Bran – Povestea castelului

Când auzim despre Castelul Bran, îl asociem imediat cu Dracula. Suntem fascinaţi de legendele ce s-au croit de-a lungul timpului despre acest Castel. Constructia lui a început în 1211, fiind la început o fortăreaţă a Cavalerilor Teutoni, în zona Bran, denumirea turcă a cuvântului „poartă”.

Construcţia castelului propriu-zis a început în 1377 atunci când cancelaria regelui maghiar Ludovic cel Mare – Ludovic I de Anjou, a eliberat un document prin care locuitorii Braşovului aveau privilegiul să construiască un castel, şi a durat până în anul 1388.

Castelul a fost construit pe o stâncă abruptă între Măgura şi Dealul Cetăţii, el având rol de vamă pentru marfa care intra şi ieşea din Transilvania, dar şi ca fortăreaţă la graniţa estică a Transilvaniei în încercarea de a stopa extinderea Imperiului Otoman.

În 1407, domnitorul Ţării Româneşti Mircea cel Bătrân primeşte castelul ca feudă (proprietate oferită în schimbul loialităţii) de la aliatul său Sigismund de Luxemburg, împărat german şi rege al Ungariei. Astfel, domnitorul, avea un refugiu unde se putea retrage în caz de atac al turcilor.

Branul rămâne sub autoritatea Ţării Româneşti până în 1419.În anul 1427 Castelul Bran a trecut din proprietatea scaunului Braşovului în cea a coroanei Ungariei, care a finanţat lucrările de fortificare şi de extindere. Consiliul Orăşenesc Braşov donează Castelul Bran reginei Maria a României în anul 1920, ca semn de recunoştinţă faţă de contribuţia sa la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.

Până la moartea ei, în 1938, regina l-a amenajat şi a locuit în el. Moştenitoarea castelului, a fost fiica Reginei Maria, principesa Ileana, sora regelui Carol al II-lea. Castelul Bran a intrat în proprietatea statului român după expulzarea din ţară a familiei regale, în 1948.

Anul 1956, este anul în care castelul se deschide vizitelor publice, fiind parţial amenajat ca muzeu de istorie şi artă feudală.

Înainte să ajung prima dată să vizitez Castelul Bran, aveam impresia că va trebui să bat în poartă, să îmi răspundă o voce „Cine eşti şi ce vrei?”, apoi să mă primească înăuntru şi să fac cunoştinţă cu însuşi Dracula. Nu s-a întâmplat asta. Am ajuns la poartă, am plătit un bilet şi am făcut cunoştinţă cu ghidul. Nu avea 400 de ani, avea doar 34.

Adevărul este că Bram Stoker a avut un impact major în asocierea Castelului cu Dracula. În 1887 a publicat la Londra romanul „Dracula, vampirul din Carpaţi”. Stoker nu stabileşte însă cu exactitate locul în care se află castelul din romanul său, dar unii istorici au făcut legătura între Dracula, Castelul Bran şi Transilvania.

Orice aşteptare cu care ai venit, păleşte atunci când ai intrat în castel. Nu zboară lilieci, nu sunt pânze de păianjen pe tavan, nu sunt coşciuge deschise şi nici întuneric. Este un castel în care a trăit Regina Maria 36 de ani. Deşi ştii lucrurile acestea, tot te aştepţi să zboare vreun liliac prin capul tău.

Ce este ciudat, chiar şi după ce ai ieşit din castel, te uiţi în spate să nu te urmărească cineva. Recomand experienţa trăită acolo. Am făcut şi câteva fotografii.

PS: Nu vă luaţi usturoi după voi că îl luaţi degeaba.

Pentru programul de vizitare, tarife şi cazare, accesaţi site-ul http://www.castelulbran.ro/program.html