Pentru un autor, o traducere reprezintă posibilitatea de a fi rescris într-o altă limbă, ceea ce, până la urmă, dovedește viabilitatea operei sale și în afara granițelor limbii sursă. A traduce în prezent o creație literară din deceniile trecute arată nevoia de a recupera memoria unor evenimente care, deși s-au produs într-un anumit timp și spațiu, capătă importanță universală.
Este cazul traducerii romanului De două mii de ani de Mihail Sebastian cu titlul Des de fa dos mil anys (2019, Mallorca, Editor Lleonard Muntaner), prezentată publicului de mărțișor, anul acesta, cu puțin înainte ca obloanele să fie lăsate peste tot ce înseamnă manifestare socială, culturală inclusiv, obligând artiștii să se deschidă și să-și invite publicul spre spații virtuale.
Transpunerea operei în catalană a fost realizată de Xavier Montoliu Pauli, cunoscut pentru un semnificativ portofoliu de traduceri din genuri literare diferite aparținând unor autori precum Ruxandra Cesereanu, Ileana Mălăncioiu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu sau Mircea Cărtărescu.
Ediția catalană restituie și prologul lui Nae Ionescu, defăimător prin antisemitismul virulent de care se făcea vinovată întreaga Europă în anii precursori celui de-al II-lea Război Mondial. Acest prolog atipic, greu de conceput pentru cititorul contemporan, este precedat de o prefață de Marta Petreu, autoarea amplului studiu centrat pe figura discipolului și a maestrului: Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (Polirom, 2009, prima ediție).
De asemenea, cititorul este introdus, încă de la primul contact cu cartea, în atmosfera străzilor bucureștene din perioada interbelică prin reproducerea pe copertă a unei fotografii realizate de Nicolae Ionescu, portretistul conștient de necesitatea imortalizării pe celuloid a epocii sale.
Apariția traducerii Des de fa dos mil anys a fost marcată atât în spațiul virtual românesc (ICR, RRI, Revista Apostrof), cât și în cel catalan (Núvol – El digital de cultura, VISAT fragmente și recenzie).
Opera lui Sebastian își probează și astăzi actualitatea pentru că îi vorbește omului contemporan despre excluziune socială, violență și abuzuri, răni ancestrale rămase nevindecate, cu toate preocupările moderne pentru democrație – un alt motiv, pe lângă calitatea de frescă socială, de a o face cunoscută prin traducere.
Lect.dr. Mioara Adelina Angheluță
Departamentul de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Neogreacă, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine, Universitatea din București
