Poezia lui Theodor Răpan
Poezia lui Theodor Răpan –născut la 4 iulie 1954 în comuna Balaci, județul Teleorman- este un loc al desfășurării cuvintelor menite să pătrundă în lumina și umbra condiției umane.
O dualitate perenă împarte mersul cuvintelor în zone calde și reci, ideale și concrete, brăzdând văzduhul spre lumină sau asistând neputincios la schimonoselile deșertăciunii. O baudelairiană pendulare între ascensiune și cădere, imobilizare, neputință. O paradigmă a binelui, țesută din izotopii pozitive (lumină, paradis, smerenie, neprihană, iubire, frumusețe etc.), împletindu-se cu geamănul ei negativ, declinat în zone poetice de apăsare, cu ispite, păcate și cruzime. Un câmp de luptă în carne vie, o succesiune a stărilor contrarii, o stăruire în lumină până la apus, în așteptarea unui răsărit precoce.
Ca o exemplificare a celor de mai înainte, versurile următoare:
Icar, nebunul, bate la fereastră.
Bolnav de viață, eu rămân rămasul
ce-nchide ușa morții-n urma noastră.
Ne-nduplecato, -ntoarce-te la mine,
chiar dacă-n loc o taină te mai ține.
Avem zborul, pe Icar, simbol al înălțării imprudente, pedepsite, adjectivat „nebunul”, avem paradigma pozitivă („viață”, „fereastră”) contaminată de cea negativă („moarte”, „bolnav de viață”), în paralel cu mutarea în pozitiv a negativului, cu ușa ce se-nchide morții; avem, de asemenea, locurile intermediare, cu cele două posibilități de locuire a timpului și de deschidere a închisului –întoarcerea și rămânerea – acesta din urmă, dublu ferecată în repetiție: „eu rămân rămasul”. Oximoronul abundent reflectă succesiva transmutare a paradigmelor, breșele ce se închid, curgerea în contrariu: „sirene surde”, „orbii văd în noapte”, „nu râdeți, lacrime”. Incorporal, Cuvântul cu majusculă e însoțit de concretul feroce al unui gât pus pe tocător, iar valurile au corp de femeie. Specularitatea afirmă reciprocul pozitiv— „Și eu îi cred, și ei mă cred pe mine”— în timp ce lucrurile curg, devenind mereu ceea nu păreau a fi: „poama acră-n pom devine dulce”.
Întrebat de ce scrie, Theodor Răpan a răspuns: „Nebunul de mine și acum mai crede că și cu un vers mai pot vindeca lumea de bube…” Tot astfel, vă amintiți, era caracterizat și Icar, nebunul.
Într-adevăr, poate părea o nebunie credința în poezie. Sau stăruirea, atât de prolifică și fructuoasă, în sonet. Se știe, formele fixe nu prea sunt la modă. Nici rimele. Dar ce contează ce se poartă sau nu se poartă când miza e alta, când sonetul, atât de greu de construit, oferă acel spați fix, confirmat, cu reguli, de care este nevoie pentru ca zbuciumul interior să încapă în cuvinte. Și ce contează modele pentru cine a afirmat odată „N-am a vă dărui decât inima mea, toată”
Câteva date bibliografice despre Theodor Răpan:
Debut editorial în 1975, cu Hohotul apelor (Editura Albatros). Urmează volumele Privind în ochii patriei (Editura Cartea românească, 1986), Așa cum sunt (Editura Eminescu, 1989), Hotarul de foc (Editura Europa, 1991). In 1995 incepe fructuoasa colaborare cu Editura Semne, prin volumul La umbra cuvântului. La aceeași editură, vor urma
SCHIMBAREA LA FAŢĂ (2001),
TAURUL LUI FALARIS– MĂRTURISITORUL – Jurnal de poet (2003)
MUZEULDE PĂSTRĂVI – SCRISORI DIN LAZARET (2004)
POŞTALIONUL DE SEARĂ – FILE DIN JURNALUL UNUI HERUVIM (2005)
DINCOLO DE TĂCERE – Jurnal de poet (2009)
DANSUL INOROGULUI –ELOGIUL MELANHOLIEI (2010)
EVANGHELIA INIMII – ANOTIMPURI – Jurnal de poet( 2010)
EVANGHELIA CERULUI – ZODII DE POET (2011)
EVANGHELIA TĂCERII – SOLILOCVII (2011)
EVANGHELIA APOCALIPSEI– EPIFANII (2012)
FIIND – 365 + 1 Iconosonete (2013)
FĂRĂ DE MOARTE. De trei ori 60 + 1 Iconosonete, 3 volume ( 2014)
PAS ÎN DOI. De trei ori 33 + 1 Iconosonete (2014)
PUR ŞI SIMPLU. 154 Contrasonete 2015)
LAUS AMORIS. De trei ori 33 + 1Iconosonete (2015)
SUM. De trei ori 33 + 1 Iconosonete (2016)
Prin Labirintul sinelul 111+1 Iconoscrisori, cea mai recentă carte a sa, cu ilustrațiile pictorului austriac Helmut Kand.
De asemenea, la alte edituri, TESTAMENT ÎN ALFABETUL TĂCERII (Editura „Tipo Moldova”,2013) și ORB ÎN LUMINĂ –Poeme alese. Antologie de autor (Editura „eLiteratura”, 2014).
Ioana Alexandrescu
