Dependenţa de WhatsApp – Sindromul ‘doble check’

Dependenţa de WhatsApp

  • Centrul de Prevenire Comunitară a Conductas Adictivas (UPCCA) din oraşul Mislata (Valencia) a tratat deja patru tineri, între 14 şi 16 ani, cu probleme de dependenţă la chaturile pe telefonul mobil.
  • Primăria din Mislata (Valencia) este pionieră în domeniu realizând primele detecţii şi posterior tratamente în cazurile de adolescenţi cu adicţie la serviciul de mesagerie instantanee. WhatsApp
  • WhatsApp este aplicaţia de mobil preferată în Spania, utilizată deja de 88% dintre spanioli, de toate vârstele”.

În comunicatul transmis, oficialii au explicat că profilul acestor tineri are trăsături similare, „tinerii pot să îşi petreacă ore pe chat, inclusiv în timpul nopţii şi sfârşesc prin a pierde noţiunea timpului, izolânduse de tot ceea ce îi înconjoară”. Adolescenţii „suferă o senzaţie echivalentă cu sindromul de abstinenţă când nu au telefonul în mână”. „Devin nervoşi, violenţi, ţipă şi lovesc lucrurile din apropiere”, au precizat, reacţii extreme care „sunt de natură să pună părinţii în situaţia de a cere ajutor specializat”.

digi dolce focus 2017

Că este vorba de un fenomen serios o demonstrează recursurile pe care centrul le investeşte în programul de recuperare comportamentală a tinerilor. Recuperarea nu este simplă, psihologii spun că „nu se pot utiliza aceleaşi strategii ca în cazul consumului de cocaină, canabis sau alcool. Copii ăştia sunt nativi digitali şi nu le poţi interzice telefonul mobil pur şi simplu”.

Primăria valenciană este prima care a implantat programul însă se crede că nu va dura mult şi toate comunităţile îşi vor deschide propriile centre de recuperare pentru că fenomenul adicţiei la telefonul mobil „va experimenta creşteri exponenţiale în anii care vor urma”.

digimobil

Dependenţa de WhatsApp

Despre WhatsApp, psihologul spune că este o aplicaţie de mesagerie instantanee „în mod special adictivă pentru disponibilitate şi proximitate”. Fenomenul adictiv este imediat „tocmai pentru că se poate afla imediat dacă cealaltă persoană este conectată şi citeşte mesajele tale, aşa numitul ‘sindrom doble check‘”.

La aceasta se adaugă „generalizarea tehnologiei, în condiţiile în care WhatsApp este aplicaţia de mobil preferată în Spania, utilizată deja de 88% dintre spanioli, de toate vârstele”.

Cuvânt înainte – ‘Sârme şi Portocali’

Sarme si Portocali

Chestiunea e: cartea mea nu a fost scrisă pentru a fi o carte; istoria povestită în carte nu am inventat-o, am trăit-o; de ce am dorit să public e o întrebare la care nu am răspuns; dacă sunt fericită c-am publicat-o e altă întrebare la care încerc să-mi răspund!

Acum câţiva ani, purtam în mine o poveste cu nimic mai specială decât a voastră. Probabil că orice român emigrat ar putea scrie o carte ca a mea, pentru că suntem vreo două milioane, fiecare cu povestea lui. De ce nu am rezistat dorinţei s-o scriu, de ce mi-am dorit mult ca povestea mea să fie publică, de ce am supus criticii şi opiniei unor necunoscuţi amintirile familiei mele? De ce am acceptat ca amintiri personale, unele dureroase pentru cei dragi mie, să fie judecate, ca şi cum ar fi simple personaje literare ale unui roman scris de o amatoare? Nu ştiu, probabil că n-am să înţeleg niciodată, aşa cum ştiu că n-aş putea să schimb trecutul cu altul mai bun, în care toţi am trăi într-o Românie ideală, aşa cum ne-o imaginăm fiecare dintre noi.

Cert este că Sarme şi portocali s-a lansat anul trecut, undeva la finele lunii aprilie, la editura Herg Benet. Este o carte în care vorbesc despre un drum , care speram să fie o ieşire dintr-un labirint. O carte despre mine, despre familia mea, povestea unei românce care îşi ia la propriu lumea în cap, după ce se satură să lupte cu demonii democraţiei româneşti. Poveste care ar putea fi şi a ta, românule plecat în lume!

