[vc_row][vc_column][vc_column_text]Samsung şi-a anunţat viitoare lansare, în termenii companiei, „The Next Galaxy”. Evenimentul va avea loc Sâmbătă 21 Februarie ora 19,00 în Barcelona, o zi înainte ca Mobile World Congress (MWC) să „preia controlul oraşului”. Invitaţia include o imagine a unui cub cu două laturi stralucind pentru a forma numărul „7”, sugerând că vom vedea într-adevăr Galaxy 7 în cadrul evenimentului. În clipul de prezentare se arată un utilizator admirând cubul prin dispozitivul de Realitate Virtuală gogless.

Informaţii despre noutate s-au scurs în ultimele luni, designul pare că va fi asemănător cu Galaxy S6 si Galaxy S6 Edge, în plus se crede că portdrapelul Samsung va avea slot microSD, ecran sensibil la apăsare, USB-C, va fi rezistent la apă şi va oferi rezoluţii şi dimensiuni variabile graţie a ecranului curb şi de mari dimensiuni. Unele modele se pare că vor utiliza noile procesoare Qualcomm’s Snapdragon 820.

Nimic nu va fi confirmat pâna la prezentarea oficială, aşa că ţineţi aproape, vă vom ţine la curent cu noutăţile în direct din Barcelona.

[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column width=”1/1″][vc_video link=”https://youtu.be/3g3O94WALV8″][/vc_column][/vc_row]

A avut loc o Conferinţă a Românilor de Pretutindeni care şi-a ţinut lucrările Duminică la Palatul Parlamentului din Bucureşti. Nu se poate spune că a fost un eveniment ţinut pe ascuns, oamenii chiar au anunţat evenimentul, în ciuda vocilor care se plâng acum că nu i-a chemat nimeni, că ei ar fi vrut sa participe etc. Nici pe noi nu ne-a chemat nimeni dar am putut acredita un corespondent acolo. Ba chiar pot spune ca era cam vraişte, nu ne-a legitimat nimeni. Intra oricine.

Fiecare grup prezent acolo va profita de moment pentru a scoate în evidenţă aspectele care îl avantajează, evitând să menţioneze aportul celorlalţi la eveniment. Unii vor spune că votanţii lui Iohannis s-au dus să-l asculte pe Băsescu, alţii că doar ei sunt cei meniţi să fie vocea Diasporei iar alţii se vor bate pe umeri considerând că întâlnirea a avut rezultate decisive.

Cum am văzut noi evenimentul:

Iniţiatorii, cu titluri si funcţii, au avut agende si obiective proprii dar nu neaparat convergente. Unii au vrut doar să dea frumos la poze, alţii au căutat o legitimare pe care se pare că o găsesc mai greu în locurile de unde vin iar alţii, mai naivi, chiar au crezut că e „pe bune”. Măcar una dintre intenţii a fost împărtăşită, aceea de a aduna în aceeaşi incintă (chiar daca nu cu agende similare) reprezentanţi ai politicului românesc şi ai mediului asociativ de prin Diaspore (se pare că sunt mai multe).

Nu este momentul sa vorbesc despre legitimitatea sau reprezentativitatea delegaţilor la conferinţă, îmi păstrez placerea de a comenta în alt moment, voi spune doar că fiecare a vorbit pe limba lui deşi într-o românească neaoşă, despre ce l-a interesat mai tare. Politicienii prezenţi au vorbit despre ce trebuie să facem bine ca să nu fie rău , sefii din Diaspora Istorică s-au plâns ca nu îi bagă nimeni în seama, nici măcar în anii electorali iar neo-Diaspora (adică noi aştia, plecaţii de „buna voie”) şi-au arătat muşchii electorali lucraţi pe la cozile din Noiembrie 2014.

Dacă nu îi poţi convinge, zăpăceşte-i.

Asta pentru că, spre deosebire de ceea ce credem noi pe aici, convins fiecare că pe strada lui s-a inventat apa caldă, Diaspora este un organism viu si complex, cu nevoi şi obiective variate, greu de definit ca întreg. Dacă se adună în aceeaşi sală Diaspora din Republica Moldova cu cea din Banatul Sârbesc, cu Diaspora de peste ocean şi cu neo-Diaspora din Europa rezultă un amalgam de istorii care au în comun doar limba română şi vocabula „diaspora”.

Nici nu e de mirare că Doamna Consilier trimisă de Preşedenţie săptămâna trecută să ia temperatura românilor din Spania ne-a rezolvat rapid problemele, umplându-ne de respect. Adevărul este că nu au nici cea mai mică idee despre ce aşteptăm noi de la clasa politică din România. Nu că noi am şti dar măcar nu avem nevoie de votul nimănui.

