O invitaţie primită de pe un site de socializare, mă anunţa vineri despre nouă activitate din Girona: Festivalul Vinului Girona.
Piaţa Independenţei, Girona, 3-5 iunie 2016
Deja obişnuită să fiu surprinsă de ingeniozitatea şi de nervul celor care au făcut din acest oraş liniştit, oarecum marginalizat de vecinătatea impozantei Barcelona, un must see pe harta turistică din zonă, m-am prezentat la locul semnalizat pe toate mediile sociale posibile. Se desfăşura „Fira de Vi”, DO Emporda Wine Tasting. Nu prea ştiam cum funcţionează, dar aşa cum au ei mereu grijă ca informaţia să ajungă la toţi cei care doresc să fie la zi cu noutăţile din oraş, am fost rapid informată despre desfăşurare.
Am cumpărat, după o coadă acceptabilă la ora sosirii mele, două bilete conţinând nouă cupoane. Cu şase euro am primit cinci cupoane pentru degustarea de vin, iar cu cinci euro am cumpărat cupoane pentru patru tapas-uri, la alegere. Tot de la ei am primit un pahar cu picior, de sticlă, elegant, inscripţionat cu sigla eventului la care participam, pentru ca degustarea să aibă rafinamentul impus de un vin de calitate.
Piaţa Independenţei era ocupată de mesele şi tarabele producătorilor de vin, de a celor care vindeau tapas, iar câteva mese pentru vzitatori se înghesuiau printre ele. La ora la care am ajuns eu, încă se putea circula în voie printre ele, aşa că am avut norocul să ajung efectiv la fiecare tarabă, pentru a studia în detaliu oferta. Patruzeci şi patru de crame din zona Emporda aveau în ofertă de două sute cincizeci şi opt de vinuri selecţionate pentru degustare. Datele acestea le-am obţinut de pe site-ul acestui eveniment şi vi le spun ca pe o simplă curiozitate, pentru că, desigur, n-am stat să număr nici producătorii, nici sortimentele de vin.
Am fost surprinsă de generozitatea porţiilor menite degustărilor, cupa de vin se umplea de fiecară dată generos, atât cât impune o servire elegantă, până undeva mai sus de jumătatea ei. Aveai posibilitatea să alegi dintre vinuri no name, albe, roşii, sau roze, pentru care trebuia să renunţi la un cupon doar, dar şi să pofteşti la vinuri cu greutate, brănduite, învechite şi care te lăsau fără două, trei cupoane.
Tapas-urile cădeau bine între cupe, aveau de unde alege chiar şi mofturoşii: cu carne, fără carne, cu fructe de mare, fără fructe de mare, calde sau reci, sărate sau dulci. Eu nu rezist la fideuá, devenită categoric specialitatea locală favorită, aşa c-am stat de două ori la coadă pentru ea. Cele mai mari cozi erau la taraba de la o cunoscută reţea de fast food, care ofereau, printre altele, pintxos-uri, patatas bravas, mini hamburguesas; şi la cele cu preferatele locului, paella, fideuá, arròs.
Am stat pe acolo suficient cât să-mi dau seama că locul era înţesat de turişti, atraşi de eveniment de prin staţiunile apropiate, dar şi de localnici, tineri, mai puţin tineri, care cumpărau cupoane după cupoane şi goleau cu repeziciune proviziile ofertanţilor. La început m-am gândit că n-ar fi stricat să pună puţină muzică, apoi mi-am dat seama c-ar fi fost absolut inutilă. Tuturor li se dezmorţise limba de la vinul băut, se vorbea tare, chiar mai tare decât se vorbeşte pe aici, iar locul devenise gălăgios şi foarte aglomerat.
Am avut bucuria să-mi întâlnesc cunoştinţe vechi, persoane cu care nu m-am revăzut de ani buni şi am tras din nou concluzia că Girona e ca Turda mea, un oraş mic, în care e imposibil să nu te întâlneşti cu un cunoscut. Desigur, mi-aş dori să se asemene şi din alte puncte de vedere, Turda având un potenţial turistic primit în mare măsură mură-n gură, ca pe un dar, cu posibilităţi uriaşe şi care ar putea chiar salva oraşul de la sărăcie. Gândul ăsta mi-a trecut acum prin cap, doar aşa, pentru că acasă lumea alege. Sper s-o facă cu mintea!
A fost practic prima după-amiază în care n-a plouat în Girona. Paralel cu Fira de Vi, s-a desfăşurat Festivalul inund’ART, care promovează arta contemporană şi formele ei interdisciplinare. Practic, oraşul a fost inundat de creaţiile artiştilor, cu scopul de a-i face vizibili iubitorilor de cultură şi de a deschide un dialog între ei, dar şi cu publicul larg.
Desigur, cele două evenimente s-au completat reciproc, prin măiestria managerilor turismului local: o plimbare prin oraş pentru a viziona expoziţia în aer liber produce desigur poftă de mâncare şi sete, astfel că paşii te poartă inevitabil spre tarabele de la Fira de Vi. Sau viceversa, pentru că vinul şi efectele lui te pot ajuta să descifrezi misterele unei opere de artă contemporană!
Săptămâna viitoare începe un alt festival: iN-SOMNI, festivalul internaţional de muzică independentă.
Pentru că aici, în Girona, prin grija celor votaţi de oamenii locului, nu se poate să nu se întâmple nimic.
