Sfintii Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur

Sfintii Trei Ierarhi – Vasile cel Mare, Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu si Ioan Gura de Aur

Trimite și altora


Pomenirea Sfinților Părinților noștri și mari dascăli ai lumii: Vasile cel Mare, Grigorie Cuvântătorul de Dumnezeu și Ioan Gură de Aur

Acești Sfinți Părinți sunt sărbătoriți pe trezeci ianuarie ca fiind cei mai mari Învățători și Păstori ai Bisericii din toată istoria creștinătății. Viața lor sfântă și învățăturile lăsate alcătuiesc reperele credinței ortodoxe, vrednice de toată lauda și încrederea. Pe lângă darul tălmăcirii Sfintelor Scripturi, ei s-au învrednicit și de înalta treaptă a arhieriei, motiv pentru care ei sunt cunoscuți și sub numele de Sfinții Trei Ierarhi.

Sfinții Trei Ierarhi au trăit cam în aceași perioadă, în veacul al patrulea. Ei au cunoscut pe lângă învățătura dumnezeiască din Sfintele Scripturi, moștenită de la Sfinții Apotoli și toată știința și filosofia vremii lor. Cu alte cuvinte au urmat învățătura celor mai renumite școli și ”universități” ale vremii. Acest lucru nu le-a știrbit câtuși de puțin smerenia fiind mereu în mijlocul poporului sacrificându-și sănătatea și chiar viața pentru ale fi de folos semenilor lor. Ei au fost primii care au inființat școli și spitale pentru oameni săraci. De cele mai multe ori chiar ei au dat îngrijiri bolnavilor celor mai contagioși. Lepra era un adevărat flagel în acele timpuri secerând multe vieți omenești. Dar acești Sfinți nu s-au dat înapoi și au îngrijit de acești bolnavi zi și noapte, de cele mai multe ori au făcut și minuni, acești bolnavi vindecându-se complet în urma îngrijirilor date de Sfinții Trei Ierarhi.

Ei nu s-au tulburat nici când au fost batjocoriți și exilați chiar de către împărații și marii dregători care le-au răsplătit tot binele făcut cu umilințe și insulte. Cu toate acestea Sfinții și-au păstrat pacea dumnezeiască înfruntând cu multă seninătate toate aceste încercări.

Sfinții Trei Ierarhi au dus o luptă neîncetată și grea pentru adevărata înțelegere și pentru păzirea dreptei credințe apostolice, mai ales în privința dogmei Sfintei Treimi, cea mai de seamă taină a credinței creștine. Iar învățătura lor a rămas învățătura ortodoxă, atunci și azi și todeauna.

digi dolce focus 2017

Acești Sfinți au folosit amvonul dar fiecare în felul său. Sfântul Vasile cel Mare a fost totodată și păstor al mirenilor dar și mare îndrumător al călugărilor. Rânduielile date de el călugărilor acum 16 veacuri dăinuiesc până în ziua de azi. El a pus foarte mult accent pe munca alături de rugăciune în viața călugărilor dar și a mirenilor. Sfântul Vasile i-a chemat pe cei bogați să sprijine așezămintele creștine întemeiate de el pentru ajutorarea săracilor, bolnavilor și a tuturor celor slabi și neputincioși din cetate. El a contribuit la înfrumusețarea Sfintei Liturghii, lăsând Bisericii Răsăritene una dintre Liturghiile care îi poartă numele: Liturghia Sfântului Vasile cel Mare care se săvârșește de zece ori pe an.

Sfântul Grigorie de Nazians a fost un vorbitor înnăscut, poet și mare teolog, câștigându-și numele de ”Cuvântătorul de Dumnezeu”,  „Teologul”. El a explicat pe înțelesul tuturor oamenilor din timpul său taina Sfintei Treimi. A fost ales arihiepiscop al Constantinoplului ducând o luptă crâncenă pentru curățirea cetății de rătăcirea lui Arie. La venirea sa în cetatea nu mai era decât o singură biserică a dreptei credințe restul fiind ariene, dar după cinci ani de cuvântări în amvonul bisericii situația s-a schimbat și în toată capitala Imperiului Bizantin nu a mai rămas decât o singură biserică a lui Arie. Puțini teologi au ajuns la înălțimea și la adâncimea teologiei lui. Cele mai vestite dintre cuvânările lui sunt Cele cinci Cuvântări Teologice, ținute de el în biserica Învierii din Constantinopol.

