Martisor a știut să ne fie început de primăvară în toți anii de când ne știm românește pe oriunde ne-am pomenit, pe continent sau pe aiurea, pe unde ne-a prins.
Martisor nu știe de pandemie, anină zâmbete și deschide băierile poftei de viață pe chipul ieșitului din iarnă cu mască sau fără mască, în țară sau în Barcelona.
Barcelonezii nu știu ce este și dinspre ce vine povestea cu Martisor, e treaba noastră să le tot spunem ce și cum iar și din nou ce simbolizează firul de mătase alb-roșu prins în pieptul fetelor la început de martie. Am insistat și ieri la intersecție.
Am profitat de prilej, recunoaștem, e greu să refuzi un zâmbet gratis.
Am vrut martisor dar cum e greu de ieșit din oraș a rezultat că ar trebui să ni le facem local, după cum ne-am priceput, și-am pus de-o adunare cu expertiză și talent pe subiect. A rezultat o întâlnire plină de bună dispoziție, cât un început de primăvară.
