O recentă intervenție a Ministrului Finanțelor, Eugen Teodorovici, pune pe tapet o dimensiune a Diasporei nerecunoscută vreodată, 10 milioane de vorbitori de limbă română dincolo de granițe, cifră neoficială dar încet-încet asumată de administrația bucureșteană.
Contextul era despre sprijinul pe care elitele acestor 10 milioane l-ar putea acorda țării dacă, așa cum spune demnitarul „aș putea avea o platformă prin care să transmit anumite mesaje către ei”, ceva legat de furnizarea de informații, de un eventual lobby pe care diaspora l-ar putea face pentru guvernul de pe Dâmbovița, din patriotism desigur.
Ce nu spune domnul ministru este că toate guvernele post comuniste au tatonat terenul pentru inventarea unui registru al diasporei, toți l-au visat ca pe un unicorn niciodată atins. Pe cât de tare și-l doresc pe atât de puțin au avut îndrăzneala să îl propună cu adevărat, diaspora e un cartof fierbinte cu care ai face bine să știi ce faci, asta o știe domnul ministru cum au aflat-o pe pielea lor mulțimea de parlamentari care s-au perindat inutil prin comunitățile de afară mandat după mandat.
Partidele politice în diaspora nu există decât în capul lor, sunt irelevante, martori stau militanții căzuți în derizoriu ani la rând, parlamentari de diaspora incapabili de un al doilea mandat, foști senatori și deputați aruncați la gunoiul istoriei după vizite „în teritoriu” teribil de incomode. Diaspora e scumpă, i-au rezistat doar cei care au făcut lucruri, cu nume și prenume, legislatura actuală nu este o excepție.
Ce nu spune domnul ministru al finanțelor este că i-ar fi utilă o situație exactă a plecaților, care pe unde trăiesc, care pe unde își plătesc taxele, care pe unde poate pune o vorbă bună. E de crezut, 10 milioane de potențiali contribuabili într-o formă sau alta, ar putea acoperi multe găuri ascunse sub preșul „creșterii economice record”. Recenta rectificare bugetară este „pozitivă” doar în foile doamnei prim-ministru însă domnul Teodorovici știe ceva mai mult decât scria pe foile acelea.
Ce nu spune domnul ministru este că statistica împietrită la nivelul 19 milioane de cetățeni între granițe nu se pupă cu datele pe care aritmetica finanțelor i le aruncă pe birou odată pe săptămână. Pur și simplu nu îi iese, sumează cine îi plătește cu cine are de primit și îi dă cu minus. Aritmetica elementară funcționează așa, nu poate fi sucită cu un OUG. Ministerul de Finanțe este locul în care recensământul măsluit de care se tot agață partidele crapă pe la margini, i se văd ațele; o rectificare censală i-ar trebui domnului Teodorovici, urgent, înainte de Crăciun.
Jurnalistul a fost inspirat să arunce în discuție tema unei posibile (probabile?) manipulări în folos propriu a unei organizări statistice a diasporei cu obiective electorale iar Teodorovici a zâmbit. Ce nu a spus ministrul finanțelor este că o bază de date cu nume, prenume, CNP ale românilor plecați ar fi aur curat pentru partid. Oricare dintre ele. Ministrul Finanțelor are noțiunea înșelăciunii în ADN, nu s-a arătat oripilat de o asemenea suspiciune, a zâmbit doar, ar fi posibil adică.
Intervenția Ministrului Finanțelor, Orlando Teodorovici
