Porumbelul și coțofana
Alegerile din Republica Moldova sunt în primul rând despre clarificarea opțiunilor împărțite între sfera de influență rusă sau apropierea de Uniunea Europeană. Abia apoi intră în discuție personalitatea fiecărui candidat. Igor Dodon și Maia Sandu pot servi fiecare dintre ei ca arhetipuri ale politicii în estul european contemporan.
Primul tur de scrutin al alegerilor din Basarabia s-a desfășurat în paralel cu procesul electoral din Statele Unite, coincidență care a produs pentru România un adevărat spectacol, țara noastră fiind, ca de obicei, foarte interesată de ambele evenimente. Când te uiți în tocana folclorului de Facebook vezi că există multe voci care cred că atunci când vine vorba despre rolul -presupus- fundamental în alegerea lui Donald Trump în 2016, e de bine că Moscova „s-a băgat în borșul” Americii.
„Las să știe și ei ce ce știm noi, dintotdeauna: cum e să trăiești cu rușii-n coastă”. În general, în România, dar mai ales în Republica Moldova, e considerat de la sine înțeles că rușii „vor face ceva”, când e vorba de alegeri prezidențiale într-o zonă în care marele urs are interese, „Lucrurile le pot ieși mai bine sau mai rău, dar rușii trebuie să se implice” cred moldovenii de peste Prut. Se pare că și românii consideră că ar fi o regulă de bază implicarea ocultă a Rusiei în alegerile din zonele ei de influență. Măcar noi recunoaștem amprenta rusească cu destulă ușurință, spre deosebire de americani, care au probleme să admită mâna Moscovei în treburile lor, chiar după ce agențiile statale de securitate au confirmat cu probe că imixtiunea rusească a existat.
Conversațiile la vedere pe rețelele sociale, glumele străvezii la temă, arată că cel puțin noi suntem imunizați față de idea că imixtiunea marelui vecin de la răsărit în ciorba locală nu poate fi niciodată o surpriză pentru cei ce trăiesc în zona noastră geoplitică.
Președintele în exercițiu la Chișinău și actual candidat, Igor Dodon, a lansat o zicere parafrazată: „Nu schimbați porumbelul din mână pe coțofana de pe gard”. Porumbelul ar fi dumnealui iar contra-candidata coțofana. Reacția: un val fără oprire de meme cu porumbei.
Dincolo de faptul că alegem o tabără sau cealaltă, e importantă baza comună, ceea ce ne unește. După cum umorul internautic arată suntem conștienți cu toții de prezența rusă. În Modova, amestecul rusesc se face fără perdea, fără un minim efort diplomatic de spoire a realității, altfel de cum procedează în restul lumii; e chiar considerat implicit, ca în oricare altă fostă republică sovietică. Poate că e o chestiune de onoare a Rusiei, interesată sau nu de respectiva țară se simte datoare să păstreze impresia puterii din umbră. E o polarizare eternă, ce nici măcar nu mai trebuie demonstrată. Singurul lucru ce contează astăzi e reacția populară la urne, ca instrument de măsură al intoleranței citadine față de această idee.
Deci rămâne de văzut de ce parte cade votul. Partida a început. Și cum se întâmplă în România, în alte țări din zonă, marcate de o puternică mișcare a forței de muncă adulte plecată să facă un ban în afara granițelor, reprezentanții Diasporei sunt dintre cei care își spun în gura mare punctul de vedere. Se pare că e important să ieși, să vezi lumea, să vezi ce înseamnă cu adevărat Europa, cum se trăiește fără Rusia privind peste umăr. Turul întâi între pro-rusul Igor Dodon și pro-europeana Maia Sandu, i-a dat câștig de cauza candidatei, ceea ce a fost o surpriză pentru campania lui Dodon, pentru conservatorii filo-ruși, în general.
Privind repartiția pe țări a voturilor diasporei, există o zonă unde Igor Dodon a fost preferat față de Maia Sandu. Vorbim despre diaspora care a votat în Federația Rusă, urmată de cea din capitala Turciei, Ankara. De fapt, în Federația Rusă a câștigat al treilea candidat, cel ce nici nu va participa la alegerile din turul doi: Renato Usatîi. În Europa și Statele Unite, raportul a fost inversat. Țara în care Maia Sandu a fost candidată favorită este România, urmată de Polonia și Regatul Unit.
Nu întotdeauna câștigătorul din turul întâi este același cu cel din turul doi. Rămâne de văzut care din cele două tabere se va mobiliza mai puternic. Previziunile internaționale pariază pe victoria candidatei Maia Sandu.
Polarizarea se face între Rusia și Europa, ca și cum Moldova, ca și restul țărilor din zonă, ar trebui să fie împăcată cu condiția ei de colonie ce trebuie să aibă o umbrelă protectoare. Cetățenii aleg de fapt, între două moduri diferite de a vedea lumea. Iar prezența masivă la urne, fără precedent, a moldovenilor aflați peste granițe, arată că importanța alegerilor a crescut considerabil. Păstrând metafora avicolă a președintelui Dodon, rămâne de văzut cine e porumbelul și cine e coțofana.
Autori: Laura Cătălina Dragomir & Nona Oprixor
