3 zile cu Dacian Ciolos in Spania – VI – Granada

3 zile cu Dacian Ciolos in Spania – VI – Granada

Trimite și altora

<<<— 3 zile cu Dacian Cioloș în Spania (capitolul anterior)

O seară la Granada

Nu o să vă povestesc totul, nu dau din casă, nu vă spun unde am mâncat și nici ce spectacol de flamenco am văzut, nu vă povestesc nici că aveam ca de aer nevoie de un interviu cu Dacian, exact pentru acest ziar, și nu o mai fost vreme, o trebuit să îl scrie el singur, și să răspundă la întrebări între două mitinguri, mai nimic din magia Granadei nu am reușit să le arăt, trebuie să mă creadă pe cuvânt când o să le spun că Granada este poezie pură, și dansurile din Sacromonte, la fel, trebuie să mă creadă pe cuvânt când o să le povestesc despre cartierul arab, pe care nu au apucat să îl vadă nici măcar în fugă.

Aveam plănuită o ieșire nocturnă, dar oboseala lor m-a făcut să tac și să nu fac nici măcar propunerea, noaptea târziu i-am condus la hotel, apoi am stat la povești un pic cu Dana, nici de ea nu am avut timp cum se cuvine, nu a fost timp de nimic, doar de alergat între locuri și oameni.


Românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?dolce telekomStai informat, tine legătura cu țara, romanește / Tv satelit oriunde în Europa /


ciolos granada inline 1

Ceea ce mi se părea un timp infinit, s-a dovedit a fi o secundă de alergătură.

O să mergem la vot și o să normalizăm lumea în care trăim. Vom avea vacanțe normale la cap, nu vom mai sta la manifestații prin piețe. Poate că ne vom întoarce cu toții acasă, 4 milioane de români, iar vacanțele ni le vom petrece aici, cu spaniolii, deveniți prin întoarcerea noastră acasă foști colegi de muncă și foști vecini.

O să mergem la vot și când va veni Dacian Cioloș din nou în Andaluzia, vom merge la un concert de chitară în Grădinile Alhambrei, vom privi luna oglindită în luciul apelor și ne vom bucura de viețile noastre.

O să mergem la vot și o să ne vedem apoi fiecare de muncă și de profesiune. Ne vom întoarce care la cărțile noastre, care la calculatoare, la registre, la birouri. Vom deschide televizoarele doar ca să ne uităm la filme. Vom trimite în șomaj toți spicării de doi bani și toate tocșăurile penibile. Pe Facebook vom distribui doar fotografii cu pisici. La știri nu vom mai face ochii cât cepele urmărind nesimțirea unor primari și incompetența unor miniștri. Nu vom mai îngheța pe stradă apărând concentrația dezinfectantelor din spitale, sau justiția. Le vom povesti nepoților noștri despre neagra perioadă de 50 de ani sub socialism și alți 30 de ani sub pesedeu, și cum am putut schimba toate astea participând la vot.

dana hering

Eu știu că toți vreți să punem mâna pe furci și pe topoare. Dar o nouă lume azi nu se mai construiește prin căderea Bastiliilor. Sau prin 1907. Acum singura armă pe care o avem este votul. Votul este noul baltag.

A treia zi și ultima. Din nou la aeroport

A sosit plecarea aceea pe care greșit o intuisem eu seculară. Eram din nou în aeroport, deși parcă trecuseră abia câteva secunde de la fotografia cu steagul. Din nou cu domnul Ghibu, prezent ca o santinelă, drept ca o suliță care măsoară timpul după soare. Cât am mai povestit cu el, cât am mai râs văzând sacoșa de pânză cu mesaj, același ca pe plăcuțele din Suedia. Nu degeaba locuiește acolo. Probabil că este o molimă în Suedia, cu mesajul ăsta.

L-am dus pe Dacian Cioloș și pe Alin Mituța, la zborul Wizzair. Am stat la coadă, deși ei au pașaport diplomatic și ar fi putut merge la salonul VIP. Mi-am amintit apoi că fusese știre acum trei ani, faptul că șeful Guvernului României mergea la servici cu tramvaiul, fără gărzi de corp și cinci mașini oficiale.

Lumea își făcea selfie cu el, îi strângea mâna, îi dorea să câștige. Nu prea foloseau persoana I. Nu spuneau: Sperăm să câștigăm, ci Sperăm să câștigați. Trebuie să muncim mult la identificarea cu lupta. Nu terbuie să lupte altul pentru noi, trebuie să luptăm cu toții.

Un bărbat între două vârste se apropie de noi, și cere o fotografie. Este un româno-sceptic: poza o cere nu pentru el, ci vrea să îi facă o surpriză cumnatului lui, pentru care Cioloș e singura noastră speranță, că de nu ajungem ca Turcia. Dacian Cioloș și Alin Mituța au zburat cu un low-cost până acasă, până la București, împreună cu căpșunarii, au zburat ca orice alt român normal.

Mi-am luat rămas bun de la ei și am rămas în aeroport cu Dana. Ce ritm de viață au Dano, oamenii ăștia! Oare cum rezistă la atâta presiune? La atâta heităreală. La atâtea pretenții de neprihănire din partea societății. Hai să ne asigurăm că votează toți românii, Dano, că altfel ne ducem mai jos ca Turcia!

...

*