Devine tot mai evident ca atunci când vine vorba de lucruri concrete, care ne afecteaza viata de zi cu zi, agenda noastra nu e aceeasi cu a celor din tara. Ca nu este nici macar asemanatoare cu cea a românilor imprastiati pe te miri unde. Aici este unde apare masura lucrului facut sau nu pentru comunitate. Unde conteaza intr-adevar oamenii care pot si trebuie sa faca lucrurile de care avem nevoie.
Consulatul României la Barcelona este o componenta a comunitatii de la care ne asteptam sa aiba un cuvânt de spus in viata noastra, sa nu fie doar destinatia obligatorie spre care te indrepti scrâsnind din dinti si de nevoie pentru vre-o hârtie stampilata. Nu pot spune ca a avut parte de reactii favorabile de-a lungul timpului din partea noastra, din motive pe care nu le discut aici insa, o initiativa recenta a Doamnei Consul a dat de gândit.
Acordul semnat cu Politia Locala din Catalunya privind posibilitatea de a completa formularele legate de reclamatii in limba româna este una dintre masurile care fac diferenta dintre sloganuri si fapte concrete. Cunoscând particularitatile societatii Catalane pot spune ca nu este putin lucru. Este o masura concreta, adevarata, palpabila, care ne priveste.
Cred ca de astfel de lucruri are nevoie comunitatea, clare, utile. Si, asa cum nu ne sfiim sa criticam când lucrurile nu par in regula, de data asta apreciem: Jos palaria, Doamna Consul!
