Jana Balacciu Matei: „Cultura catalană este imensă și ar trebui să fiți mândri”


  • Traducătoarea și editoarea a primit premiul pentru cea mai bună traducere literară din catalană din partea prestigioasei Fundació Ramon Llull

Traducătoarea și editoarea Jana Balacciu Matei a fost premiată la ediția de anul acesta pentru traducerea cărții Llibre de les Meravelles de Ramon Llull, apărută la editura Meronia, în colecția Biblioteca de Cultură Catalană. Autoarea a introdus opera lui Ramon Llull în circuitul literar românesc: a tradus șase opere ale prestigiosului literat. Premiul Ramon Llull de Traducere Literară prin care Fundació Ramon Llull recunoaște cea mai bună traducere literară din limba catalană în anul anterior acordării se adresează traducătorului. Premiul este însoțit de 4.000 de euro.

Prestigiosul premiu primit a făcut din nou vizibilă pentru mediile culturale barceloneze activitatea constantă pe care Jana Balacciu Matei o desfășoară de peste douăzeci de ani în domeniul traducerilor literare din limba catalană.

Doctor în filologie romanică și cercetătoare până în 2005 a Institutului de Lingvistică din București, Jana Balacciu s-a aplecat asupra studierii limbii catalane după căderea regimului comunist. Începând cu 1995 a tradus aproximativ treizeci de titluri în românește – de Mercè Rodoreda, Blai Bonet, Jaume Cabré, Joan Sales, Maria-Mercè Marçal, Miquel Àngel Riera-, în același timp a creat Biblioteca de Cultură Catalană al editurii Meronia, unde au apărut patruzeci de traduceri.

Revista ara.cat, cu ocazia acordării de către Fundației Ramon Llull a premiului pentru cea mai bună traducere din limba catalană, publică un interviu, sub semnătura lui Jordi Nopca, acordat de reputata traducătoare Jana Balacciu Matei, din care spicuim câteva fragmente:

Trebuie să vă adresez întrebarea care vi s-a pus cel mai des însă nu mă pot abține: de ce ați dorit să aprofundați studiul limbii catalane?

Ca lingvist m-a interesat în primul rând istoria limbii catalane. A existat o dispută interminabilă între cercetători: mult timp a fost considerată un dialect al vechii occitane. Aprofundând am realizat imensitatea culturii catalane. În secolul XIII aveați o figură ilustră ca Ramon Llull! [prin comparație n.r.] Primele texte românești datează din secolul XIX. Din păcate în anii 90 în România nu exista un loc unde să se poată studia limba catalană.

Ați venit aici?

Da. Între 1991 și 1993 am petrecut trei săptămâni pe an în Barcelona și am studiat. Cele mai bune clase le-am primit din cărțile lui Pere Calders și Mercè Rodoreda.

De ce ei doi, mai exact?

Textele lui Calders sunt clare, însă ironice și inteligente în egală măsură. Primele lucruri pe care le-am citit de Rodoreda au fost poveștile, adevărate bijuterii. Este o autoare realistă și totodată fantastică.

Prima dumneavoastră traducere, făcută împreună cu Xavier Montoliu a fost La plaça del Diamant. Tipărită în 1995.

Este monologul unei persoane simple făcută cu măestrie și o mare muzicalitate. A apărut la editura Univers care în acel moment se concentra pe traduceri din clasici de peste tot. Literatura catalană nu intrase în circuitul comercial, era o mare necunoscută pentru cititorul de rând.

Citiți interviul integral în original ara.cat