Fragment:

„De fapt, totul a început de la o ştire. La jurnalul de seară au apărut reprezentanţi ai guvernului german, care anunţau un program de contracte de muncă pentru români în Germania. Era pe vremea când vizele se plăteau şi de contracte de muncă legale pe dincolo, nici vorbă. În ziua următoare m-am urcat în tren şi am luat Bucureştiul la picior, căutând locul în care să mă înscriu şi eu. Am mers prima dată la ambasada lor, acolo nu era. De-acolo am ajuns pe la Ministerul Muncii. În final, am găsit şi m-am înscris pe o listă nesfârşită de interesaţi. Apoi am aşteptat, am dat ceva interviuri despre care o să povestesc mai încolo şi în final, am plecat. Dar s-o luăm pe rând…” […]

„Plecarea a fost tulburătoare. Cu inima oscilând între disperarea de a părăsi doi copii şi fericirea de a păşi în afara cercului. Amintirea fetelor împreună cu mama şi cu bătrânul collie în poartă casei mi-a rămas pentru totdeauna că o stampă a unei etape care s-a încheiat. Două copile care nu înţelegeau că plec pentru mult timp, că plec într-un fel pentru totdeauna, că mama lor, aşa cum era atunci nu se va mai întoarce niciodată.”

Am ajuns în Germania, cu contract de muncă. Am fost exploataţi de patronii noştri şi abandonaţi de instituţiile româneşti, cu a căror acord ne aflam acolo. Mai degrabă decât exploatare la care am fost supuşi întreg grupul de muncitori aflaţi în proprietatea neamţului, am fost şocată de indiferenţa naţiei noastre, pentru toţi fraţii lor umiliţi de o societatea spre care culmea, priveam cu invidie. Astăzi umilinţele continuă, undeva în Europa, undeva în lume, românii continuă să accepte exploatarea, statul român continuă să vândă pe doi bani forţa de muncă a compatrioţilor noştri. Iar noi, românii, să ne considerăm norocoşi c-am fost parte a tranzacţiei sus-amintite.

„În timp ce bătrânul neamţ profita la maximum de investiţia lui, muncitori buni şi mulţi pe bani puţini, nevasta lui încerca şi ea să se aleagă cu ceva. În duminicile în care nu lucram, venea cu câte o propunere: ba să-i călcăm haine, ba să-i curăţăm curtea, ba să-i săpăm florile. Cică ne plăteşte la sfârşit, la plecare. Am făcut o grămadă din muncile respective fără să văd un fening din asta. Banii ni i-a dat pe toţi la sfârşit, şi asta tot ca să ne controleze. Ştia că suntem toţi faliţi,  fără o marcă în buzunar şi că aşa nu puteam fugi niciunde. Ne şcolise bine, adică aveam total interzis să părăsim satul, să ieşim undeva fără să ne cerem voie înainte. Mai mult de atât, nu puteam să vorbim nici cu vecinii din sat. De câte ori se apropia de noi cineva să povestească cu noi, să ne întrebe de sănătate, apărea nemţoaica de niciunde să asculte despre ce vorbim. Le era frică să nu ne plângem de condiţiile de muncă şi să-i facem de ruşine. Deşi eu cred că toţi ştiau adevărul, pentru că nu aveau nici un prieten în jur. Nu îşi vorbeau cu nimeni şi nici măcar nu se salutau cu vecinii din gard. Polonezii care lucrau aici aveau unii dintre ei 20 de ani vechime în muncă. Adică 20 de ani în care au mers şi au venit din Polonia, în care au lucrat mai mult sau mai puţin legal, în care i-au făcut avere moşului. Bătrânul avea o aversiune moştenită pentru polonezi, aversiune pe care nu făcea nici un efort să o ascundă. Ne povestiseră polonezii că tatăl lui fusese ucis pe front în Polonia. „Cine naiba l-a dus acolo?”, mă întreb eu. Îi înjura fără încetare şi li se adresă direct şi fără scrupule cu „schaize leute” Se purta ca un adevărat hitlerist demn de tatăl lui. Cu toată lumea de fapt, dar cu ei în special. Povesteau despre un polonez care lucrase acolo şi care se înfuriase rău pe bietul moş. După un şir lung de insulte pe care le-a suportat cu stoicism, intr-o zi în care i se umpluse paharul, l-a bătut pe moş zdravăn, a altoit-o şi pe babă, după care s-a întors mulţumit în Polonia lui de rahat.”