Sfântul Ioan Gură de Aur a folosit amvonul mai ales pentru învățătura mirenilor, chemându-i pe toți, de la cei mai smeriți până la cei mai semeți, la pocăință și milostenie. El a fost prigonit și în cele din urmă exilat de către împărăteasa Eudoxia pe care a numit-o Izabela din cauza lăcomiei sale de averi. De asemenea și-a atras ura unor doamne din înalta societate pe care Sfântul le mustra pentru că rispeau o cantitate enormă de averi pentru a se împodobi nepăsându-le de oamenii cetății care trăiau în frig, boli și foamete cumplită. O asemenea doamnă l-a urât de moarte pentru că Sfântul i-a zis că poadoabele și sulemenelile pe care le folosea nu o fac mai tânără, din contră e chiar ridicolă. Aceasă doamnă a ațățat și mai tare ura împărătesei împotriva sfântului. Împărăteasa a convocat un ”sinod tâlhăresc” la care a participat și Teofil Patriarhul Alexandriei. Și acesta a fost certat de Sfântul Ioan pentru nedreptățile sale. În cele din urmă Sfântul a fost exilat departe de patria sa unde a și murit la scurt timp. Toți cei care i-au făcut rău Sfântului Ioan Gură de Aur au murit de moarte năprasnică. Împărăteasa Eudoxia a murit în urma unei infecții în chinuri groaznice, iar ultimile sale cuvinte au fost: ”Pătimesc toate acestea din cauza lui Ioan.”

Pricina sărbătorii de azi a fost următoarea: În zilele împăratului Alexis Comnenul(1081-118) s-a iscat neînțelegere între oamenii cei mai de cinste și mai înstăriți. Unii îl cinsteau mai mult pe Vasile cel Mare, ca pe unul care a unit ca nimeni altul cuvântul său cu fapta. Alții îl socoteau fruntaș al lor pe Sfântul Grigorie, Cuvântătorul de Dumnezeu, atât pentru cuvintele sale dulci ca mierea cât și pentru puterea și adâncimea gândului. Alții dădeau întâietate Sfântului Ioan Gură de Aur ca unul ce era meșter la cuvânt și îndemnător la pocăință. Se ajunsese până într-acolo că lumea se împărțise: unii se numeau ioanieni, alții vasilieni și alții grigorieni.

Pentru a înceta sfădirea și despărțirea dintre creștini după câțiva ani s-au arătat sfintii trei ierarhi, mai întâi cîte unul deosebit, apoi şi câte trei împreună, nu în vis, ci aievea la arătare, lui Ioan, mitropolitul cetăţii Evhaitenilor, care era om îmbunătăţit şi preaînţelept, după cum şi scrierile lui îl arată. Şi toţi trei au zis către dînsul cu un glas:

„Noi, precum vezi, una sîntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire, ci fiecare în vremea sa pornindu-se de dumnezeiescul Duh, am scris învăţăturile spre mântuirea cea de obşte şi folosul oamenilor; şi acelea pe care le-am învăţat noi înşine, le-am dat şi altora spre înmulţirea talantului nostru şi nu este între noi vreunul întâi sau al doilea, ci dacă veţi vorbi de unul, cei doi urmează.

Deci, sculîndu-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptîndu-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sîrguit cît am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire. Deci, împreunându-ne într-o zi, cînd ţi se va părea ţie că este de cuviinţă, fă nouă praznic cuviincios. Apoi, spune şi celorlalţi care vor fi mai pe urmă, cum că noi sîntem una la Dumnezeu şi noi negreşit vom mijloci înaintea lui Dumnezeu cele pentru mîntuire, pentru cei ce ne vor săvîrşi praznicul pomenirii noastre”. Acestea zicând, i se părea că sfinţii se înălţau la cer, strălucind cu lumină nemărginită şi chemîndu-se unul pe altul pe nume.

Deci ascultând porunca Sfinților, acest minunat bărbat,Ioan mitropolitul Evhaitelor, a rânduit pomenirea împreună a Sfinților Trei Ierarhi, la 30 ianuarie, pe vremea împăratului Alexis I Comenul, adunând, ca într-un glas, cele trei chemări ale Ortodoxiei: chemarea călugărească a Sfântului Vasile cel Mare, înalta teologie a Sfântului Grigorie Teologul și evanghelia practică a Sfântului Ioan Gură de Aur. Trebuie amintit faptul că, tot în cinstea Sfinților Trei Ierarhi, acum trei veacuri, domnitorul Vasile Lupul al Moldovei(1634-1653) a înălțat o frumoasă biserică la Iași, care a uimit multă lume prin măreția podoabelor ei. Pentru rugăciunile acestor Trei Ierarhi, Hristoase, Dumnezeul nostru, surpă și risipește năvălirile eresurilor, iar pe noi, întru unire și pașnică așezare,ne păzește și cereștii Tale împărății ne învrednicește, că binecuvântat ești în vecii vecilor! Amin.

Chiriac Diana, Parohia Sfântul Gheorghe, Barcelona

Bibliografie:
1. Ioan, episcopul Evhaitei-Soborul Sfinţilor Părinţilor noştri şi marilor dascăli şi ierarhi Vasile cel Mare,Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur (30 ianuarie)
2. Proloagele. Volumul I-Edit.Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București,2011
3. Mineiul pe Ianuarie-Edit. Reântregirea, Alba Iulia,2005


Trimite și altora