„Rușinos nu e să nu știi, rușinos e să nu vrei să înveți” proverb turcesc
Mai puțin de 20% dintre românii stabiliți în țări din Uniunea Europeană vorbesc cursiv limba țării de adopție. Dintre ei trei sferturi sunt bărbați. Accesul la ofertele de muncă este astfel limitat de propria încăpățânare. Majoritatea au acces doar la joburile primare în care comunicarea și interacțiunea în limba locală este minimă iar asta nu din vina societății de adopție.
Ușurința nativă a românilor de a învăța limbi străine se dovedește a fi o poveste în condițiile în care majoritatea refuză să treacă peste nivelul de cunoaștere minim funcțional. Nu mai mult de 2% dintre cei care au venit să trăiască în Spania s-au deranjat să treacă printr-un curs de limbă spaniolă, majoritatea obligați de rigorile unei calificări specifice. Restul au învățat de la radio, pe șantier sau din conversațiile de la barul din colț.
Românii din Spania sunt săraci
Cu ochii spre țară în Spania se câștigă bine. Oricât de prost ar fi un loc de muncă, indiferent cât de puțin s-ar câștiga, siguranța alimentară este la îndemână, la fel cea medicală ori locativă. Nou-venitul are astfel un punct de pornire, o șansă pentru restaurarea încrederii într-un viitor. Pe care îl vede fiecare după cum îl taie capul, aici sau în satul părinților.
Aproape toti românii din diaspora au în casa TV românesc
Stai informat, ține legătura cu evenimentele din țară, vorbește românește / Tv satelit oriunde în Europa /
Nu există un studiu din care să reiasă nivelul de venituri comparat dar se poate evalua, după tipul și domeniile de activitate în care sunt implicați, că românii câștigă sub media salariului mediu, chiar dacă majoritatea dintre ei trăiesc peste pragul de sărăcie oficial. Orice job e un bun job dar asta e în regulă doar pentru primii doi, trei ani. După aceea, odată trecută perioada de adaptare la societatea și limba gazdă ne găsim slujbele potrivite calificării fiecăruia. Faptul că mulți dintre noi au dificultăți în identificarea oportunităților într-o piață a muncii competitive și concurente se datorează și problemelor de adaptare la comunitatea locală.
Care este vechimea medie este de asemenea o întrebare fără răspuns, putem face doar evaluări subiective, probabil că trece de 8 ani. Dacă judecăm după numărul de copii născuți din părinți români în ultimii ani înțelegem că din ce în ce mai mulți aleg să rămână. Suntem la prima generație iar cei care ne urmează vor avea din ce în ce mai puține gânduri de întoarcere.
Datorăm copiilor noștri o viață mai bună iar pentru asta ne trebuie joburi mai bune. Pe care nu le vom obține decât dacă facem pentru integrare tot ce ne stă în putere. Poate chiar vom fi în stare să votăm la alegerile locale din orașul spaniol în care trăim un consilier român. Unul care să ne pună pe listele de la primărie, care să se bată pentru drepturile pe care le avem dar le ignorăm.
Trăim aici chiar dacă mulți credem că temporar și ne-ar face bine să acceptăm asta.