„Era pentru prima dată în viaţă când mă simţeam cetăţean de mâna a doua. A fost un şoc destul de mare tratamentul servit de patroni, dar a fost unul şi mai mare reacţia celorlalţi nemţi, despre care chiar nu înţeleg ce aveau cu noi. Făceam o muncă fizică, necalificată şi prost plătită pe care ei nu şi-o doreau. Eram acolo cu contracte legale pe care statul lor le oferise, din lipsă de forţă de muncă locală. Nu le făceam concurenţă în nici un domeniu, nici măcar la femeile şi la bărbaţii lor, că n-aveam timp pentru aşa ceva. Păstram curăţenia pe stradă, respectam vecinii şi noaptea dormeam ca lemnul, nu făceam chefuri sau alte trăsnăi ca să deranjăm. Cu toate astea, eram paria satului din faţa cărora localnicii îşi fereau copiii ca de Baba Cloanţa. M-am întrebat de multe ori cum s-ar comporta românii, dacă ar fi puşi în situaţia în care erau nemţii acum. Adică să ne imaginăm un sat din Ardeal, de vreo 100 de focuri, nu mai mult, care se umple pe perioada de vară cu zilieri veniţi legal să muncească pe la patronii de-acolo. Nu ţigani care îşi montează căruţele la capul satului, muncesc câţiva dintre ei şi restul fură găinile şi zarzavaturile de prin curţile oamenilor. Oamenii ăia sunt totuşi oameni ca oricare alţii, au sentimente şi necesitaţi şi probabil că dacă nu chiar ai sta cu ei la masă la o bere rece într-o seară, măcar nu i-ai arăta cu degetul şi n-ai da cu pietre după ei. Dar uite cum sunt unii, care se cred mai buni decât alţii şi care se cred îndreptăţiţi să-i desconsidere pe cei care nu-s de-ai lor. Acelaşi comportament îl aveau şi faţă de polonezi, şi faţă de noi şi faţă de africani… Eram toţi în aceeaşi oală de cetăţeni mizerabili. Şi oare pentru că lucrau mai mult decât noi? Ce, preda o profesoară din Germania mai multă materie decât predam eu, zicea mai multe cuvinte deodată, scria mai multe cuvinte sau ce? Dar în timp ce ea câştiga 2500 de mărci pe luna, eu câştigam 120. Singura diferenţa era de geografie bat-o vina. Multă vină am dat eu pe geografia asta. Ce noroc să te naşti pe un alt meridian!”

Nu m-am dorit purtătoarea de cuvânt a nimănui. Poate doar, în micimea mea, am crezut că voi striga şi voi fi auzită! În 2009, am călătorit cu autocarul pe ruta România-Germania. Exodul continuă, spre toate ţările Europei, spre alte destinaţii, tot mai îndepărtate. Cred că mărturia mea, cuprinsă între paginile cărţii „Sârme şi portocali”, alături de alte mărturii ale celor care s-au încumetat s-o facă, va servi generaţiilor care urmează: pentru a înţelege, pentru a pune sub acuzare, dar mai presus decât orice, pentru a ierta!

Astăzi vedem un Film Românesc în Barcelona

Film Românesc în Barcelona

Festivalul  „Zilele Filmului Românesc” va începe astăzi,  joi 5 mai, la ora 18.30, cu pelicula Aferim!, premiată cu Ursul de Argint la Berlinala din 2015 pentru cea mai bună regie.

https://youtu.be/mmTYOY_jQWc

Festivalul are loc la Barcelona  in perioada 5 mai 2016-22 mai 2016, în sala Filmoteca de Catalunya Plaça de Salvador Seguí, 1- 9, 08001 Barcelona (click pe link pentru localizare maps)

În acest an, festivalul „Zilele Filmului Românesc”,  s-a desfășurat la Madrid, în perioada 10 decembrie 2015 – 7 ianuarie 2016, și la Valencia, în perioada 31 martie – 9 aprilie.

Cinci din cele șase pelicule ce vor fi prezentate în colaborare cu Filmoteca de Catalunya sunt producții din anul 2015. Proiecția filmului După-amiaza unui torționar (r. Lucian Pintilie, 2002),  de miercuri 11 mai ora 20.00, va fi urmată de o prezentare susținută de Camil Ungureanu, profesor interm la Catedra de Filosofie Politică a Universității „Pompeu Fabra” din Barcelona.

Programul pentru acest sfârşit de săptămână:

Joi, 5 mai -18.30 h –  Aferim! (Regizor Radu Jude, 2015)
Vineri, 6 mai- 19.30 h – De ce eu? (Regizor Tudor Giurgiu, 2015)
Sâmbătă, 7 mai- 21.30 h – Un etaj mai jos (Regizor Radu Muntean, 2015)
Duminică, 8 mai-19.30 h – De ce eu? (Regizor Tudor Giurgiu, 2015)

Locaţia sălii o găsiţi aici:

Regele Spaniei dizolvă Congresul pentru prima oară în istoria modernă

Regele Spaniei dizolvă Congresul

Regele Felipe semnează astăzi decretul privind repetarea procesului electoral care va avea loc în ziua de 26 Iunie 2016 iar Rahoy crede că Spania va avea un guvern nou la sfârşitul lunii Iulie.

Pentru prima dată de la aprobarea actualei constituţii monarhul se găseşte în situaţia de a dizolva parlamentul şi de a convoca noi alegeri. Aceasta pentru că după 60 de zile de negocieri niciunul dintre candidaţii propuşi de către partide nu a întrunit voturile necesare din partea Congresului pentru a forma noul guvern.

Termenul s-a împlinit ieri, 2 mai, două luni de la prima încercare de acord pe care a făcut-o Pedro Sanchez, liderul socialiştilor şi care s-a soldat cu un eşec.

Cele patru partide mari care formează majoritatea în congres PP, PSOE, Podemos şi Ciudadanos, nu au reuşit să se pună de acord pentru formarea noului guvern. Premier interimar, liderul popularilor Mariano Rahoy, crede că noile camere ale parlamentului vor fi constituite în jurul datei de 20 iulie pentru ca, în primele două săptămâni ulterioare, majoritatea câştigătoare la noile alegeri să poată impune un premier.

