Vorbim astăzi cu domnul Chihaia Dumitru, consilier al Consiliului Românilor de Pretutindeni din partea comunităţii româneşti din Belgia despre motivele care l-au făcut să creadă în ideea necesităţii participării la congresul Diasporei de la Bucureşti.
RoBarna: În primul rând felicitari pentru curajul de a participa ca delegat la Congresul Românilor de Pretutindeni. Eşti persoană publică, spune-ne ceva despre tine
Chihaia Dumitru: Mulțumesc! Da, aici aveți dreptate, a fost nevoie și de curaj. Poate că atunci când am hotărât să particip nu am știut că e nevoie și de curaj dar acum îmi dau seama că fără ar fi fost imposibil. Dacă nu exista curaj, cum altfel ar fi putut un om, care a pornit de jos, de la firul ierbii, să participe la un astfel de eveniment?! Despre mine?! 6 ani în Belgia, începuți cu un contract de 3 luni la o seră de căpșuni și urmați de 3 ani de muncă în construcții metalice. Mi-am dorit mereu mai mult, am știut că pot mai mult și până acum nu m-a oprit nimic. Inginer agronom la profesie, momentan fac uz de studiile din România lucrând undeva într-un domeniu adiacent agriculturii. Sper într-o zi să îmi pun experiența acumulată aici în slujba țării mele. Job-ul actual îmi oferă însă timpul și mijloacele de a întreține un hobby, iar hobby-ul meu e contactul cu oamenii. Am oscilat mereu între a crede că hobby-ul meu e scrisul și voluntariatul, ca mai apoi să realizez că luate împreună acestea vorbesc despre empatie și aplecarea față de oameni. Las campaniile la care am participat să vorbească mai mult despre acest aspect al personalității mele.
– De ce ai dorit sa fii delegat la Congresul Românilor de Pretutindeni?
– Încă de când se vorbea că voi avea nevoie de 500 de semnături am decis să particip, deci, revenind la prima întrebare, vă dați seama că a fost vorba chiar de curaj. Faptul că îmi câștigasem un capital de încredere printre oamenii de aici din Belgia, scriind la blogul meu, Știri din Belgia, am decis că trebuie să merg să încerc să reprezint nu românii din Belgia, așa cum se vehiculează, ci să fiu una din vocile care să spună sus și tare că diaspora are nevoie de un singur lucru: respect. Am scris despre asta și pe blog, și am detaliat punctele despre care am dorit să vorbesc. Din păcate, la Congres nu s-a putut spune mare lucru, dar ca idee, respectul trebuie să fie un punct primordial atunci când vorbim despre relația dintre structurile de conducere din România și diaspora. Iar dacă începem de la respect putem să obținem din start o imagine clară a problemelor cu care se confruntă diaspora. Să vă explic: avem o sumedenie de pârghii de dialog cu România și totuși vorbim în continuare cu limbi de lemn. Avem consulatele, avem ambasadele, avem institutele culturale românești, DPRRP, MAE, deputați și senatori de diaspora la care acum se adaugă un Congres și un Consiliu al românilor de pretutindeni. Deci, dacă e să respectăm diaspora și oamenii ei, poate e momentul să îi oferim respectul cuvenit înființând un minister al diaporei – o umbrelă sub care să își găsească locul toate aceste structuri, vechi și noi, și de unde să începem să construim cu adevărat pentru o diasporă unită.
– Ce te aşteptai sa faci la congres şi ce s-a întâmplat de fapt? (în opinia ta evident)
– Ce s-a întâmplat de fapt?! Am fost filmat plimbându-mă în pataloni scurți pe holurile hotelului. S-a făcut atâta caz că regret că nu m-am gândit mai devreme să îmi fac campaniile umanitare tot în pantaloni scurți. Oricum, am învățat din experiența asta și cred în continuare că este mai important ce soluții aducem nu ce discută de pe margine unul sau altul, mai cârcotaș de fel. Mă așteptam ca acest Congres să fie ceea ce s-a spus că o să fie și nu a fost: o punte de dialog. Câțiva dintre cei prezenți au uitat că în acele două zile de Congres trebuia să muncim și au transformat punțile de dialog în poteci prin pădurile întunecate ale spiritului uman, mereu în căutare de afirmare și de succes. Personal consider că succesul se obține prin fapte. Câțiva au înțeles că succesul se obține strigând de la un pupitru dintr-o clădire emblemă a României. Era de așteptat ca diaspora să ne răstignească azi spunând despre Consiliu că nu e vocea ei, având în vedere circul creat. Dar să nu fim negativiști. Un lucru bun s-a întâmplat: avem un Consiliu. Și aici trebuie delimitate două chestiuni: avem instituția Consiliului, pe care nu avem voie să o denigrăm niciodată, și avem membrii de anul acesta ai Consiliului, pe care ar fi indicat să îi lăsăm să dovedească ce pot, dacă pot.
