- Teama celor care au ceva de pierdut
- Triumful populistului Bolsonaro în Brazilia ridică nivelul de alertă la formele prin care politica se exprimă public
Milagros Pérez Oliva în ediția El Pais din 4 noiembrie 2018
Triumful populistului Jair Bolsonaro în Brazilia ne pune în situația de a căuta explicații despre cum a fost posibil ca un candidat periferic, cotat cu șanse minime, cu un discurs radical și retrograd, a reușit să adune încrederea a 55 de milioane de votanți. Modalitatea prin care echipa lui a ales să își desfășoare campania a fost asemănătoare cu cea care i-a dat câștig de cauză la Casa Albă lui Trump însă cu câteva ingrediente noi.
O parte din victoria lui Bolsonaro se poate explica prin decepția câtorva milioane de electori pentru deriva Partidului Muncitoresc (El Partido de los Trabajadores). După un prim impuls transformator care a scos din sărăcie 30 de milioane de brazilieni și a modernizat structural țara, credibilitatea partidului s-a împotmolit pe perioada crizei și s-a dus la fund din cauza corupției. Cu toate acestea candidatul lor, Fernando Haddad, a obținut 45 de milioane de voturi, nu puține.
Relevantă este distribuția votului. Bolsonaro a câștigat în 94% dintre municipiile cu venituri medii-înalte iar Haddad a obținut majoritatea în 90% dintre cele cu rentă joasă. Nu se poate spune, deci, cum nu se poate spune despre Trump, că Bolsonaro a câștigat pe mâna voturilor săracilor sau învinșilor crizei. Săracii au votat majoritar cu Haddad. Întrebarea este: de ce votanții bogați au dat țara pe mâna unui populist fără nicio experiență demonstrabilă în gestiunea publică, unul fără o organizație solidă în spate, care promite miracole cu rețete simpliste?
Globalizarea și evoluția economică au schimbat starea de confort a clasei medii și înalte. Recesiunea a accentuat divergențele dintre o minoritate care acumulează pe zi ce trece mai multă bogăție, și marea majoritate care trăiește cu mare incertitudine schimbările sociale și tehnologice. Globalizarea sălbatică nu doar că îi lasă fără orizont pe învinșii crizei. Teama de viitor și incertitudinile pentru prezent au aprins deasemenea clasa medie care transformă frica în furie și o canalizează în forma respingerii unui sistem politic incapabil să genereze siguranță.
Ei știu acum că o nouă recesiune poate lovi pe oricare; că o diplomă de facultate, o mică afacere sau o slujbă calificată nu mai sunt elemente care să ofere certitudini cu care să poată fi traversate turbulențele unei economii pe care politicul nu o mai controlează. Este o frică transversală, sinuoasă și acută, care se naște mai mult din cunoaștere decât din ignoranță și care îmbracă forma angustiei pe care părinții o simt față de viitorul copiilor pentru că își dau seama că isecuritatea cronică este semn de timpuri noi, incerte.
După cum spunea filozoful Marina Garces, știința și puterea (el saber y el poder) s-au decuplat. Știm mult, de altfel niciodată nu am avut la îndemână atât de multă cunoaștere, să-i spunem informație, ca acum și atât de puțină putere de decizie. Asta generează sentimente de impotență și frustrare astfel că, pentru mulți, nu se mai pune problema să voteze în favoarea a ceva ci mai mult împotriva a ce vede că nu e în regulă.
Aici intră în joc un alt element cheie al victoriei lui Bolsonaro: mutaÈ›ia pe care a politica a suferit-o odată cu înflorirea noilor tehnologii de comunicaÈ›ie. Până de curând sistemul politic acÈ›iona prin intermediul mecanismelor de intermediere – partide, sindicate, media tradiÈ›onală, jurnaliÈ™ti – care canalizau dialogul È™i transformau opinia populară în reprezentare politică. Atât Trump în SUA cât È™i Bolsonaro în Brazilia s-au centrat în atacarea formelor tradiÈ›ionale de intermediere iar ceea ce i-a făcut credibili ca lideri È™i anti-sistem a fost exact voinÈ›a declarată de a trece peste ele. Ei preferă să se relaÈ›ioneze direct, fără filtrele tradiÈ›ionale, cu susÈ›inătorii È™i alegătorii, ceva ce acum le este la îndemână graÈ›ie noilor tehnologii ale comunicaÈ›iei.
Nu este o întâmplare că Bolsonaro a susținut primul său discurs din calitatea de președinte al Braziliei din propria casă prin Facebook. Liderul, comunicând cu susținătorii fără intermediari, prin intermediul unor mecanisme care premiază simplitatea utilizării, favorizează polarizarea și face ca dezbaterea publică să basculeze către emoții și sentimentele cele mai primare. Atacurile susținute împotriva mediei tradiționale sugerează o viitoare proastă relație cu presa. Par a fi atacuri preventive, pe rețeta Trump, care urmăresc discreditarea mediei ca intermediar în dezbaterea publică, neutralizând astfel orice formă de critică rațională și articulată a deciziilor politice care vor urma.
