Vechiul Hospital de Santa Cruz din Barcelona găzduiește Biblioteca de Catalunya. 600 de ani de istorie impregnată în treptele de piatră ale impunătorului edificiu considerat astăzi exemplul strălucirii goticului civil catalan.
Ieri Nichita a fost acolo, la întâlnirea de taină cu publicul sedus de disertația lui Sam Abrams. Criticul american a intuit exact, pentru cei care l-au citit Nichita Stănescu le devine simplu Nichita. De drag.
Pe cale să îi convertească și pe ei grație traducerii, un public curios dar deloc intrigat de potrivirea galaxiei poetice românești cu universul generos al patronului Catalunyei, Sant Jordi, sărbătorit cu mare fast, carte și trandafiri zilele acestea. Eram și rămân intrigat de aplecarea unui străin spre studiul limbii române; acum la perplexitatea complexatului - învățat că aparține unei culturi marginale - se adaugă revendicarea asta a literatului român pe criterii pur estetice. Făcută de alții.
Românii din diaspora au în casa TV românescStai informat, tine legătura cu țara / Tv prin satelit oriunde în Europa /
Prezentarea de ieri a avut pentru noi ceva din savoarea cadoului venit din partea unei cunoștințe formale dar de la care nu te aștepți să-ți fi reținut data nașterii. Un detaliu elegant.
Și totuși Nichita s-a înșelat, el este la fel de Nichita și în altă limbă
Versurile lui sună fermecător și în limba catalană dar el nu-și mai poate reconsidera aroganța: „A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi - gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă - în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română” spunea.
Dacă l-ar fi ascultat pe Xavier Montoliu Pauli citind din „Anima Gramatical. Antologia poetica 1960 – 1984” Nichita Stănescu ar fi căzut pe gânduri, se simte monstruos în orice limbă, poezia nu-i o înșiruire de cuvinte.
Lilica Voicu-Brey a recitat traducerea catalană a poemului său preferat. Nu știe dar era și Alifantis acolo, pe fundal.
Poezia s-a transformat apoi în armonie, recitalul sopranei Eulàlia Ara acompaniată de maestra Lavinia Coman a întregit tabloul de atmosferă barocă a omagiului poetic întâmplat la Biblioteca de Catalunya din Barcelona.
Aplauze la scenă deschisă pentru suita de lieduri românești și catalane, autografe și dedicații pe volumul de versuri Anima Gramatical. Antologia poetica 1960 – 1984, de Nichita Stănescu. Nu știu ce îți poți dori mai mult ca român de pretutindeni.
