Traducerea legalizată a certificatului ori extrasului de căsătorie eliberat de autorităţile străine:
În situaţia în care din certificatul ori extrasul de căsătorie nu reiese numele pe care soţii l-au purtat în timpul căsătoriei se vor prezenta declaraţii notariale din partea soţilor, din care să rezulte numele pe care aceştia s-au învoit să-l poarte în timpul casatoriei (dacă este dată la un notar public din străinătate, aceasta trebuie să conţină apostila conform Convenţiei de la Haga din 1961);
* Cererea de înscriere a mentiunilor se poate face în nume propriu sau prin imputernicit cu procură specială autentificată . În procură este necesar să se facă referire, în mod expres, la faptul că persoana împuternicită îi reprezintă pe solicitanţi atât în vederea depunerii documentelor pentru înscrierea menţiunilor cât şi a ridicării noilor certificate de la oficiile de stare civilă unde sunt înregistrate actele de stare civilă ale acestora;
* certificatul/extrasul de căsătorie eliberat de autorităţile străine, în original cu apostila convenţiei de la Haga, sau supralegalizat, după caz;
* copia certificatului ori extrasul de căsătorie eliberat de autorităţile străine;
* Sentinţa de divorţ (din străinătate), în original, cu apostila convenţiei de la Haga sau supralegalizată, după caz;
ATENŢIE:
* Sentinta de recunoaştere pe teritoriul României, la Tribunalul competent, în original (definitivă şi irevocabilă) a hotărârii străine – pentru sentinţele pronunţate în statele care nu sunt membre ale Uniunii Europene sau ţările cu care România nu are încheiate tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei. Acestea vor fi înscrise prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă FĂRĂ AVIZUL DIRECŢIEI PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE;
Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
* Hotărârile pronunţate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau ţările cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei vor fi recunoscute de plin drept în România, fără a mai fi necesară recunoaşterea acestora de către tribunalul competent. Acestea se vor înscrie prin menţiune pe marginea actelor de stare civilă NUMAI CU AVIZUL DIRECŢIEI PENTRU EVIDENŢA PERSOANELOR ŞI ADMINISTRAREA BAZELOR DE DATE;
In aceasta situatie se aplica prevederile Regulamentului (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003, privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti, de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000.
Domeniu de aplicare al Regulamentului (art. 1):
(1)Prezentul regulament se aplică, oricare ar fi natura instanţei, materiilor civile privind:
(a) divorţul, separarea de corp şi anularea căsătoriei;
(b) atribuirea, exercitarea, delegarea, retragerea totală sau parţială a răspunderii părinteşti.
Recunoaşterea unei hotărâri judecătoreşti (art. 21)
(1)Hotărârile judecătoreşti pronunţate într-un stat membru se recunosc în celelalte state membre fără a fi necesar să se recurgă la vreo procedură.
(2)În special şi fără a aduce atingere alineatului (3), nu este necesară nicio procedură pentru actualizarea actelor de stare civilă ale unui stat membru pe baza unei hotărâri pronunţate în alt stat membru în materie de divorţ, separare de corp sau anulare a căsătoriei care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac în conformitate cu dreptul respectivului stat membru.
Motive de refuz al recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti pronunţate în materie de divorţ, de separare de corp sau de anulare a căsătoriei (art. 22)
O hotărâre judecătorească pronunţată în materie de divorţ, de separare de corp sau de anulare a căsătoriei nu se recunoaşte:
(a)în cazul în care recunoaşterea contravine în mod evident ordinii publice a statului membru în care se solicită aceasta;
(b)în cazul în care actul de sesizare a instanţei sau un act echivalent nu a fost notificat sau comunicat în timp util pârâtului care nu s-a prezentat şi astfel încât acesta să îşi poată pregăti apărarea, cu excepţia cazului în care se constată că pârâtul a acceptat hotărârea într-un mod neechivoc;
(c)în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată într-o acţiune între aceleaşi părţi în statul membru în care se solicită aceasta sau
(d)în cazul în care aceasta este ireconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior într-un alt stat membru sau într-un stat terţ într-o cauză între aceleaşi părţi, din moment ce această primă hotărâre îndeplineşte condiţiile necesare recunoaşterii sale în statul membru în care se solicită aceasta.
* Sentinta de recunoaştere pe teritoriul României, la Tribunalul competent, în original (definitivă şi irevocabilă) a deciziei administrative sau religioase emisă de autoritatea străină prin care se face dovada desfacerii căsătoriei;
* copia sentinţei de divorţ (din străinătate);
* traducerea legalizată a sentinţei de divorţ, în original
* În situaţia în care din sentinţa de divorţ nu reiese numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, se vor prezenta declaraţii notariale din partea soţilor, din care să rezulte numele pe care aceştia s-au învoit să-l poarte în urma divorţului (daca este dată la un notar public din străinătate, aceasta trebuie să conţină apostilată sau supralegalizată, după caz);
* copie a certificatului de naştere;
* procura specială autentificată, în original;
* copie a actului de identitate;
* extrase pentru uz oficial din actele de stare civilă, cu toate menţiunile existente pe marginea acestora (acestea se vor întocmi de ofiţerii de stare civilă).
Ţările membre ale UNIUNII EUROPENE: Republica Austria, Regatul Belgiei, Regatul Danemarcei, Regatul Finlandei, Republica Franceză, Republica Federală Germania, Republica Elenă, Republica Italiană, Irlanda, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Portugheză, Regatul Spaniei, Regatul Suediei, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cipru, Malta, Letonia, Lituania, Estonia, Republica Cehă, România, Bulgaria.
Ţările cu care ROMÂNIA a încheiat TRATATE, ACORDURI ŞI CONVENŢII BILATERALE: Republica Albania, Republica Austria, Belgia, Bulgaria, Bosnia şi Herţegovina, Republica Cehă, Republica Populară Chineză, Republica Democrată Coreea, Croaţia, Cuba, Republica Franceză, Republica Macedonia, Republica Moldova, Republica Populară Mongolă, Republica Polonă, Federaţia Rusă, Republica Serbia, Slovacia, Slovenia, Republica Ungară, Ucraina.
Hotărârile pronunţate într-unul din statele membre ale Uniunii Europene sau ţările cu care România a încheiat tratate, acorduri sau convenţii bilaterale de asistenţă juridică în materie civilă sau de dreptul familiei vor fi recunoscute de plin drept în România, fără a mai fi necesară recunoaşterea acestora de către tribunalul competent.
(sursa : CIRCULARA nr. 214548 din 13.04.2005 a I.N.E.P.)
