- După ce Intotero Natalia, ministra de astăzi, și-a luat Ministerul Românilor de Pretutindeni pe persoana fizica, îl așează la remorca bisericii ortodoxe
După ce principala activitate a ministerului din prima jumătate a anului, speriatul candidaților la bejanie, s-a desfășurat prudent între granițe, organismul guvernamental condus de diva de la Hunedoara se asociază bisericii ortodoxe în cel mai mare proiect pe care și-l propune în această a doua jumătate a anului calendaristic, Muzeul Diasporei. Un proiect inutil, costisitor ca orice acțiune de imagine pe bani publici, un muzeu on-line al diasporei cu nu se știe ce exponate reunite în nu se știe ce idee centrală.
Poate nu înțelegem noi ce ne trebuie. Cert este că nici inițiatorii nu au o idee foarte clară despre ce ar trebui să expună sus-numitul muzeu astfel că apelează la noi să le trimitem obiecte pentru fondul muzeistic(?!). Termenul de „muzeu” desemnează, clădirea propriu-zisă în care se găsesc păstrate, conservate și expuse acele obiecte, artefacte și/sau lucruri care au o legătură, într-un fel sau altul, cu civilizația umană. Nu știm unde se găsește fizic muzeul nici dacă există măcar, a fost anunțată doar deschiderea unui site low-cost pe un domeniu cu nume de coșmar http://muzeulromanilordepretutindeni.gov.ro/web/ denumit Muzeu al Românilor de Pretutindeni.
„Prezentarea Muzeului Românilor de Pretutindeni, o inițiativă a Ministerului pentru Românii de Pretutindeni de a oferi o platformă în care vocea românilor din afara granițelor să-și găsească ecou și să reflecte valoarea și diversitatea comunităților românești din toată lumea.
Muzeul a fost lansat în contextul deschiderii noului an universitar al extensiei Facultății de Teologie, Universitatea București.” – facebook ministerul românilor de preturindeni
Ne-am umplut de platforme puse la dispoziția vocilor noastre cărora li se întoarce ecoul la fiecare interogare. Și de data aceasta parazitează biserica ortodoxă, în lipsa credibilității instituției ministerului în diaspora, Intotero face un imens deserviciu cultului când își lipește ideea de parohiile ortodoxe, trimițând în derizoriu munca preoților din diaspora, anii de strădanie în construcția comunităților din jurul bisericilor. Aceștia au propriile probleme, de multe ori își desfășoară activitatea în condiții improprii, fără bani și apăsați de zeciuiala către stăpâni.
Dar ce ne facem că diaspora se caracterizează prin diversitate, nu suntem toți credincioși și nici toți ortodocși? Alăturarea obsesivă a activității ministerului unei țări definită constituțional laică la unul dintre culte frustrează majoritatea nereligioasă sau aparținătoare a unui cult diferit. Pentru că dacă patru din cinci referințe publice ale ministerului sunt relaționate direct cu biserica ortodoxă nu se înțelege laicitatea structurii guvernamentale, poate doar habotnicia sau în cel mai ibun caz nesiguranța pe sine a titularei să fie o explicație.
Un evantai de promisiuni ne-a învăluit atunci când vechiul departament al romanilor de pretutindeni s-a transformat în minister de sine-stătător, primeam asigurări că vom avea un partener de dialog guvernamental după zeci de ani de aroganțe futile. Existam în Europa prin ICR și o fundație, Eudoxiu Hurmuzachi de sorginte bisericească, ambele cu obiect de activitate strict promovarea României de intra-muros către afară. Nimic cu diaspora, nimic despre diaspora. Vândut inițial ca o bună idee, ministerul se consolidează ca un standard al ipocriziei ieftine, mult sub așteptările milioanelor de români din afara țării.
Contrar promisiunilor de implicare în viața diasporei, ministerul pare că s-a dedicat acțiunilor confortabile, majoritatea desfășurate confortabil în interiorul granițelor, în spații controlate, și-a găsit de treabă prudent evitând contactul cu diaspora reală. Atât a dus-o capul pe șefa instituției, independent de incompetența dureroasă a unui minister subfinanțat, ce pare căpușat de sinecuriști de provincie, continuator al aroganței ca model de lucru, în care nu și-au găsit locul funcționari proveniți din mediul asociativ al diaspora.
Relaționarea oricui cu o instituție nu ține cont de titularul la zi, dacă întrebăm despre o finanțare pe care ministerul a acordat-o unei organizații fantomă pro-ruse iar răspunsul este că doamna Intotero nu a aprobat așa ceva dar se delimitează de ce ar fi putut face anteriorul ministru înțelegem că ministeriatul este pe persoană fizică. Nu despre preferințele vestimentare ale cuiva era interogația ci despre poziția instituției pe care o slujește casual la un moment dat. Nu instituția este în slujba domniei sale ci oarecum invers. Asta spune suficient despre funcționarul român și nu ne place, poate pentru că plătim taxe în altă parte.
Ca să nu ne pice greu niciunuia dintre noi vom răspunde la fel cu riscul de a fi taxați drept aroganți. Atât s-a putut.