Conferinţa a avut ca rezultat un manifest în câteva puncte, care înşiră revendicări esenţiale pentru părţi dar vag definite, adresate cuiva, nu ştim exact cui.

Ce am învăţat de aici?

Am văzut cum poate să fie coborât în derizoriu un document în patru puncte: îngrămădind acolo unirea cu Moldova, un minister pentru Diaspora, modificarea structurii parlamentului şi organizarea unui referendum pentru adoptarea votului electronic. Subiecte atât de dispare că ar merita câte o conferinţă fiecare în parte. De ce nu au înghesuit acolo şi că vom rezolva problema păcii în lume, eradicarea cancerului sau a foametei din Africa?

Totuşi nu i se poate nega evenimentului meritul de a fi adunat la un loc oameni politici şi reprezentanţi ai unei Diaspore care încercă să se definească. E un început, semn că oamenii vor să vorbească (am putea spera că şi încearcă să se asculte între ei), să se audă, să definească o cale de dialog. Asta este important, dincolo de discuţiile despre care partide, grupări, orgolii sau interese au iniţiat Conferinţa.

     Ca o fată de măritat, urâţică, cam grasă şi puţin saşie, am aşteptat un Făt Frumos, funcţionar guvernamental, să coboare din avionul de Bucureşti şi să-mi declare iubire veşnică, să-mi spună că nu poate trăi fără mine. Nu s-a întâmplat. Nici un oficial român, de pe la guvern sau parlament nu s-a deranjat să vină să întrebe măcar dacă mi s-a ofilit buletinul.

     Ani la rând au zis că-s chioară şi needucată, că împing cărucioare de senili prin Italia, că m-a gheboşat culesul de căpşuni sau că sunt o curva prea ieftina să pot avea pretenţii. Am înţeles într-un final că nu sunt frecventabil drept pentru care mi-am văzut de necazurile mele şi ale celor rămaşi în ţară depinzând de bruma de bani ce le puteam trimite.

    Anii au trecut, nu m-am pricopsit însă ştiu măcar ce datorez, cui şi când e ziua de plată, m-am obişnuit să trăiesc dupa reguli şi îmi e mai bine. Doar că apare acum Făt Frumos de la Bucureşti şi îmi spune „ştii, îmi pare rău că te-am ignorat toţi anii ăştia dar am avut probleme, nici nu-ţi închipui cât de greu mi-a fost, dă-mi mie votul tău”. Ups.

   Cam acesta este cadrul pentru vizitele pe care oficialităţile din ţară ni le fac în anii electorali.

    Parlamentari care zice că sunt responsabili de „parohii” prin diaspora sunt 6. Din 800. Până la urmă slavă domnului că nu sunt mulţi, avem mai puţine mese de întins. Ne-a vizitat consiliera Preşedintelui pentru relaţia cu diaspora (suna groaznic aia cu românii de pretutindeni, e tot una cu a zice românii de nicaieri). O doamnă agreabilă, cu CV impresionant, care a mâncat pâine în diaspora. Diaspora aia din Elveţia, nu se cultivă căpşuni acolo.

   Stiţi cum este atunci când te vezi după multă vreme cu un cumnat şi ăla te ia repede că ce greu se descurcă el cu banii că tocmai şi-a schimbat maşina ca să nu-ti treaca prin cap sa-i ceri? Exact asta a fost postura doamnei consilier la întâlnirea cu presa. Că guvernul nu are bani nici pentru zece burse de studiu în cazul în care cineva ar vrea sa studieze fenomenul emigraţiei româneşti.

   Ne-a mai zis că nu ne dă bani, că nu are dar că ne învaţă să pescuim. Da, ştim că în România se pescuieşte mult, în ape tulburi şi îmi închipui că s-a ajuns la un nivel de expertiză suficient încât să poată învăţa şi pe alţii dar zic pas. Nu ştiu cum o fi prin centrul Europei însă pe aici se mănânca mult peşte, drept pentru care a trebuit să am învăţăm (a palos) să-l prindem, astfel că Bucureştiul a ratat şi şansa de a ne învăţa el cum se face.

   S-a felicitat doamna consilier că voiajul domniei sale s-a făcut fără bani de la buget. Doar că regretă că conferinţa de presă a fost organizată în pripă iar asociaţiile româneşti nu s-au arătat interesate. Poate că nu le-a interesat asocierea cu motivul principal pentru care s-a facut vizita: un premiu de excelenta in nu se stie ce, inventat de o publicaţie locală întru slăvirea şi sub oblăduirea unei inocente fundaţii. Cu sprijin subţire, conform Advisory Board, fără bani de la buget.

