Mariano Rahoy are o zi complicată, probabil că doar un bilet câștigător la loterie l-ar putea face să uite ceva din terfeleala pe care premierul de la Madrid a încasat-o ieri.
Sunt mulți cei care se uită la el astăzi cu sentimente amestecate. Mai puțin amestecate decât ieri când șeful cel mare înconjurat de staff-ul partidului descindea la Hotel Marina din Barcelona încrezător în succesul strategiei desenată în biroul din Madrid. Avea să fie martorul dezastrului la urne care a urmat. Popularii pierd 8 scaune și coboară la minimul istoric de 3 deputați în parlamentul catalan.
Aveau 11, Partidul Popular nu a fost niciodată printre preferatele electoratului catalan care vede în el multe din reminiscențele defunctului regim totalitar a lui Franco. Cu 3 deputați nu vor avea grup parlamentar și vor trebui să accepte participarea într-unul mixt, la un loc cu deputații formațiunilor „de nișă”. Este doar o umilință în plus.
Prepotența afișată, autoritarismul și tonul acut al discursului pre-electoral au făcut alegătorii să considere că Mariano Rahoy nu pare să fie soluția la problema catalană ci, mai degrabă, o parte a ei. Continuiștii – ca să-i numesc cumva pe cei care optează pentru Spania federală – au ales să voteze Ciutadans, un partid relativ nou, fără mari performanțe la nivel național, care în felul acesta a reușit să câștige alegerile din 21 decembrie din Catalunya. Aritmetica parlamentară nu le permite guvernarea, republicanii vor reuși probabil să construiască o coaliție majoritară calificată și să dea președintele dar, pentru Populari nu mai contează.
De ieri până astăzi a apărut o întrebare nouă, încă una, derivată din hățișul problemei catalane: este Ciutadans un partid de proiecție națională capabil să devină o alternativă la cele două mari partide și aspire într-o zi la Moncloa? Chestiunea catalană și-a mai consumat un episod iar scenariul este departe de a fi scris. Câteva lucruri sunt mai clare iar unul dintre ele este că soluții simple nu există. Cu atât mai puțin simpliste, aplicate cu telecomanda pe un ecran de teleconferință.
Se anunță o perioadă complicată, ce se întâmplă în Catalunya nu poate să nu producă efecte în restul Spaniei iar cei chemați să livreze soluții au acum probleme chiar mai mari decât astă vară înainte de acutizarea crizei regionale. Catalanii au răspuns clar unei singure întrebări, aceea dacă merg în serios pe calea democratică atunci când vine vorba să își proiecteze aspirațiile. Răspunsul a fost contondent spre aspru. 82% prezență la vot, într-o zi lucrătoare este un scor care merită un respect de ridicat în picioare cu mâna la inimă.