Privind calendarul pe care Rahoy îl prezintă deducem că liderul şi candidatul PP la funcţia de Prim Ministru este optimist în ceea ce priveşte câştigarea alegerilor. Crede că perspectivele electorale pentru partidul său sunt mai bune acum decât la alegerile din Decembrie chiar dacă evaluările agenţiilor specializate în sondarea opiniei publice afirmă contrariul.

Pare în continuare evident faptul că niciuna dintre formaţiunile politice spaniole nu vor avea un număr suficient de parlamentari în cele două camere pentru a putea forma guvernul. De aceea se vorbeşte despre un viitor pact; unul dintre ele ar putea fi între PP şi Ciudadanos. Rămâne de văzut dacă o eventuală apropiere de Ciudadanos după alegeri va avea succes. De moment un astfel de pact este congelat. Rahoy şi Rivera au participat la un eveniment public organizat la Comunidad de Madrid şi nici măcar nu s-au salutat.

Trenurile Foamei – 1947

trenurile foamei 1947

Mădălina Comana – Agerpres

Trenul s-a oprit. Iarăși. Altă stație, alții ca el care caută un loc să scape din iadul ăsta.
A plecat de cu noapte spre gara care se afla la o aruncătură de băț de sat. A bătut drumul ăsta de nu știu câte ori, dar niciodată nu s-a gândit că va pleca. Chiar dacă trenul venea la 5, a auzit că e plin, că se urcă lumea cu noaptea în cap tocmai de la Iași. A pus tot ce a avea pe el, o flanelă cârpită și roasă la mâneci, pantalonii pe care-i purta duminică de duminică la biserică și basca pe care și-o luase acum doi ani de la târg.

Măcar a prins loc în vagon, alții stau sub cerul liber. Care pe unde a apucat, numai să plece.
Se descheie la un nasture. Are picioarele goale, dar lui tot îi e cald. Rămâne așa, cu un picior parcă pe punctul de a coborî din tren și cu mâna dreaptă la piept.
Un fotograf se apropie de tren.

Este doar o poveste. Una dintre cele 80 de povești nespuse, nescrise, neauzite. 80 de cadre din Arhiva Fotografică AGERPRES.

Așa că noi vă invităm să facem împreună o călătorie în trecut, care începe la festivalul Serile Filmului Românesc la Iași, în perioada 4-8 mai, unde se va afla o expoziție cu toate aceste povești în imagini. Traseul continuă la Cluj-Napoca pe 13 și 27 mai și la Muzeul Național de Istorie a României de pe 16 mai.

trenurile foamei 1947

Unde şi la ce oră începe Slujba de Înviere – Barcelona şi Sabadell

slujba de înviere barcelona

Slujba de Înviere Barcelona 2016

Parohia Ortodoxă Română –Sf Gheorghe din Barcelona vă invită să luaţi parte la:

Slujba de Înviere – Barcelona

Sâmbătă, 30 aprilie 2016 începând cu ora 23,30 va avea loc la:
– Biserica Spitalului Sant Pau-Calle Antoni Maria Claret nr.258, Barcelona –

Parintele Protoiereu Aurel Bunda

vezi harta:


şi în Sabadell

Parohia Ortodoxă Română Sabadell – Sfânta Muceniţa Tecla Biserica Sabadell vă invită să luaţi parte la

Slujba de Înviere – Sabadell

Sîmbătă, 30 aprilie cu începere de orele 22,00 adresa bisericii:
– Calle Sant Juan nr 20, sediul Academiei Catolice, Sabadell, Barcelona

Părintele Virgil Cândea

vezi harta:


 

Valencia-Craiova Noua legătura aeriană anunţată de RyanAir din iarna 2016

valencia-craiova

Marţi Ryanair a anuţat o nouă rută aeriană pe relaţia Valencia-Craiova din pachetul de patru noi curse aeriene pe care le va implementa începând cu iarna 2016. Vor fi operate de pe aeroportul Manises – Valencia şi vor avea ca destinaţie Lanzarote, Malta, Varşovia şi Craiova. Acestea se vor adăuga rutelor pe care operează în prezent compania irlandeză. pentru perioadele de sezon pentru Manchester, Bari şi Torino care vor deveni şi ele permanente.

Compania a precizat că preţul scăzut al combustibilului şi alţi factori cum ar fi îngheţarea taxelor aeroportuare în Spania, facilitează extinderea numărului de rute aeriene de pe aeroportul din Valencia.

Noile conexiuni oferite de Ryanair vor zbura de două ori pe săptămână de pe aeroportul valencian. Compania va opera un total de 94 de zboruri iarna, faţă de 74 anul trecut în aceeaşi perioadă.

Ryanair a avut 1,9 de pasageri pentru operaţiunile de pe aeroportul Manises – Valencia în ultimul an şi 35 de milioane în total pentru Spania în 2015.