Cât de încântati de vizita doamnei consilier au fost reprezentanţii mediului asociativ românesc din Spania puteţi citi în articolul acesta.

   Doamna consilier, proaspăta excelenţă în ceva, la sfârşitul vizitei trage o concluzie năucitoare, zice: „Românii nu au nevoie de ajutorul statului român, ci au nevoie de respect şi de un stat care să le recunoasca meritele.” Înţelegem că tocmai a realizat că diaspora este un nepreţuit depozit de voturi şi a hotărât că suntem respectabili, acesta fiind, probabil, calitatea care o califică pentru premiul pe care tocmai i l-au inventat.

   Ce am învăţat de aici? Că Bucureştiul nu are nici cea mai mica idee despre care ar fi necesităţile reale ale diasporenilor. Ştie însă acum că susţinem excelenţa.

    Later edit: Ni s-a atras atenţia ca Doamna Consilier nu a primit de fapt nici un premiu drept pentru care facem cuvenita rectificare. Doamna Consilier doar a legitimat evenimentul la care facem referire.

Lista parţială a parlamentarilor români pe care i-am ales şi pregătirea lor profesională. La o primă lectura am avut senzaţia că mă întorc în timp şi citesc lista delegaţilor la Marea Adunare Naţională la congresul PCR, de dinainte de revoluţie. Meseriile practicate de senatorii sau deputaţii care ne reprezintă, înainte de a fi aleşi să ne hotărască destinul european, nu au nimic degradant în sine. Este perfect onorabil să fii tâmplar sau mecanic, atâta vreme cât practici meseria asta ca mijloc de trai.

1. Dumitru Chiriţă, electrician şi şef de tură între 1981–1990, deputat PSD
2. Constantin Adăscăliţei, antrenor de karate, deputat PSD
3. Dorel-Gheorghe Căprar, mecanic, conducător auto, deputat PSD
4. Dan Ciocan, subofiţer de miliție/poliție 1985-2001, deputat PSD
5. Ion Melinte, horticultor, urmărea activităţi în cadrul fermei pomicole, deputat PSD
6. Neculai Răţoi, mecanic locomotivă 1958-1980, deputat PSD
7. Victor Roman, 1981–1982, tehnician auto, deputat PSD
8. Vasile Berci, tâmplar, sortator şi maistru la C.P.L. Sighet între 1964–1971, acum deputat PNL

E în regulă că cineva se implică în politică şi se bate să obţină legi care să dezvolte domeniul la care se pricepe. Când însă un fost merceolog de hotel are pe mână ministerul sănătăţii cu tot ce implică asta, nu mă mai simt confortabil. Evident că între timp au apărut şi diplomele de rigoare, calificări de complezenţă pentru posturile ministeriale care să se potrivească cu abilitatea de a manageria diverse fonduri, europene sau nu.

Nu discut buna credinţă a nimănui din lista asta, îi cred când spun că sunt bine intenţionaţi, însă imaginea care reiese citind calificările aleşilor noştri este deplorabilă şi justifică în parte discuţiile privind ineficienţa parlamentului. Oamenii ăştia au fost puşi să îşi dea cu părerea, prin legile pe care le-au votat, despre lucruri care le sunt perfect străine şi, în ignoranţa lor, au putut fi folosiţi, ca orice masă de manevră, de oricine a avut suficientă influenţă intr-un partid sau altul.

