Aveam un coleg pirpiriu, trăise greu, slăbuţ vai mama lui, din familie numeroasă, era ţinta predilectă a şmecherului de rând din recreaţie. Din plictiseală ăsta îşi aducea aminte că e dator cu o scatoalcă peste ceafa pirpiriului, care s-a umplut de ură împotriva universului şi a pus mâna pe o cărămidă crăpându-i ţeasta colegului său.
Să te fereasca Dumnezeu de furia neputinciosului.
Un fior rece pe şira spinării am simţit la anunţul PNL privind numele candidatului la primăria capitalei, nu mi-aş fi imaginat că partidul se poate preda, cu arme şi bagaje, unui îndârjit. Partidul este în criză de imagine şi are nevoie de un motor care să-l scoată din mâzga în care nu l-a băgat nimeni, drept pentru care alege cea mai nefericită variantă dintre puţinele pe care le avea: propune ca vector de imagine un domn perceput ca naţionalist-extremist declarat. Să nu uităm că din fotoliul de primar al unei capitale europene se ajunge uşor în poziţia de candidat la preşedenţie, vezi Băsescu sau Chirac în Franţa.
Marian Munteanu este un personaj. Îndârjit, uşor sinistru. Multe lucruri din biografia sa nu se potrivesc cu fotografia, există episoade obscure, asocierea cu nume notorii din zone nu tocmai transparente din viaţa publică, Virgil Magureanu este numai unul dintre ele, dau de gândit. Să dai pâinea şi cuţitul pe mâna unuia care îţi provoacă frisoane, doar pentru că propria organizaţie nu poate produce un lider credibil netrecut pe la DNA, mi se pare a semăna cu disperarea înecatului, pentru care orice creangă pare un colac de salvare.
Comentariile se învârt în jurul temerii că naţionalismul este un concept cu două tăişuri, poate fi o idee bună dar care poate, de asemenea, să pârjolească totul în urma lui dacă nu este temperat. Semnalele sunt abundente şi prezente peste tot în media, de la naţionalismul alimentat politic ca instrument pentru atingerea unor obiective de moment, trecând prin naţionalismul de extracţie religioasă ca ripostă a păturii habotnice a credincioşilor la criticile adresate reprezentanţilor bisericii ortodoxe pentru derapajele spre risipă a banilor publici.
Atmosfera se încadreaza în aerul de cetatate asediată pe care îl respiră de câtva timp Europa, evenimente ca atentatele de la Paris sau Bruxelles, valurile de migranţi sau cazul Bernavet provocând sentimente de nesiguranţă, chiar de repulsie faţă de occidentul pe care l-am divinizat până nu de mult. Poate că reciclarea lui Marian Munteanu se încadrează în efectul de contaminare care vine peste noi din Europa însă continui să cred că soluţia la eterna criză nu trece prin înarmarea pirpiriului.
Fundamentalism? încă nu am ştiut ce înseamnă exact dar suntem pe cale sa aflăm. Intre timp, PNL a călcat pe greblă. O să doară.
L.E. alte opinii şi aici
1 Comment on this Post
Cătălin Trandafir
Când faci acuzații gen ”naționalist-extremist declarat” trebuie să aduci probe, altfel articolul (ori opinia) cum vrei să-i spui pare scris dintr-un anume interes ori din rea-voință!Dacă ai asculta explicațiile coroborate de faptele reale (nu cele auzite pe la unii ori alții) cred că ți-ar fi rușine că ai scris așa ceva. Păcat că nici cei care trăiesc în medii mai civilizate nu sunt decenți și obiectivi! Nu știu dacă vei publica comentariul dar aș vrea să mai vorbim, eventual să ne privim în ochi peste un an ori doi dacă Marian Munteanu va câștiga alegerile.