 

Cărti, trandafiri si îndrăgostiţi: Sant Jordi Barcelona 23 aprilie.

sant jordi barcelona

  • Sant Jordi, patronul Catalunyei, învingătorul de poveste
  • 23 Aprilie marcată în calendarul internațional ca „Ziua mondială a cărţii”

Încă de la jumătatea sec al XV-lea 23 aprilie este ziua în care catalanii işi sărbătoresc patronul, pe Sant Jordi, eroul care a învins dragonul şi a salvat prinţesa. Una dintre sărbătorile populare importante în Catalunya, ocazie cu care care se celebrează iubirea și cultura.

În această zi îndrăgostiţii fac schimb de cadouri: femeile primesc o floare, în special un trandafir iar bărbaţii o carte. Se estimează că de Sant Jordi se vinde jumătate din volumul anual de carte în Catalunya. Străzile sunt pline de oameni care caută cartea sau floarea potrivită pentru persoana iubită ori pentru familie sau prieteni.


Toti românii din diaspora au în casa TV românesc. Tu?
dolce telekomStai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /


Sant Jordi în Barcelona marchează începutul primăverii. Aşadar este momentul prielnic pentru a ieşi la plimbare şi a te bucura de soarele de primăvară. Se oferă flori şi cărţi, totul  într-o sărbatoare populară care combină o ofertă impresionantă de concerte, teatru, expoziții, manifestări culturale de toate felurile.

Alte repere despre 23 aprilie:

* Este singura zi din an în care poţi vizita el Palacio de la Generalitat este ziua porţilor deschise intrarea fiind gratuită;

* Data de 23 aprilie este asociată cu moartea a doi scriitori celebri: Miguel de Cervantes și William Shakespeare;

* În România, ziua de 23 aprilie a fost declarată „Ziua Bibliotecarului din România”;

* Trandafirii dăruiţi se însoțesc cu un spic de grâu, care simbolizează fertilitatea iar culoarea roşie a trandafirului simbolizează pasiunea, dorința de viață ;

* Legenda despre Sant Jordi şi dragon este întâlnită în toată Europa în ţări precum Anglia, Portugalia sau Grecia;

* Cavalerul Jordi care se afla sub ordinele împăratului Diocletian a refuzat persecutarea creştinilor şi a fost martirizat şi decapitat, devenind ulterior Sfântul Jordi;

* Festa Medieval de Montblanc. In Montblanc, Catalunya, au loc festivităţi cu această ocazie, fiind locul unde se crede că a fost omorât dragonul. Din sângele bestiei a apărut un mănunchi de trandafiri roşii;

* Cartea este protagonista zilei. La Rambla și El Paseo de Gracia, celelalte cartiere ale oraşului, sunt pline cu cărţi oferite la vânzare, spre bucuria cititorilor care îşi pot achiziţiona ultimele noutăţi sau pot schimba impresii de lectură cu scriitorii prezenți pentru o după-amiază la standurile de carte stradale.

Festivalul cu intrarea cea mai scumpă din lume. Un milion de dolari intrarea la Radiohead

festivalul

Preţul festivalurilor de muzică faimoase îl fixează cererea pe care o generează. Lăsând la o parte publicitatea, intrările se scumpesc pe măsură ce câştigă în popularitate evenimentul, până la maximul pe care pot fi dispuşi să îl plăteasca doritorii. Şi, cum o demonstrează numărul mare de figuri celebre care se lasă văzute începând cu această parte a anului în cadrul festivalului de la Coacella, de asemenea există o elită amatoare de festivaluri, care este dispusă să plătească o avere pentru o experienţă exclusivă şi selectă. Din acest motiv festivalul Secret Solstice din Reykjavik, în Islanda, a hotărât să arunce momeala către acest segment ultra-bogat şi a lansat o intrare valabilă pentru şase persoane la astronomicul preţ de un milion de dolari fiecare.

Cei şase cumpărători care vor obţine această intrare exclusivă vor fi trataţi regeşte: voiaj în avion privat până în capitala islandeză din orice punct al planetei, şapte zile într-o vilă de super-lux, două concerte exclusiv pentru ei, permise pentru accesul VIP în spatele scenei festivalului şi prezentarea artiştilor, o petrecere exclusivă pe un gheţar islandez, maşini de lux cu şofer, un spa închis numai pentru ei, deplasări în elicopter, un concert unic în interiorul unui vulcan… În total 30 de trataţii exclusive pentru fiecare.

Desigur, vor putea urmări concertele artiştilor invitaţi dintr-o zonă exclusivă, departe de aglomeraţia şi transpiraţia inerentă acestui gen de evenimente. Radiohead este unul dintre capetele de afiş ale festivalului (16-19 iunie), printre trupele prezente numărându-se Saint Germain, Die Antwoord, Monsters And Men sau Deftones.