9. Dan Bordeianu, merceolog, 1988–1992, deputat PNL
10. Constantin Gălan, morar la Fabrica de Morărit şi Panificaţie Suceava între 1973-1974, lăcătuş mecanic în perioada 1974-1976, deputat PNL
11. Andrei Dominic Gerea, electronist 1987–1991, deputat ALDE, fost ministru al Economiei
12. Dumitru Verginel Gireadă, mecanic agricol/tractorist – SMA Agromec Botoşani 1987-1990, deputat PNL
13. Titi Holban, muncitor CPL Gugeşti 1983–1984, muncitor IPILF Râmnicu Sărat 1984–1985, merceolog, deputat UNPR (fost la PNL)
14. Mihai Lupu, operator chimist Fabrica de Antibiotice Iaşi în 1981, mecanic IUG Basarabi 1982–1985, deputat PNL
15. Eugen Nicolaescu, tehnolog, merceolog la Complexul de Hoteluri şi Restaurante Flora din ITHR Bucureşti – Ministerul Turismului, în perioada 1976–1985, acum deputat PNL, fost ministru al Sanatatii
16. Valentin Rusu, mecanic Masini si Utilaje, 1990-1992 , deputat PNL
17. Aurel Nicolae, tehnician, 1980-1990 , acum deputat PNL
18. Sorin Teju, muncitor necalificat 1985-1988, lăcătuş mecanic 1988-1989 şi 1991-1997 la Schela Boldeşti, deputat PNL
19. Radu Bogdan Ţîmpău, merceolog, 1998–2001, deputat PNL
20. Costică Canacheu, tehnician electroenergetic la I.D.E. Bucureşti în perioada 1978–1989, deputat PDL
21. Vasile Iliuţă, lucrător comercial la Remat Călăraşi, 1990–1993, deputat PDL
22. Mircia Muntean, electrician la turnatoria – otelaria “ Siderurgica “ S.A. , Hunedoara, 1982–1990, deputat PDL
23. Eusebiu Manea Pistru-Popa, mecanic auto, 1988-1995 la service auto, deputat PDL
24. Ionaş Florin Urcan, gestionar SC Poliuretani S.A. Luduş, deputat PDL
25. Iulian Vladu, tehnolog Dacia-Service, Găeşti în perioada 1984-1989, deputat PDL
26. Mircea Vicenţiu Irimie, mecanic Trustul de Constructii Turda, 1985–1990, instructor karate Shotokan – Fudokan, deputat PC
27. Valentin Blănariu, magazioner, Dacia Service Reşiţa, 1986–1991, deputat PPDD
28. Ştefan-Petru Dalca, mecanic Maşini şi Utilaje Vagoane 1988–1994, revizor Tehnic Vagoane 1994 – 1998, Maistru Electromecanic 1998–2000, toate la CFR, deputat PPDD
29. Adrian-Nicolae Diaconu, muncitor calificat UM Plopeni Prahova 1985–1990, deputat PPDD
30. Niculina Mocioi, agent comercial/vânzătoare Flamingo Computers, 2004, deputat PPDD
31. Constantin Moisii, operator chimist – Arpechim Săvineşti, 1970–1978, deputat PPDD
32. Cezar Cioată, şef sector electromecanic subteran – Compania Naţională a Uraniului SA Bucureşti, Sucursala Suceava, 2007–2012, deputat PC
33. Gheorghe Coman, lăcătuş mecanic MECON SA, fost deputat PPDD/PC. Deputatul „auto”.
34. Răzvan Rotaru, muncitor necalificat, 1996–1998, lăcătuş, 2000–2002, fotbalist nonamator, 2002–2004, deputat PC
35. Claudiu-Andrei Tănăsescu, merceolog, 1988–1990, deputat PC
36. Haralambie Vochiţoiu, strungar Umirom Petrosani 1988–1991, muncitor E. M. Petrila 1991–1997, senator UNPR.
37. Viorel Chiriac, tehnician OMNITEC Brasov, Tractorul Brasov 1981-2000, senator PSD
38. Dan-Aurel Ioniţă, cofetar patiser Ploiesti , 1987-1992, senator PSD
39. Ákos-Daniel Mora, tehnician automatist, 1991-1995, senator PNL
40. Ioan Deneş, electrician Căile Ferate Române, 1988–1993, senator PNL
41. Ion Popa, tehnician SC Automobile Dacia, 1986-1994, senator PNL
42. Ioan Iovescu, mecanic Autobaza 4 Lugoj 1979–1982, sofer, Autobaza Lugoj, 1984-1987, acum senator neafiliat

Junts pel Sí şi CUP au ajuns astazi la un acord pentru numirea noului preşedinte al Generalităţii Catalane. Acesta va fi Carles Puigdemont, până acum primar al Gironei şi Preşedinte al Asociaţiei Municipiilor Pentru Independenţă (AMI), în timp ce actualul presedinte Artur Mas anunţă că face pasul înapoi din prima linie.

Ca urmare, investitura oficială a lui Puigdemont va avea loc duminică, chiar la timp pentru a se putea evita declanşarea procesului de noi alegeri anticipate. „Începând de mâine după amiază, dacă Parlamentul Catalunyei alege alt preşedinte, voi fi ex-preşedinte al Generalităţii”, a anunţat Mas, care s-a arătat dispus sa colaboreze cu instituţiile catalane alese şi nu exclude posibilitatea de a candida la viitoarele alegeri pentru funcţia de preşedinte.

Artur Mas a ţinut sa mentioneze ca propunerea lui Carles Puigmont pentru candidatura îi aparţine.

De formaţie filolog, Carles Puigdemont este născut in Amer (Girona) în 1962. Vorbeşte engleza şi franceza dar şi româneşte, fiind căsătorit cu conaţionala noastră Marcela Topor. Au impreuna doi copii.