisli și va naște fiu”, s-a îndoit, zicând că nu este cu putință ca o fecioară nestiind de bărbat, să poată naște și luând cuțitul,a voit să radă cuvintele acelea. Dar îngerul Domnuluii s-a arătat și i-a ținut mâna zicând: ”Nu fi necredincios față de cele scrise și a căror împlinire sigur o vei vedea. Pentru că nu vei gusta moartea până ce nu vei vedea pe Cel ce se va naște din Curata Fecioară, Hristos Domnul”
Aceasta s-a și întâmplat, dreptul Simeon având deja 360 de ani când l-a luat în brațe pe Pruncul Iisus. Sfânta Tradiție mai spune că îndată ce a rostit cuvintele: „Acum slobozește pe robul Tău stăpâne” îndată s-a transformat într-o moviliță de pământ primindu-și astfel dezlegarea mult dorită.
Atunci era acolo și Ana proorocița, fiica lui Fanuil, din seminția lui Așer, o văduvă bătrână în vârstă de 84 de ani. Aceasta rămânând văduvă foarte tânără, tot restul vieții ei l-a petercut în Templul lui Dumnezeu slujundu-I Lui ziua și noaptea în rugăciune. Aceasta apropiindu-se a început să spună multe Prorociri despre Prunc, tuturor celor ce așteptau izbăvirea în Ierusalim.
Văzând toate acestea fariseii s-au mâniat și mai tare cu zavistie asupra lui Zaharia, ca asupra unui călcător de lege pentru că o pusese în locul fecioarelor pe Maica Domnului.Iar asupra dreptului Simeon și proorocița Ana se mâniau căci dădeau mărturie despre Prunc. Și s-au dus în fața lui Irod și au spus toate cele întâmplate. Atunci Irod a dat poruncă ca îndată să fie uciși toți pruncii de parte bărbătească. În felul acesta căuta să îl omoare pe Dumnezeiescul Prunc. Dar nu a fost aflat pentru că, prin dumnezeiască poruncă dată prin înger lui Iosif în vis, a fost dus în Egipt. Iar arhiereul Zaharia a fost ucis prin trădare între Templu și Altar pentru că nu a vrut să spună ucigașilor unde este Pruncul Iisus.
Sfântul Iosif cu Preacurata Născătoare de Dumnezeu, sfârșind în Templu toate,după Legea Domnului, nu s-au întors în Betleem, ci au pornit spre Egipt unde au locuit timp de trei ani până când au murit cel care Îl dușmăneau pe Pruncul Iisus. Iar Acesta creștea și se întărea cu Duhul, umplându-se de înțelepciune și harul lui Dumnezeu era peste Dânsul. (Luca 2.40)
Această sărbătoare încheie ciclul Sărbătorilor Împărătești de iarnă. În cadrul slujbei dedicate acestei Dumnezeiești Sărbători se cântă o Catavasie sau un Imn ce poartă numele în tradiția populară de ”Legănușul” pentru că în vechime,dar și până în prezent,în timpul ecstei cântări,se legănau policandrele din Biserică, ca semn al veseliei ce o aduce Marele Praznic și mai ales ca o deosebită atenție și o deosebită preacinstire aduse Maicii lui Dumnezeu.
Chiriac Diana, Parohia Sfântul Gheorghe ,Barcelona
Bibliografie:
1.Viețile Sfinților – Edit.Episcopiei Romanului și Hușilor 1991 2.Sfântul Nicolae Velimirovici-Proloagele de la Ohrida Edit.Sophia, 2005 3.Proloagele Vol I-Edit. Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2011
