- Insula ține șase luni de Spania și 6 luni de Franța
- În iulie, insula Faisanes (Insula Fazanilor), cel mai mic teritoriu cu titularitate împărțită din lume, a trecut în administrare franceză
Între localitățile Irún din Spania și Hendaya din Franța, în mijlocul râului Bidasoa care separă cele două orașe de graniță, se găsește un teritoriu cu un statut foarte special și puțin obișnuit. Este insula Fazanilor (La Isla de los Faisanes), teritoriul de titularitate comună cel mai mic din lume. Cei 5.000 de metri pătrați, aproximativ jumătate de hectar, aparțin 6 luni pe an spaniei și 6 luni franței. Luna aceasta a trecut în administrare franceză printr-un simplu act administrativ.
Publicitate
Insulița nu este locuită și nici vizitabilă. Rutina, normalitatea și chiar plictiseala domnesc în acest loc puțin vizitat. Curioșii o contemplă de pe ambele maluri, abia dacă sunt 50 de metri distanță; ambarcațiunile și canotorii trec pe lângă ea; pe insulă ajung în mod normal doar membrii comandamentelor navale din San Sebastian și Bayonne, responsabili de jurisdicția ei în fiecare schimb.
Pe cei 215 metri lungime și 38 lățime cu formă ovală, există câteva zeci de arbori, iarbă, tufăriș, pietre și un monolit care aduce aminte de momentul de vârf al istoriei micului teritoriu: aici s-a semnat Tratatul de Pace al Pirineilor, la 7 noiembrie 1659, care a pus punct final unui conflict având originea în timpul Războiului de Treizeci de Ani. În virtutea unei prevederi din respectivul tratat curtea regală spaniolă cedează curții franceze insulița, mai precis Mariei Teresa de Austria, fiica lui Felipe IV, pentru a se căsători cu Luis XIV, Regele Soare. Pe parcursul anilor au fost numeroase alte cazuri de schimburi cu semnificație asemănătoare care au avut loc aici.
Pentru marcarea momentului au fost ridicate construcții temporare care au fost locul unei aprige bătălii de imagine între cele două delegații, o demonstrație de opulență și lux din cauza căreia ceremonia în sine a întârziat foarte mult. Între cei prezenți la nuntă s-au aflat contele D’Artagnan, care avea să servească de model scriitorului Alexandru Dumas în celebrele sale scrieri și pictorul Diego Velazquez, însărcinat cu organizarea din partea regelui spaniei. Pictorul moare o lună și jumătate mai târziu, la Madrid, de extenuare spun cunoscătorii. „Au fost două luni și jumătate de muncă intensă iar el avea 61 de ani, o vârstă înaintată pentru acea epocă” explica Javier Portus, expert al muzeului Prado. „Trebuia să se afle permanent înaintea monarhului în fiecare moment. Făcea drumul noaptea și lucra ziua. Nu este o certitudine, însă istoricii asociază moartea marelui pictor cu oboseala voiajului”.
Publicitate
Formula de condominio (administrația în comun sau pentru perioade de timp alternative de către fiecare parte), la mijlocul secolului al XIX-lea, a fost de fapt o cedare către Franța, pentru că insulița de pe râul Bidasoa aparținea spaniei. „În tratatul Pirineilor, Luis XIV a cerut o parte a râului însă regele spaniol nu a fost de acord”, explică Joan Capdevila, doctor în Geografie al Universității din Barcelona. „Fără îndoială că, 200 de ani după aceea, cu Tratatul de la Bayonne din 1856 Franța și-a îndeplinit obiectivul obținând jumătate a râului Bidasoa”
Astăzi insula este o oază de pace și liniște; de grădinărit se ocupă, pe rând, departamentele specializate ale primăriilor din Irun și Hendaya, care intră odată la șase luni pentru ca totul să se păstreze prezentabil.
Ce nu există pe Insula Fazanilor sunt fazani, cum a remarcat încă din 1843 Victor Hugo. „O vacă și trei rațe, fără îndoială închiriate să facă de fazani de dragul vizitatorilor”, scria. După unii numele original era „Isla de los Paussans”, după alții, „Isla de los Faisants”. Oricum ar fi numele actual este o adaptare la limba spaniolă care nu are nimic de a face cu realitatea. Aici nu există fazani.
