Acum exact 50 de ani, Ceaușescu și-a propus edificarea unui stat socialist multilateral dezvoltat, după mintea lui.
După care a dispărut în trei zile, ca și când n-ar fi fost.
Dr. Hari Bucur-Marcu
Acum 70 de ani și mai bine, comuniștii români au purces la edificarea unui stat comunist. Au beneficiat de literatura teoretica a partidului comunist, care cuprindea scrieri din Marx, Engels, Lenin, Stalin dar și din alți gânditori comuniști, precum și de sfaturile tovărășești ale consilierilor sovietici, veniți să îi ajute pe comuniștii români în această întreprindere laborioasă de edificare a statului lor, aici, la noi. Edificiul realizat a ținut cât a ținut puterea sovietică de tip stalinist. După care a început să se clatine.
Acum exact 50 de ani, Ceaușescu și-a propus edificarea unui stat socialist multilateral dezvoltat, după mintea lui. Fără niciun suport teoretic, fără nicio scriere alta decât cuvântările lui pe la diferite congrese, conferințe și active de partid. Dar cu sprijinul necondiționat al unor inepți, sub-inteligenți și inculți, ca Bobu și Dincă. Păstrând oamenii inteligenți și cu carte în eșaloanele doi și trei, și doar în proporție de maxim doi la zece. Edificiul realizat a ținut două decenii, cât s-a ținut și Ceaușescu în fruntea statului. După care a dispărut în trei zile, ca și când n-ar fi fost.
Acum 29 de ani, post-ceaușiștii și-au propus edificarea unui stat democratic, cu o economie concurențială, după modelul occidental. Deși exista un suport teoretic enorm de dezvoltat privind edificarea statelor democratice, cu scrieri mereu actuale ale părinților națiunii americane, ale francezilor, germanilor, englezilor din secolul anterior și din cel prezent atunci, deși exista expertiză în rândul unor intelectuali occidentali dispuși să își împărtășească această expertiză cu românii, deși existau români occidentalizați, posesori și ai experienței democratice dar și ai unor teorii dezvoltate în democrațiile consolidate, edificatorii noului stat România nu s-au interesat nici de scrieri, nici de experți, nici de românii pricepuți din afară.
Au pornit la edificarea României democrate și libere după ureche. Cântând la țambal o simfonie căreia nu i-au văzut niciodată partitura și pe care nu au studiat-o niciodată, sperând să sune exact la fel ca o simfonie cântată de o orchestră simfonică de prestigiu, după îndelungi repetiții.
Norocul a fost că, la cinci ani în procesul acesta de edificare a unui stat democratic și concurențial, au intervenit occidentalii, cu un meniu concret de măsuri, pe care guvernanții români trebuiau să le ia, pentru a se califica să intre în NATO și în Uniunea Europeană.
Adică, aici unde ne aflăm astăzi, de 14 ani și de 11 ani, respectiv. Dar nu pentru că guvernanții noștri ar fi asigurat îndeplinirea completă a fiecărui punct din meniul acela occidental. Ci pentru că Occidentul în care am intrat a făcut concesii. Mai ales în sistemul de justiție au făcut occidentalii concesii, domeniu care nici astăzi, după 11 ani de membru al Europei Unite, nu este acceptat că ar fi unul european.
Deci, ne aflăm într-o Românie aproape democratică și cât de cât concurențială, însă needificată complet ca stat, fără o bază teoretică serioasă de edificare, fără să fim recipienți de expertiză internațională și fără valorificarea expertizei naționale, cea de valoare internațională.
La fel ca și în perioada ceaușistă, conducătorii politico-adminsitrativi sunt analfabeți complet sau doar analfabeți funcționali, sunt sub-ineligenți dar șmecheri, tupeiști și derbedei, respectiv țațe, diferența făcând-o faptul că nici măcar în eșaloanele patru sau cinci ale puterii nu găsim oameni inteligenți și culți, nici măcar în proporție de unul la trei sute.
Așa că nu este de mirare că edificiul statal cu numele de România, ridicat în anii 1990 se clatină la fiecare pas mai apăsat și scârțâie din toate încheieturile.
Și nici măcar nu putem discuta serios nici cauzele și nici soluțiile de consolidare a edificiului, deoarece, în 25 de ani, nu s-a gândit nimeni să introducă în mentalul colectiv românesc teoriile, conceptele, noțiunile, ideile, principiile pe baza cărora s-au edificat democrațiile consolidate din lume, în ultimii 200 de ani, democrații care au rezistat la seisme inimaginabile și la furtuni istorice majore. Tocmai pentru că au fost edificate inteligent.
Dar noi nu știm asta. Tot ce știm este că suntem originali. Suntem aici de mii de ani și nu or să vină străinii să ne colonizeze cu ideile și cu teoriile lor.
Dr. Hari Bucur-Marcu este președintele Asociației Săliște pentru Europenismul Românesc. A fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate (DCAF), consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO.
Expert internațional în probleme de politici de apărare națională, instituționalizarea sectorului de securitate și apărare națională, reforma sectorului de securitate. Planificator strategic și operațional, inovator în reforma organizațiilor de stat. Designer și conducător de proiecte de reformă și transformare. Designer de cursuri universitare și cursuri de pregătire, dezvoltator de metodologii de pregătire interactivă a adulților. Teoretician al proceselor de instituționalizare și de formulare și implementare a politicilor publice, cu aplicație în domeniul securității și apărării naționale.