„Este realmente un bilet de festival pentru cineva care are deja totul”, sunt de acord organizatorii. Se pare că ştiu despre ce vorbesc, oferta de anul acesta nu este prima de acest gen. Anul trecut au vândut pachete „de lux” de 200,000 de euro, anunţate la data emiterii drept cele mai scumpe din lume. Anul acesta repetă oferta plusând ‘a lo grande’. Pentru toţi ceilalţi există biletele normale, ca pentru muritorii de rând, de la 176 de euro.

Finanţare pentru Diaspora

mae

Conform comunicatului emis astăzi Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (DPRRP), a încheiat evaluarea proiectelor depuse în cadrul sesiunii de finanțare pentru anul 2016. Întârziată cu aproximativ o lună faţă de programarea iniţială alocarea de fonduri destinate comunităţilor româneşti din afara graniţelor se încheie săptămâna viitoare cu analizarea eventualelor contestaţii care pot fi depuse de către cei interesaţi.

În ceea ce priveşte cererile de finanţare venite din Spania puteţi vedea mai jos care sunt cei care au primit bani de la minister, iar în continuare o listă a proiectelor respinse la finanţare.

Proiectele care au primit finantare de la guvern

finantare

Proiecte care nu au primit finantare

  1. Asociaţia Cultura Românească- Errumania Kultura: Acte Culturale „România Cultura”  24,028.92 RON
  2. Asociacion Hispano Rumana Salva: Artă şi tradiţii româneşti în diaspora  96,506.00 RON
  3. Asociaţia Culturală Română Igualada: Consolidarea şi reamenajarea Bisericii Ortodoxe Română „Cuvioasa Teodora de la Sihla”  44,000.00 RON
  4. L’Associacio Cultural Rumana de Sabadell (ACROS): Briza mediteraneană  87,102.42 RON
  5. L’Associacio Cultural Rumana de Sabadell (ACROS): ACROS website- Cultura, arta, obiceiurile şi ritualurile româneşti în Spania  3,576.00 RON
  6. L’Associacio Cultural Rumana de Sabadell (ACROS): Formare profesională: montajul şi întreţinerea instalaţiilor solare termice  230,652.00 RON
  7. Asociacion ACASĂ: 23 Aprilie- Ziua comunităţii româneşti din Aragon  80,385.00 RON
  8. Asoc. Rumes Europa: Consuetudini populare româneşti- ediţia a II-a  17,821.33 RON
  9. Uniunea Muncitorilor Români: Festival „Tezaur Românesc” – a 4-a ediţie a festivalului anual de muzică, dans popular şi gastronomie românească în Comunitatea Madrid, Spania  35,161.00 RON
  10. Teiamedia S.L. Radio Românul: – mărirea ariei de emisie în FM în Castellon de la Plana, Valencia  101,250.00 RON
  11. Asociaţia Hispano-Română „Armonia din Castilla- La Mancha”: Formarea unei cetăţenii active printr-o serie de colocvii cu privire la teme de actualitate ale comunitâţii de români  20,240.00 RON
  12. Biserica Ortodoxă Română în Spania, Parohia ,,Botezul Domnului” din Roquetas de Mar, Spania: Realizarea picturii iconostasului la prima Biserică Ortodoxă Română de zid din Spania, ca element de identitate şi cultură românească  141,200.00 RON
  13. Mănăstirea Ortodoxă Română „Sfânta Paracheva”: Sprijinirea Mănăstirii Ortodoxe Române „Sfânta Paracheva” în desfăşurarea activităţilor pastoral-spirituale şi educaţionale destinate românilor din Spania  129,945.60 RON
  14. Asociacion Hispano Rumana „Un corazon dos mares” (ACORAMAR): Un arc peste timp şi spaţiu – Călătoreşte cu mine prin ţara mea! – Una jornada rumana en Murcia  41,080.00 RON
  15. Federaţia de Asociaţii de Români din Andalucia – FARA: Pagină WeB  24,600.00 RON
  16. Mănăstirea Ortodoxă „Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş”: Lucrări de construcţie la reşedinţa Asezământului Monahal din Leon – Spania  394,372.73 RON
  17. Biserica Ortodoxă română în Spania, Parohia „Botezul Domnului” din Roquetas de Mar, Spania: Lucrări de pictură bizantină în tehnica frescă la prima biserică ortodoxă română din zid din Spania, ca element de identitate şi cultură românească  160,000.00 RON
  18. Biserica Ortodoxă română în Spania, Parohia „Botezul Domnului” din Roquetas de Mar, Spania: Înzestrarea cu mobilier bisericesc şi candelabre a primei biserici ortodoxe române din zid din Spania, ca element de identitate şi cultură românească  131,900.00 RON
  19. Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei: Carte de rugăciuni pentru elevi (română- spaniolă) – element de cultură, identitate, educaţie şi spiritualitate românească  40,228.20 RON
  20. Episcopia Ortodoxă Română a Spaniei şi Portugaliei: Catedrala Ortodoxă Românească din Spania, element de identitate, cultură şi spiritualitate românească- Şcoală românească, cultură şi spiritualitate românească  1,224,724.83 RON
  21. Parohia Ortodoxă Română „Sfânta Mare Muceniţă Tatiana de la Craiova” din Ciudad Real, Spania: Dotarea Parohiei Ortodoxe Române „Sfânta Mare Muceniţă Tatiana de la Craiova” din municipiul Ciudad Real, Spania  52,800.00 RON
  22. Asociaţia „Suflet românesc” – Alma Rumana: Costumul popular românesc, purtat de românii din Valencia, Spania  39,360.00 RON
  23. Asociaţia Rumania Euskadi Decebal: Româna pentru spanioli şi spaniola pentru români  20,644.40 RON
  24. Asociaţia Rumania Euskadi Decebal: Identitatea culturală în Diaspora  37,740.00 RON
  25. Asociaţia Hispano-Rumana „Armonia”: Casa românilor din Malaga, cu bibliotecă şi cursuri de limba română cu elemente de cultură naţională  47,880.00 RON
  26. Asociaţia Hispano- Romana „Armonia” din Castilla- La Mancha: Promovarea tradiţiilor româneşti prin atelier de artizanat, spectacol şi expoziţie a lucrărilor  18,104.00 RON
  27. Mirela Violeta Mocanu „Informaţia”- ziar tipărit  156,975.00 RON
  28. Asociacion Socio-Cultural „Rumanos Almerienses”: Dezvoltarea Ansamblului Folcloric „Dor călător”  49,500.00 RON

