Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau Vovidenia

Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau Vovidenia

Trimite și altora


Astăzi, 21 noiembrie, creştinii ortodocşi serbează Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau în Sfânta Sfintelor.

Astăzi prăznuim Intrarea în Biserică a Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu și pururea Fecioara Maria. Acest praznic mai este cunoscut în popor și sub denumirea de Vovidenia sau Odovenia. Pricina sărbătoririi din această zi este faptul aducerii cu evlavie în biserica Legii vechi, adică în Tempul de la Ierusalim ,a unei fetițe de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Acest eveniment s-a petrecut într-un chip minunat și avea să fie premergător Tainei celei mari a Nașterii cu trup omenesc a Fiului lui Dumnezeu care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu.

Iată în ce chip istorisesc Cărțile Sfinte, pricina pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost adusă la Templul Legii vechi și dăruită Domnului: Ana, mama Fecioarei Maria a fost stearpă și foarte mulți ani s-a rugat împreună cu soțul ei Ioachim lui Dumnezeu ca să le dăruiască un prunc. Ea a luat drept exemplu din Biblie pe mama Proorocului Samuel pe care o chema tot Ana care și ea s-a rugat ani de zile cu lacrimi fierbinți lui Dumnezeu să-i daruiască un copil mergând în fiecare zi la Templu și aducând jertfe bineplăcute lui Dumnezeu.

satelit televizor

Sfinții Ana și Ioachim i-au făgăduit lui Dumnezeu că dacă le va dărui un prunc îl vor închina în Tempul Sfânt, ceea ce au și făcut. Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea și așa s-a născut cea prin care avea să vină mântuirea neamului omenesc, cea care avea să fie împăciuitoarea și împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii.

Împlinind Prea Sfânta Fecioara Maria vârsta de trei ani, sfinții ei părinți au dus-o pe ea de la Nazaret la Ierusalim spre a o închina slujbei Templului așa cum i-au făgăduit lui Dumnezeu. Drumul era lung cale de trei zile, dar Sfinților Părinți Ioachim și Ana nu li s-a părut deloc împovărătoare această cale pentru că mergeau să împlinească o lucrare foarte plăcută lui Dumnezeu. La Ierusalim s-au strâns mai multe rudenii ale Sfinților Ioachim și Ana care au dorit să fie de față la această procesiune, iar nevăzut au participat cu bucurie și îngerii din cer. Procesiunea era condusă de fecioare ce purtau în mâini făclii aprinse. După ele venea Preasfânta Fecioară fiind ținută de mână de părinții ei. Fiind un copil atât de mic tot acest drum l-a făcut pe jos, nefiind purtată în brațe de părinții săi. Copila era îmbrăcată în haine de o bogăție și o strălucire imperiale,acestea fiind pregătite de Sfinții Părinți care erau destul de înstăriți încă dinainte de a se naște Sfânta Fecioară,așa cum se cuvenea Fiicei Împăratului și Miresei lui Dumnezeu(Psalmul 44;13-15)

Până la intrarea în Templu se urcau cinsprezece trepte destul de abrupte. Sfinții Ioachim și Ana au ridicat-o pe Sfânta Fecioară doar până la prima treaptă dar apoi ea singură le-a urcat pe celelalte cu o repeziciune și ușurință uimitoare. Ea a fost întâmpinată de preotul Zaharia cel care avea să fie tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Acesta luând-o de mână, a dus-o în cele mai dinlăuntru ale Templului, unde numai singur o dată pe an intra. Aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu. Sfântul Teofilact al Orhidei zice că în acel moment preotul Zaharia ”a fost în afară de sine și locuit cu totul de Duhul lui Dumnezeu”.

Sfânta Fecioară Maria a petrecut doisprăzece ani de sfântă viețuire în Templul lui Dumnezeu, fiind hrănită numai cu hrană cerească de însuși Arhanghelul Gavriil. În Templul din Ierusalim erau trei rânduri de chilii, în care locuiau cu frică de Dumnezeu, fecioare și văduve închinate Domnului, precum și preoții și slujitorii. În acest loc de bună creștere Sfânta Fecioară necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână, citirea Scripturii și mai ales rugăciunea.

Sfinții părinți Ioachim și Ana au adus jertfe Domnului Dumnezeu potrivit Legii Vechi și primind binecuvântarea de la arhiereu s-au întors la casa lor. Câtă vreme au fost în viață ei veneau deseori să o cerceteze, mai cu seamă Sfânta Ana. Dar după nouă ani, murind ei, Sfânta Fecioară Maria a dorit să rămână în Templu toată viața sa. Când s-a apropiat vremea dumnezeieștii Bune-Vestiri, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului Zaharia și preoților că ea, încă din leagăn, este făgăduită lui Dumnezeu și că ea însăși a ales o viață de feciorie neântreruptă, lucru nemaiauzit până acum în Legea Veche referitor la o persoană de sex feminin. Această dorire a ei contravenea oarecum Legii Vechi și Tradiției, dar după o descoperire dumnezeiască arhiereul și preoții au hotărât să o logodească pe Sfânta fecioară, care era acum în vârstă de cinsprezece ani, cu Dreptul Iosif, un bărbat mai în vârstă foarte înțelept și îmbunătățit duhovnicește. Acesta sub chipul căsătoriei avea să o păzească curată în lume, și astfel Iosif logodnicul, a slujit ca martor la Nașterea cea fără de prihană a Domnului. În acest fel Sfânta Fecioară a putut trăi în curăție după cum dorea și în același timp a respectat și Legea Iudaică. Sfânta Fecioară Maria a fost prima persoană care a luat asupra sa votul monahal al fecioriei până la moarte și de-a lungul veacurilor a fost urmată de un lung de mii și mii de bărbați și femei care au trăit retrași în feciorie adunați în comunități monahale sau în pustie.

[hr]

”Iubiți, așadar, fraților, pe Maica Domnului, iubiți-o cu inimă curată, fierbinte și plină de nădejdi. Rămâneți tari și țineți învățăturile pe care le-ați primit de la Biserică, despre Maica Domnului. Cinstiți pe Născătoarea de Dumnezeu. Respingeți cu tărie minciunile rătăciților, care defaimă pe Sfânta Fecioară. Să știți că diavolul strigă prin gura hulitorilor, diavolul care o urăște, pentru că ea a născut pe Cel ce i-a surpat stăpânirea. Rămâneți tari în tradițiile sfinte ale Bisericii și cinstiți pe cea plină de har și mai ales slujiți-o și luați-o ca apărătoare și sprijinitoare. Că mult poate rugăciunea Maicii, spre îmblânzirea Stăpânului și nu este nimeni care să se încreadă în mila Preacuratei și să nu fie ajutat și mângâiat. Pentru rugăciunile ei, Doamne miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.”

[hr]

Diana Chiriac, Parohia Sf. Gheorghe.

Biliografie:

...

1.Mineiul pe Noimebrie,Edit Instit Biblic,București,2005
2.Proloagele. În fiecare zi împreună cu sfinții Volumul I,Edit Instit Biblic,București,2011
3.Sfântul Nicolaie Velimirovici-Proloagele de la Orhida,Edit Sophia,2006


Trimite și altora