Inceputurile noastre europene, in anii ’90, au fost foarte grele, scrie Ciprian Mihali in articolul publicat de ziare.com. Noi veneam dintr-o lume ignoranta si salbatica, precum copilul crescut de lupi si nevoit sa invete sa traiasca printre oameni, iar tarile europene ne priveau ca pe niste ciudati. In povestea de succes a europenizarii Romaniei, au contat enorm oamenii pe care eu si multi altii ca mine i-am intalnit, profesori, functionari, oameni de rand, francezi, italieni, germani, care ne-au primit in casele lor, care ne-au invatat si filosofie, dar si cum se deschide un cont bancar, care ne-au introdus in cultura franceza sau germana, dar ne-au si spus in cate feluri poate sa fie ceruta carnea la restaurant.
Europenizarea noastra a fost un indelung proces de invatare. Desigur, pentru aceia dintre noi care am vrut sa invatam. Iar azi, cand putem calatori liber pentru a descoperi nesfarsita bogatie a istoriei, culturii si arhitecturii europene, profitand de facilitatile de circulatie, de posibilitatile de cazare accesibile in hoteluri sau in casele oamenilor, toate aceste lucruri ni se par de un firesc vesnic, ca si cum asa ar fi fost lucrurile dintotdeauna.
Dar nu au fost asa. Europa in care ne simtim liberi azi a crescut odata cu noi si a crescut ca un spatiu al ospitalitatii si tolerantei. Si a facut-o mizand pe valori care ii aduc pe oameni impreuna, nu pe valori ale excluderii si urii. Proiectul european este unul care s-a construit pe rationalitatea impartasita, pe actiuni comune, pe schimburi academice si economice intense, pe mobilitatea neingradita a studentilor, a profesorilor si cercetatorilor, a oamenilor de afaceri si a muncitorilor. Dar si pe increderea intre partenerii statali, pe increderea ferma dintre germani si francezi, austrieci si italieni, belgieni si olandezi. El a fost si este posibil pentru ca oamenii isi gospodaresc orasele si satele astfel incat in ele sa fie loc si pentru turistii britanici, dar si pentru imigrantii africani, si pentru muncitorii romani, dar si pentru refugiatii sirieni. Forta acestui proiect vine din deschiderea lui spre lume si nu din manipularea spaimelor, a puritatilor si a fantasmelor identitare.
Unde se afla Romania, presedinta a Consiliului Uniunii europene, in raport cu acest proiect?
Nicaieri.
Incerc sa-mi aduc aminte de un singur discurs pro-european al actualei puteri. Incerc sa reperez o singura declaratie sincera, asumata, de adeziune la valorile europene in rostirea vreunui politician roman. Un text, o interventie care sa ne fi inflacarat, care sa ne fi emotionat macar, asa cum a fost bunaoara discursul lui Donald Tusk de la Ateneu. Nimeni, absolut nimeni din clasa politica romaneasca, nu este nici capabil, dar nici dornic sa tina un asemenea discurs.
Nu este capabil, pentru ca e de ajuns sa ne uitam la cine compune actualul aparat guvernamental ca sa vedem ca analfabetismul lor cronic priveste si Europa: sunt aproape toti oameni care nu vorbesc o limba straina, care nu stiu nimic despre istoria Europei, care nu au nicio curiozitate geografica sau culturala, care calatoresc cel mult la un all inclusive exotic, unde se inchid in tarcuri si mananca si beau de toti banii, in tari si insule indepartate, cat mai departe de orice i-ar putea perturba in certitudinile lor saracacioase sau i-ar expune la lume. Nu am auzit, nu am vazut la niciunul dintre ei poze din excursiile pe care le-ar fi facut in Toscana, in Andaluzia, pe Valea Loarei, la Bruges, la Delft sau la Hamburg, sau in atatea locuri in care s-a scris, vreme de secole, istoria Europei. Nu sunt educati si nu e nimic educativ in ce fac.
Românii au în casa TV românesc. Tu?
Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Nu am auzit vreun politician facand, in interventiile sale, referire la evenimente majore din istoria mai veche sau mai noua a Europei. Asta pentru ca habar nu au, inculti cum sunt, despre cum s-a construit Europa asta pe care o dispretuiesc din toti rarunchii si pe care ei o reduc, in prostia lor, la „Bruxelles”.
Nu l-am auzit pe niciunul vorbind intr-o limba straina cu pasiune, adica altfel decat in mecanica prapastioasa a limbii engleze deprinsa pe repede inainte si in limita celor 500 de cuvinte. Nu stiu ca vreun membru al guvernului sa stapaneasca limba franceza la un nivel acceptabil, fara a vorbi de germana, spaniola sau italiana. Ministrul roman trimis la Sommet-ul Francofoniei a fost singurul demnitar vorbind limba engleza…
Dar, mai ales, niciunul dintre reprezentantii acestei puteri nu a deprins in timp vreun singur reflex european. Dragnea, Dancila, Daea, Toader, Teodorovici, Carmen Dan, dar si mai tinerele sperante Zoana sau Tapardel, dovedind grave si vizibile dizabilitati lingvistice, culturale si comportamentale, se simt stanjeniti intr-un spatiu in care nu inteleg nimic din ce se vorbeste in jurul lor, in care nu au habar despre mizele discutiilor si despre simbolistica gesturilor ori a protocolului. Frustrati cum sunt, dezvolta resentimente fata de tot ce e european, pe care le expun apoi in modul cel mai violent in discursuri pline de ura si de amenintari provinciale la televiziunea lor micuta, in singura limba pe care o vorbesc, si pe aceea cu mari deficiente, pentru un public tot mai putin numeros, dar la fel de analfabet si inghesuit mental ca ei.
De aceea, nu exista absolut nimic credibil in cuvintele si actiunile acestei clici atunci cand ajung la subiectul „Europa”. Nimic din educatia lor scolara sau politica nu i-a dus inspre un spirit european. Au ramas salbatici si agresivi, iar azi, cand partenerii europeni, care le-au acordat incredere si le-au oferit un loc pe estrada publica a Europei, le atrag atentia ca spun prostii si ca actioneaza impotriva valorilor europene, singurele lor reactii posibile sunt cele de mandrie sterila si ranita, de amenintare sau de bascalie.
Cata vreme aceste specimene vor domina actiunea si rostirea politica, Romania nu se va apropia nici macar cu un pas de Europa. Noi ceilalti, milioane de romani care am trait sau traim in Europa, care ne miscam mai usor intre Cluj si Bruxelles decat intre Cluj si Bucuresti, ne simtim acasa in orice oras european, ne simtim in largul nostru calatorind, intalnind portughezi si letoni, danezi si italieni, fara complexe si fara rusini, fara ganduri ascunse si fara vinovatii. Dar trebuie sa putem aduce cu noi Romania in Europa, sa o scoatem de sub prigoana si siluirea la care o supun niste inculti frustrati pusi pe capatuiala cu orice pret.
Romania este a noastra numai daca vom sti sa fim europeni. Europa este a noastra cata vreme nu vom face din Romania o reduta plina de frici si obsesii, ci un loc deschis al ospitalitatii, solidaritatii si increderii.