Contestaţiile pot fi depuse până cel mai târziu în data de 22 Aprilie folosind procedura publicată.

Ferrari Land ne va ameţi în cel mai înalt şi mai rapid Roller Coaster (montagne russe)

ferrari land barcelona

Ferrari va avea cel mai rapid si mai înalt roller coaster (montagne russe) în Spania când îşi va deschide parcul tematic Ferrari Land în PortAventura World ferrari landResort anul care vine.

În doar cinci secunde, amatorii de senzaţii foarte tari vor fi aruncaţi la 112 metri în aer cu o viteză de 180 km/oră, oferind senzaţii asemănătoare cu pilotarea unui bolide de Formula 1 (echivalentul a 1,35G).

Ferrari Land dezvoltă în Spania, în cel mai popular parc de distracţii PortAventura, propriul Parc tematic Ferrari, care se va deschide anul viitor şi al cărui cost este estimat la 100 de milioane de euro.

 

PNL a calcat pe grebla

pnl a calcat pe grebla

Aveam un coleg pirpiriu, trăise greu, slăbuţ vai mama lui, din familie numeroasă, era ţinta predilectă a şmecherului de rând din recreaţie. Din plictiseală ăsta îşi aducea aminte că e dator cu o scatoalcă peste ceafa pirpiriului, care s-a umplut de ură împotriva universului şi a pus mâna pe o cărămidă crăpându-i ţeasta colegului său.

Să te fereasca Dumnezeu de furia neputinciosului.

Un fior rece pe şira spinării am simţit la anunţul PNL privind numele candidatului la primăria capitalei, nu mi-aş fi imaginat că partidul se poate preda, cu arme şi bagaje, unui îndârjit. Partidul este în criză de imagine şi are nevoie de un motor care să-l scoată din mâzga în care nu l-a băgat nimeni, drept pentru care alege cea mai nefericită variantă dintre puţinele pe care le avea: propune ca vector de imagine un domn perceput ca naţionalist-extremist declarat. Să nu uităm că din fotoliul de primar al unei capitale europene se ajunge uşor în poziţia de candidat la preşedenţie, vezi Băsescu sau Chirac în Franţa.

Marian Munteanu este un personaj. Îndârjit, uşor sinistru. Multe lucruri din biografia sa nu se potrivesc cu fotografia, există episoade obscure, asocierea cu nume notorii din zone nu tocmai transparente din viaţa publică, Virgil Magureanu este numai unul dintre ele, dau de gândit. Să dai pâinea şi cuţitul pe mâna unuia care îţi provoacă frisoane, doar pentru că propria organizaţie nu poate produce un lider credibil netrecut pe la DNA, mi se pare a semăna cu disperarea înecatului, pentru care orice creangă pare un colac de salvare.

Comentariile se învârt în jurul temerii că naţionalismul este un concept cu două tăişuri, poate fi o idee bună dar care poate, de asemenea, să pârjolească totul în urma lui dacă nu este temperat. Semnalele sunt abundente şi prezente peste tot în media, de la naţionalismul alimentat politic ca instrument pentru atingerea unor obiective de moment, trecând prin naţionalismul de extracţie religioasă ca ripostă a păturii habotnice a credincioşilor la criticile adresate reprezentanţilor bisericii ortodoxe pentru derapajele spre risipă a banilor publici.

