Există multe pomeniri ale Sfântului Ioan Botezatorul de-a lungul anului bisericesc dar aceasta este cea mai slăvită dintre ele. Se spune că în fiecare an la această sărbătoare a Sfântului, episcopul Antiohiei aducea mâna lui dreaptă înaintea poporului. Uneori mâna apărea cu degetele desfăcute, iar alteori strânse. În primul caz se arăta că anul va fi plin de roade, iar în al doilea că va fi lipsă de roade și foamete. Pentru aceasta mulți împărați, dar mai ales împărații Constantin și Romano, Porfirogeneții, care au împărățit în anii 912-959, doreau să dobândească cinstita mână, pentru ca nu cumva acest odor să ajungă în mâinile păgânilor.
În vremea acestor împărați s-a făcut mutarea cinstitei mâini a Înaintemergătorului, prin diaconul Iov, chiar în seara dumnezeieștii Arătări, la Vecernie când este obiceiul să se săvârșească de către creștini Slujba Aghezmei Mari. Iar acești împărați au așezat cu evlavie acest odor în palatul împărătesc.
Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului
În această a doua zi după Botezul Domnului prăznuim cinstirea Sfântului Ioan Botezatorul a cărui misiune pe pământ a fost aceea de a-L boteza pe Domnul nostru Iisus Hristos în râul Iordan, descoperindu-L astfel cel dintâi lumii, după semnul ce i s-a dat de sus prin care se arata că Domnul Iisus este cu adevărat Mesia trimisul lui Dumnezeu cel așteptat de toată lumea spre mântuirea ei.
Încă de tânăr Ioan s-a arătat un Proorc al Pocăinței iubind înfrânarea și viața aspră din pustia Iordanului. Aici, în pustie, a trăit, a predicat, a mărturisit și a botezat în Iordan pe cei care se pocăiau de păcatele lor. Predica lui era: schimbarea vieții, întoarcerea la Dumnezeu și împăcarea cu El, pentru a primi viața nouă pe care o aduce Împărăția lui Mesia. ”Pocăți-vă ca s-a aproiat Impărăția Cerurilor” (Matei3,2). Predica sa era pusă în practică prin viața grea pe care o ducea, îmbrăcat în haină aspră de păr de cămilă, nemâncând pâine nici bând vin. (Luca7,33), hrănindu-se doar cu lăcuste și miere sălbatică, fiind un adevărat înger în trup cum îl arată unele icoane.
Botezul lui Ioan nu era botezul nostru al creștinilor, el însuși făcând deosebire între cele două botezuri: ”Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine… vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc.” (Matei3,11) Dar Sfântul Ioan Botezătorul și pentru acest botez cerea ”roade vrednice de pocăință” (Matei3,8), dragoste de oameni, milostenie, dreptate și osândea fățarnicia și toate celalte fapte rele.
El își atrăsese faimă de Prooroc al Domnului încât mulți se întrebau dacă este Mesia cel așteptat de poporul lui Israel. Dar Sfântul Ioan le răspundea: ”Nu sunt eu Hristosul…Eu sunt glasul celui de strigă în pustie: Îndreptați Calea Domnului… Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Cel pe care voi nu-L știți, Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost și Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei… dar ca să fie arătat lui Israel, de aceea am venit eu botezând cu apă” (Ioan1,20)
Atunci când câțiva dintre ucenici au încercat să-i strecoare o urmă de invidie față de Mântuitorul, Sfântul Ioan, print-o zguduitoare înălțime de suflet, le răspunde: ”Nu poate un om să i-a nimic dacă nu i s-a dat lui din cer… Cel ce vine din cer este deasupra tuturor. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez.” (Ioan3,27)
În lupta sa pentru trezirea sufletelor, Sfântul Ioan Botezatorul a avut mulți dușmani. Unul dintre ei a fost Irod Antipa (+39) care și-a izgonit soția legiuită și trăia acum cu Irodiada, soția fratelui său Filip. Ioan îl mustra pe Irod zicând: ”Nu-ți este îngăduit să ții pe femeia fratelui tău ”(Marcu6,18). Aceste vorbe au atras mânia Irodiadei care mai întâi a obținut ca Sfântul Ioan Botezătorul să fie arestat și întemnițat în cetatea Maherus dincolo de Iordan; iar apoi la ospățul din ziua nașterii lui Irod și-a îndemnat fata să danseze în fața regelui. Când acesta i-a spus fetei să-i ceară orice până la jumătate din împărăție aceasta la îndemnul mamei sale a cerut capul lui Ioan pe tipsie. Astfel, Prietenul Mireului s-a mutat la cer, ca Mucenic al Legii Domnului.
De această sărbătoare este legată și pomenirea despre mâna Înaintemergătorului. Sfântul Evanghelist Luca a dorit să mute trupul Proorocului din Sevastia în Antiohia unde era patria Evanghelistului, dar nu a reușit să mute decât mâna dreaptă Sfântului. Aceasta s-a păstrat în Antiohia până în secolul X, când a fost mutată la Constantinopol.
Bibliografie:
1. Bibliografie:
1.Sf. Nicolaie Velimirovici-Prologele de la Ohrida,Edit. Sophia,2005
2.Mineiul pe Ianuarie-Edit.Reîntregirea,Alba Iulia,2005
3.Proloagele-Edit.Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă,București,2011
Chiriac Diana,Parohia Sf. Gheorghe
