Sunt câteva nume de companii care, în diaspora, contează: WizzAir, Tarom, Tabita, Digi, Telekom și puține alte câteva, toate au o legătură cu țara în subconștientul omului stabilit în Spania, Italia, Germania sau Franța.
O dată sau de două ori pe an trimitem un pachet cuiva în țară cu Tabita, o dată sau de două ori pe an zburăm cu Wizz sau Tarom iar seara ori la sfârșit de săptămână ne răsfățăm cu un program pe televizor de la Telekom. Sunt gesturi care vin firesc, țin de confortul propriu pe care ni l-am câștigat trăind afară, departe de familie și de țară.
Abia când ești plecat variantele cu care te conectezi foarte repede și în siguranță la cei dragi devin cu adevărat importante, legăturile capătă cu adevărat relevanță și se vor păstra cu încredere.
Este oarecum la modă să te plângi astăzi că e scump să plătești 10 euro pentru un pachet de un kilogram trimis în siguranță din Barcelona până la Tecuci, fără să îți treacă prin cap cum ar fi să te coste doi euro un like dat pe facebook mătușii de la Tecuci care așteaptă pachetul ăla. Chiar, cum ar fi?
Sunt 3.000 de kilometri distanță între Barcelona și Tecuci, nicio aplicație virtuală pe internet nu o poate face mai scurtă, sunt 3.000 de kilometri, cineva trebuie să recepționeze pachetul acela, să îl încarce într-un camion pe care un șofer îl conduce cale de trei zile până între granițe iar de acolo îl preia alt șofer cu copii acasă care îl duce în siguranță până la ușa mătușii de la Tecuci unde doamna îl poate primi. Pentru 10 euro. Cam cât ar costa un pachet de țigări cu un croisant și-un un lapte la terasa din colțul străzii.
Am văzut conaționali supărați pe viață, indignați pentru tarife de 1,2 euro pe kilogram între Spania și România, i-aș întreba: voi sunteți sănătoși? Ați verificat cât cere DHL pentru aceeași trimitere, cât costă în viața reală kilogramul trimis de la Barcelona la Tecuci printr-o multinațională care nu știe românește? De patru ori mai mult iar pachetele ajung o zi mai târziu.
Am întrebat o sută de români care trăiesc în Spania cu cine trimit pachete iar optzecișinci dintre ei au răspuns că trimit pachetele spre țară cu Tabita.
Nici restul de cincisprezece nu zboară cu Emirates sau KLM, sunt tot clienți ai Wizz sau BlueAir, tot low cost zboară că nu e niciunul parlamentar. Dar protestează totuși pentru douăzeci de cenți pe care o firmă plătitoare de taxe, cu trasabilitate la fiecare pachet în parte, îi solicită pentru destinația Barcelona-Tecuci. E românește să te dai interesant în fața prietenilor pe facebook. Ce nu știu prietenii de pe facebook și nu se le menționează este că, la rândul lui, guralivul îngroașă coada la agențiile Tabita, pentru simplul fapt că prietenii i-au recomandat-o.
Poate că nu este perfectă, e normal să existe sincope, cine nu știe să întrebe la Amazon, dar pentru românii din Europa Tabita este compania în care majoritatea dintre ei aleg să își investească încrederea pentru pasajul pachetelelor către și dinspre România.
Pe de altă parte, nu știu câte alte companii chiar se găsesc implicate în viața românilor din Spania, nu am văzut prea multe.
Tabita și-a trimis oameni și mașini să ajute în organizarea secțiilor de votare toamna trecută, apoi au adunat copiii din Catalunya să îi ducă la un teatru de păpuși în septembrie, vor face același lucru în martie anul acesta când un spectacol pentru micuți se va desfășura din nou în Barcelona și Tarragona, asta nu este puțin lucru din perspectiva unuia care trăiește pe lângă Mediterana.
Pentru că nu sunt foarte multe gesturile românești care ne apropie, cele câteva care totuși există trebuie menționate, Tabita este unul dintre ele.
Chiar dacă ar fi de menționat doar despre repatrierile celor fără noroc de anul trecut despre care avem cunoștință noi și tot merită spus; Tabita rutează autocare din Autogara Nord din Barcelona către România zilnic.