– Sunt voci care spun ca întregul congres a fost o manifestare de faţadă. Crezi că organizatorii au avut în vedere doar motive electorale? Senzaţia ta este că parlamentului îi este indiferentă vocea diasporei?
–Și dacă au făcut-o, care e problema? Să ne înțelegem, diaspora este o entitate vie, prezentă, implicată și gata să răspundă oricând provocărilor politice care vin din România. Că a fost de fațadă sau că parlamentarii sunt indiferenți față de vocea a 4 milioane de români, ține de alegerea lor în ceea ce privește modul cum fac ei politică. Iar diapora vede aceste lucruri și le taxează dacă ele există. Însă nu trebuie uitat faptul că azi, diapora are o instituție prin care poate să vorbească, și sper să își folosească această nouă voce. Sper ca după aceste vocalize ale presei din diaspora să urmeze și soluții, proiecte, invitații la dialog și rezultate. Doar așa putem da valoare unui proiect chiar dacă, să zicem, el a fost creat doar de fațadă.
Chihaia Dumitru – Consilier al Consiliului Românilor de Pretutindeni din partea Comunităţii din Belgia
– Crezi că jocurile erau deja făcute iar consiliul rezultat va fi unul manipulabil, sau că acesta poate fi embrionul unei mişcări organice cu personalitate, statut şi voce proprie?
– Eu făcând parte din Consiliul Românilor de Pretutindeni vă pot spune că această întrebare este prematură. Statut avem, voce am stabilit că este dacă decidem de cuviință, și da, suntem în fază embrionară. Abia încolțim, de rădăcini nici nu poate fi vorba. Așa că manipulabil, nu, nu are cum să fie. Poate să devină în schimb, dacă și numai dacă, membrii Consiliului uită că există oameni în diaspora care sunt plătiți prost, că li se încalcă zilnic drepturi, că statul român îi uită pe aceștia și pe mulți alții de multe ori, că la consulate sunt cozi interminabile, că morții sunt aduși acasă prin mila altor români, că la nivel de cultură evităm să înțelegem că micii și berea nu sunt elemente definitorii țării și că de ei depinde să schimbe toate aceste nedreptăți. Ține de natura umană a fiecărui consilier și de modul cum înțelege el rolul cu care a fost investit. Să fim clari: vorbim la modul general, înțelegând că tot consilieri o să fie și cei din mandatele viitoare la fel ca și cei de azi. Dacă ar fi să vreau să folosesc o expresie la modă, aș spune că diaspora ne-a dat un cec în alb și că depinde de fiecare consilier în parte cum decide să își folosească cecul lui. Eu sunt convins însă că în cele din urmă apele se vor calma și vom putea începe să lucrăm ca un întreg.
– Din postura de delegat la congresul românilor de pretutindeni ce părere ai despre neimplicarea la vârf a preşedenţiei şi a guvernului? De ce crezi că Preşedintele şi Premierul nu au dorit să participe la congresul dedicat oamenilor care au contribuit mult la obţinerea poziţiilor pe care le ocupă astăzi?
– Din partea instituției președintelui a fost prezenta doamna Sandra Pralong, care a trimis mesajul președintelui. Mesajul dumnealui era deja cunoscut în diapora, acesta vorbind de multe ori despre faptul că diapora este considerată o prioritate. Pe fondul Brexit-ului, consider că prioritățile Președintelui și ale Domnului Cioloș au fost de a urmări evoluțiile de acolo. Sunt convins că Președintele dar și Premierul României vor lua act de constituirea acestui Consiliu și vor acționa în așa măsură încât să putem stabili parametrii viitoarelor colaborări.
– Din poziţia de consilier al Consilului Românilor de Pretutindeni ai un mesaj pentru comunitatea din Diaspora?
– Oferiți-ne o șansă, oferindu-vă vouă o șansă. Se face trafic enorm pe tot Internetul și a curs și ceva cerneală, vorbindu-se despre acest Consiliu ca despre cine știe ce mare țeapă dată românilor. De ce?! Nu pot, sincer, să vă explic. Ce știu să vă spun e că acest consiliu nu este decât o echipă de oameni, voluntari, care cheltuie timp, bani și nervi. De ce ar face-o dacă nu ar fi mânați de un minim de intenții bune?! Nu suntem plătiți, nu ni se decontează nimic, și totuși suntem huliți. Eu vă invit să ne contactați, să ne vorbiți despre soluțiile gândite de voi, să căutați să ne oferiți punți de legătură cu țările care au ales să nu se prezinte la Congres și, per total, să încercăm să formăm o rețea globală de dialog, o pânză de păianjen pe care să putem prinde mai târziu, una după alta, reușitele noatre ale tuturor românilor, nu doar ale unui Consiliu.
