- Ministra noastră, a românilor de peste tot, și-a făcut curaj și a venit în „teritoriu”
- După cinci luni în care și-a făcut mâna cu diverși atașați la București
- Noutăți? Aceleași, multă varză spălată pe bani publici
Eram curioși dacă și când noua ministră își va lua inima în dinți să iasă dintre granițe, să ne cunoaștem. Pariul era undeva între două și trei săptămâni dar i-au trebuit cinci luni să vină „în teritoriu” și să ne amintească că nu am plecat din țară degeaba și că locul nostru nu mai este acolo.
Cuiul lui Pepelea în relația minister – diaspora sunt aprobările pentru proiectele finanțabile și cele efectiv finanțate. Ministerul ăsta are niște bani, mulți-puțini nu contează, ce e de reținut este că banii ăia stau în pixul ministrului de rând iar criteriile de aprobare par să depindă de hormonii cuiva.
Asociațiile românești din Spania sunt evident subfinanțate, ele își trag seva din zvâcul câtorva nebuni frumoși care se încăpățânează să se implice visători pentru structurarea unor comunități în diaspora iar proiectele pe care ministerul le finanțează după criterii misterioase sunt elementul de manipulare pe care bucureștiul mizează. Altul nu are. Idealiștii chiar cred în povestea cu „faceți programe că noi vă ajutăm să promovați România”. Unii scriu câte cinci-șase proiecte pe an, cu inima deschisă, convinși de utilitatea acțiunilor pe care le fac dar, ghinion, toate sunt ne-eligibile. Ce vină au ONG-urile că partidul de la butoane este inexistent pentru diaspora?
Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Elanul pe care editorii publicațiilor din diaspora l-au dovedit după înființarea ministerului s-a stins, comunicatele de presă pe care guvernul le emite sunt preluate și publicate din ce în ce mai rar, nu mai interesează pe nimeni veșnica litanie repetitivă, încărcată de nume proprii, a vizitelor de lucru în teritoriu sterile și lipsite de finalitate. Partidul care dă ministrul este invizibil și neinteresant în diaspora. Ca urmare ministerul inventează publicații de casă și le finanțează „transparent” aprobându-și propriile proiecte. USD24.ro e o astfel de aberație.
Ce nu i-a spus nimeni ministrei este că diaspora e majoritar apolitică, aici avem treabă, muncim cinci zile din șapte la integrarea de-adevăratelea în comunitățile noastre, nu-i vreme de bătut câmpii ideologic. În celelalte două zile promovăm România prin asociațiile noastre sau ne ducem copiii la plajă pentru că putem. După ce am așteptat zadarnic un cadru pentru Anul Centenar în care eram dispuși să ne aruncăm cu capul înainte și în mare parte pe banii noștri considerăm că nu datorăm nimic nimănui.
Coincidență sau nu pe pagina web a ministerului se publică proiectele aprobate fix după vizita doamnei ministru. Nu știu cum se vede de pe malurile Dâmboviței dar din Barcelona ne luăm libertatea să considerăm pantofii doamnei ministru nepotriviți pentru întâlnirea cu clerul la Madrid.
Consiliul Românilor de Pretutindeni este în comă, Centrele Comunitare sunt la UCI cu perfuzii iar Forumul Asociațiilor din Spania s-a născut mort. Scriem puțin despre subiectele astea pentru că RoBarna este o revistă făcută de voluntari cu alte venituri decât presa dar asta nu înseamnă că nu vedem și acționăm în consecință. După 15-20 de ani de diaspora avem o vagă perspectivă de cum suntem și ce vrem. Avem așteptări puține, simțim acut și de la mare distanță impostura iar tonul condescendent patriotard al comunicărilor dinspre politicul românesc de mult nu ne mai stoarce o geană de emoție.
Accentul de culoare
Un domn, președinte de consiliu județean, fost chelner la gospodăria de partid, a primit un scaun în față iar asta l-a pus în situația ingrată de a trebui să răspundă la întrebări. Nu toate au fost de complezență, de exemplu cineva de la o asociație care se ocupă de integrarea țiganilor a întrebat cu tupeu dacă Bistrița face ceva pentru ca oamenii ăia să nu își mai ia lumea în cap și să plece din țară. Șeful de la județ și-a dat în stambă grav pe un ton nervos-arogant-indignat care se poartă la ei acolo spunând că „cine vrea e liber să plece, nu-i treaba noastră”. Dar fondurile europene absorbite de județul în cauză pe proiecte de integrare, cam 6 milioane de euro, au fost bune?
Concluzii? puține
Spaniolii au o vorbă: „Ni esta ni se le espera”, prezența delegației ministerului la Madrid confirmă că trăim în dimensiuni separate și paralele, ei nu realizează unde vin și cu ce se mănâncă diaspora iar noi ne încăpățânăm să ne vedem de ale noastre. Stați liniștiți că profitați și voi, avem noi grijă să promovăm România pe contul nostru fiecare în cartierul în care ne-am așezat, să trimitem bani în țară pentru o viață decentă familiilor noastre. Am avut noi grijă să nu ne mai ștampileze spaniolii ca hoți și curve de centură, nu vă preocupați, voi înfrățiți-vă la nivel instituțional cu comunitățile bogate, imagine țării am făcut noi pe banii noștri.
Revistele de casă pot prelua gratis știrea asta, e o mostră din ce credem noi, în Spania, că trebuie să fie o acțiune de promovare cumsecade.
Un argument pentru ce spuneam mai sus este fix asta, publicată astăzi de ministerul paralel cu românii de pretutindeni:
„Participarea ministrului Natalia Intotero la lucrările Comisiei Mixte de Cooperare româno-emirateze
Românii au un rol pozitiv în dezvoltarea economiei Emiratelor Arabe Unite (EAU), iar contribuția lor a fost recunoscută și azi, în cadrul lucrărilor Comisiei Mixte de Cooperare româno-emirateze reunite la București, la Palatul Parlamentului, în scopul dezvoltării relațiilor bilaterale dintre cele două state.”
Românii din diaspora emirateză pot sta liniștiți. Ce spuneam?
Disclaimer: iertați vă rog tonul coloquial, să înțeleagă tot supusul Vioricăi, șefa la ministra noastră