Sărbători de iarnă cu datini şi obiceiuri păstrate din moşi – strămoşi.
Ritualul sacrificării porcului are loc în 20 decembrie, zi în care oamenii pregătesc preparatele din carne pe care le vor avea pe masă în ziua de Craciun .
Porcii se taie in ziua de Ignat, se aduna la taiatul porcilor mai multi oameni din sat, pregatesc paie carora le dau foc. Apoi, cu un juvat, scot porcul din cotet si acel care e mai bun de mana, il taie. Dupa ce porcul a murit, se pregateste de parlit. Se aduc butuci, doi butuci peste ele se pune porcul culcat pe-o parte. Daca din greseala plesneste pielea in vreun loc, acolo se uda cu apa rece, ori mai adesea se freaca cu omat, ca sa nu se arda si mai tare. Sa ne amintim cum zicea Ion Creanga in Amintirile sale :
„La Craciun, cand taia tata porcul, si-l parlia, si-l oparia, si-l invalia iute cu paie, de-l inadusii, ca sa se poata rade mai frumos, eu incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei”.
Cand se considera ca pielea s-a inmuiat, gospodarul incepe sa o rada cu cutitul, dupa care o clateste cu apa calda ; si tot astfel, iar se rade si iar se spala, pana cand pielea ramane curata si galbena. Abia in acel moment incepe curatitul, periatul. Inainte de asta i se face porcului in frunte o taietura cu cutitul in chip de cruce, zicandu-se ca si la facerea semnului Sf. Cruci : In numele Tatalui, al Fiului si al sfantului Duh, Amin !