Mărturisesc că despre scrimă ştiu exact cât Dumneavoastră: este sportul acela cu săbii în care nu ştii niciodată care a câştigat sau de ce. Însă îmi aduc aminte perfect vânătăile de pe picioarele prietenilor mei care practicau sportul ăsta. Îmi imaginez că trebuie să fii făcut dintr-un aluat special ca să poţi performa în scrimă.
Cupa Mondială de spadă feminin care are loc zilele acestea în Barcelona ne-a dat prilejul să cunoaştem un român construit dintr-un astfel de aluat special, domnul Eduard Mănucu, Director Sportiv al Federaţiei Catalane de Scrimă.
Între 22-24 ianuarie 2016 Federació Catalana d’Esgrima și Real Federación Española de Esgrima, în colaborare cu Ajuntament la Barcelona, Consell Català de l’esport, Unio de Federacions Esportives de Catalunya și Institut d’Educació Nacional Fisica de Catalunya, organizeaza cea de-a patruzecea editie a Trofeului International Ciutat de Barcelona.
Cotat de Federatia Interationala de Scrima drept competie de tip A, intrecerea catalizeaza varfurile acestui sport nobil. Intre “vinovati” un roman de aur: Eduard Manucu, sportiv si antrenor de aur al Romaniei, astazi director tehnic al Federatiei Catalane de Scrima care ne-a acordat in exclusivitate un amplu interviu.
– Domnule Eduard Manucu, cum a inceput aventura in scoala de scrima Catalana?
– Acum 15 ani eram antrenor de floreta la clubul Tractorul Brasov si in acelasi timp antrenor al echipei nationale de junioare unde din cele 10 componente 7 erau elevele mele. Vorbim despre o perioada nefasta pentru sportul romanesc si pentru cluburi in general asa incat am decis ca trebuie sa plec. Ofertele erau destule,din strainate dar chiar si din Bucuresti. Am considerat oferta Federatiei Catalane cea mai interesante atat din punct de vedere sportiv cat si financiar.Era o perioada cand Romania nu facea parte din Comunitatea Europeana si un era atat de usor de plecat asa ca am plecat cu viza turística ca sa vad despre ce este vorba si sa prezint stilul meu de lucru dupa care in scurt timp am fost contractat pentru a revigora floreta catalana aflat dupa Jocurile Olimpice din Barcelona ’92 intr-un impas. In Spania scrima nu este un sport atat de popular precum in Franta sau in Italia de exemplu; Dar in 3-4 ani am reusit sa ne ridicam la inaltimea rivalilor nostri, in principal a celor din Madrid care constituie principala forta in scrima spaniola. Asa, rezultatele au incepat sa apara de forma obisnuita, asta implicand si recunoasterea, astfel incat din 2007 am fost numit director tehnic al Federatiei Catalane de Scrima si ulterior membru al Comitetului Tehnic National al Federatiei Spaniole, unde suntem 7-8 persoane care decidem soarta scrimei spaniole.
– De unde atata dragoste pentru scrima?
– Eu vad scrima ca pe o activitate educativa, in care formam si crestem copiii cu criterii, cu valori cum ar fi disciplina si respectul, ea te invata sa fii ordonat, sa stii cand si cum sa iei decizii care sa te beneficieze. In scrima nu poti face actiuni fara sens ca de altfel si in viata. Nu e numai o activitate motrice, e si psihologica. Este un sport complet,un sport total.
– Dupa atatia ani de Barcelona vorbiti-ne de relatia cu romanii.
– Eu aici ma simt singur, nu pot spune ca am prieteni adevarati. Prietenii ti-i faci in adolescenta. E aici in sala prietenul meu Adi (n.r. Adrian Pop, inca un roman de aur care antreneaza cu mare success nationala Suediei cu care anul trecut a si cucerit medalia de aur pe echipe in aceasta competie); chiar daca el este in Suedia, am crescut pot zice impreuna, o prietenie care a crescut zi de zi pe plansa de scrima, dar si in afara ei. Noi suntem ca fratii, stim ce face fiecare, cunoastem problemele si reusitele celuilalt. Aici prietenia este destul de relativa, mai mult se bazeaza pe relatii de servici decat pe prietenii in adevaratul sens al cuvantului.
– Ati incercat sa vă apropiaţi de comunitatea romanilor din Catalunya? (n.r. ne zambeste)
– Sunt un tip discret. Activitatile mele se leaga de Federatia Catalana de Scrima, raspund de toata partea tehnica, de tot ce este scrima, eu sunt cel care raspunde de fiecare copil-scrimeur, de la planul de pregatire, la rezultate, unde merge ..tot. Inca de la inceput am colaborat ca antrenor la Club d’Esgrima Sala d’Armes Montjuïc (SAM), care este cel mai important club din Catalunia si care datorita rezultatelor obtinute in mare parte de sportivii mei, in 2012 a cucerit Cupa Regelui, ceea ce reprezinta recunoasterea ca fiind cel mai bun club din tara in anul respectiv. De doi ani de zile insa am infiintat si propiul meu club de scrima in Granollers unde lucrez impreuna cu fiul meu si el sportiv de performanta( component al nationalei de juniori a Romaniei, desi locuieste aici de cand avea 5 ani, nu a renuntat la nationalitatea romana) si antrenor.
– Vorbiti-ne putin, prin comparatie, despre scoala romaneasca de scrima si cea catalana, despre sportivii celor doua scoli, eventual opininati care sunt mai buni.
– Nu poti compara copii, ei sunt oglinda societatilor in care cresc. Societatea influenteaza extraordinar de mult cresterea si educatia copilului. Cand am intrat in sala prima data si am ridicat un pic vocea, sperand sa obtin un pic de atentie si de disciplina, rezultatul a fost ca a doua zi doar jumatate dintre ei au mai venit la antrenament. Mi-am spus de atunci ca eu trebuie sa ma adaptez si sa schimb forma de lucru. Imi este tare dor de copiii nostri, romani, invatati cu disciplina, cu efortul si cu respectul.
– Dupa atatia ani de performanta, ca sportiv si antrenor roman, astazi pilon al scolii de scrima spaniole si catalane, membru de baza al Comitetului Tehnic al Federatiei Spaniole de Scrima, unde puteti urca mai sus? Este acesta apogeul?!
– Nu! Se poate urca mai sus, de exemplu la F.I.E. (abreviere pentru Federatia Internationala de Scrima), desi cred ca vocatia mea este aceea de Maestru de Scrima, de a destepta in tineri curiozitatea unui sport cu valori care incet incet parca dispar din societatea moderna: respectul, disciplina, responsabilitatea, criteriul, onestitatea, modestia, dar in acelasi timp un sport distractiv, cu multe beneficii fizice cum ar fi echilibrul si coordonarea apoi dezvoltarea unor calitati cum ar fi atentia, observarea, controlul si autocontrolul, anticiparea, vizualizarea, etc
Dam buna ziua, multumim pentru amabilitate si plecam mandri ca Romania a mai dat UN OM DE VALOARE PESTE HOTARE…sa fie domnule Eduard Manucu sa va vedem in anii care vin la F.I.E.! Şi, cine ştie, poate chiar vă schimbăm părerea despre prietenie.
Pentru cei interesati, mai jos adresa clubului de scrima in care se pot antrena, fara limita de varsta, sub atenta si directa supraveghere a domnului Eduard Manucu:
Club esgrima Granollers
Avenida Francesc Macià s/n
08402 – Granollers (Barcelona)
Palau d’Esport Granollers www.esgrimagranollers.com
