În limba turcă, Ada-Kale se traduce “Insula Fortăreaţă”, denumire ce îşi găseşte explicaţia în istoria de acum câteva sute de ani a insulei despre care se vorbeşte acum ca depre o minune a naturii, devenită pentru contemporani o legendă exotică.
Această bucată de uscat, acoperită astăzi de apele Dunării, era alungită, de aproximativ 1,7 km în lungime şi 5oo m lăţime, aflată la 4 kilometri de Orşova şi 18 kilometri de Drobeta Turnu-Severin, într-o zonă absolut spectaculoasă din punct de vedere geografic. Ea a avut, în cea mai mare parte a existenţei sale, un rol comercial prin situarea sa la intersecţia dintre lumi. Sfârşitul secolului al XVII-lea îi conferă importanţă strategică deoarece se afla la confluenţă între interesele Imperiului Austriac şi cele ale Imperiului Otoman.
Publicitate Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
“Noua Orşovă” intră în anul 1718 (tratatul de la Passarowitz) în posesia austriecilor care au construit o cetate militară fortificată în formă de diamant, la care s-a muncit timp de 10 ani, fiind implicaţi foarte mulţi oameni aduşi la muncă silnică. Accesul în cetate se făcea prin 6 porţi ornamentate. Strategic construită cetatea avea o arhitectura minuţios gândită după sistemul Vauban, existând şi tuneluri sub Dunăre.
În 1739, Austria redă Imperiului Otoman Insula Ada- Kaleh. Chiar şi aşezământul religios franciscan devine moschee, loc de închinăciune pentru musulmani. Acum se uită denumirea “Noua Orşovă” şi devine cunoscut numele Ada-Kaleh.
Publicitate
Din cetatea austriacă au început să ia naştere locuinţe turceşti: în culoarele vechi ale cetăţii, pe pereţii groşi ai acesteia şi din materialele refolosite din pereţii fortificaţiei. Astfel, aspectul locuinţelor, al comunităţii de pe insula Ada-Kaleh era original şi special.
Ea devine parte a României în 1919, după Primul Război Mondial, loc paşnic şi pitoresc. În care nu au fost conflicte grave “certuri cu bătae, crime, nu s-au întâmplat niciodată” (imamul Ali Ahmed, în monografia insulei).
Turiştii curioşi, plăcut impresionaţi de frumuseţea locului, de plantele exotice, chiparoşi, migdali, măslini, oleandri, smochini, o adevarată livadă ca un colţ de rai, vizitau cu plăcere insula, pe care se găseau şi restaurante, cafenele, iar localnicii îi serveau cu transportul pe Dunăre. Atitudinea primitoare a locuitorilor care ofereau rahat, trandafiri, smochine, dulceţuri, tutun, cafea, halva, sugiuc, zaharicale, alune, bragă, bijuterii la preţuri mici, a determinat să crească afluenţa de curioşi.
Există un film documentar din anul 1968, realizat de Studioul Alexandru Sahia, în care sunt surprinse ultimele imagini cu insula Ada-Kaleh, frumuseţe ce a fost acoperită de Dunăre la scurt timp după filmare. Civilizaţia, încăpăţânarea comuniştilor de a-şi demonstra evoluţia şi puterea industrială au dus la scufundarea acestui loc de legendă, din cauza construcţiei hidrocentralei de la Porţile de Fier, în anul 1970.