Atmosfera se încadreaza în aerul de cetatate asediată pe care îl respiră de câtva timp Europa, evenimente ca atentatele de la Paris sau Bruxelles, valurile de migranţi sau cazul Bernavet provocând sentimente de nesiguranţă, chiar de repulsie faţă de occidentul pe care l-am divinizat până nu de mult. Poate că reciclarea lui Marian Munteanu se încadrează în efectul de contaminare care vine peste noi din Europa însă continui să cred că soluţia la eterna criză nu trece prin înarmarea pirpiriului.

Fundamentalism? încă nu am ştiut ce înseamnă exact dar suntem pe cale sa aflăm. Intre timp, PNL a călcat pe greblă. O să doară.

L.E. alte opinii şi aici

Shakira, Inna, Evanescence – artişti care au filmat videoclipuri în Barcelona

videoclipuri in barcelona

S-au filmat videoclipuri în Barcelona de toate felurile, unele dintre ele foarte scumpe

Barcelona este un oraş de referinţă în lumea muzicală. Este locul ales de mulţi artişti pentru a da viaţă melodiilor lor. S-au filmat videoclipuri în Barcelona de toate felurile, având costuri uriaşe, cam cât ar fi necesar pentru a construi o altă Vila Olimpica. Ca să ne reamintim importanţa la nivel internaţional a oraşului în care trăim, am făcut o selecţie a celor mai bune videoclipuri fílmate în Barcelona. Lipseşte vreunul?

1. Shakira- Loca

Un videoclip care nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este ceva diferit de stilul cu care ne-a obişnuit Shakira, pentru că, versurile sunt absolut de neînţeles în orice limbă. Acestei domnişoare îi place să ne înveţe să bolborosim versurile melodiei, ceva ce poate fi lejer un fel de blestem ţigănesc din care tot ce se întelege este ‘’loca’’. Aleargă prin oraş pe role şi pe motocicletă, dansează pe stradă, în fântâna arteziană, în mare, în fundal având turnurile gemene de pe plaja Barceloneta. O combinaţie ‘’loca’’ pe care doar Shakira o poate face.

2. My Inmortal-Evanescence

Melodia a ajuns populară în anul 2003 şi este printre puţinele lor piese de succes la nivel mondial. Clipul a fost filmat în toamna anului 2003, în Barri Gotic, mai exact, în Plaza de Sant Felip Neri. Din punct de vedere estetic, clipul este unul reuşit iar mediul în care a fost filmat reprezintă combinaţia perfectă dintre melancolie şi senzaţia de dezolare pe care cântecul vrea să o transmită. Faţa din clip este de fapt o fantomă, iar iubitul ei încă îi simte prezenţa în locurile pe care le-au vizitat împreună.

3. Slow-Kylie Minogue

Un videoclip în care o blonda sexy danseaza ‘’slow’’ întinsă pe un prosop, înconjurată de băieţi cu muşchi, la piscina Bernat Picornell, unde au avut loc multe campionate mondiale de înnot.

4. Inna – Bad Boys

Inna este îndrăgostită de Barcelona. Videoclipul piesei este exclusiv online şi a fost filmat în Barcelona de către Khaled Mokhtar, în zone precum Barri Gòtic, el Port Vell, Poble Nou sau La Barceloneta. O vedem pe Inna pe bicicleta, pe skate sau mergand pe jos, intr-un peisaj urban colorat. Sunt sigură că, daca trăieşti în Barcelona, vei recunoaşte imediat locurile care apar in clipul Innei.

Camion Volvo trage 750 de tone

camion volvo

Un camion Volvo FH16 cu lanţ cinematic venit direct din fabrică se înfruntă provocării de a mişca din loc o sarcină de 750 de tone.

40 de containere cântărind, împreună cu camionul 750 de tone trebuie să pornească de pe loc şi să parcurgă o distanţă de cel puţin 100 de metri. Acesta este pariul pe care l-au acceptat inginerii de la Volvo. Au folosit un camion Volvo venit din fabrică, fără altă preparare specială în afară de transmisia I-Shift cu trepte de forţă. Site-ul de specialitate autoreport.ro prezintă detalii despre testul realizat de companie.

„Transmisia I-Shift cu trepte de forță oferă o tracțiune de pornire care nu se poate compara cu cea oferită de vreun alt autocamion de pe piață, produs în serie. Noile rapoarte ale treptelor de forță fac posibil transportul unor încărcături extrem de mari, pornirea pe terenuri dificile și rularea la viteze reduse, de până la 0,5 km/h. În mod normal, pentru încărcături extrem de grele, sunt folosite autocamioane construite special, dar acum am utilizat un Volvo FH16 cu un lanț cinematic venit direct din fabrică”, a spus Peter Hardin, Manager de produs la Volvo Trucks, pentru modelele FM și FMX.În portul Göteborg din Suedia, 40 de containere pline cu piese de schimb Volvo sunt așezate pe 20 de remorci, formând un autotren cu o lungime de 300 de metri. Împreună cu autocamionul, acestea cântăresc nu mai puțin de 750 de tone. Provocarea este cu adevărat impresionantă: un Volvo FH16, tractând această sarcină totală de 750 de tone, trebuie să pornească de pe loc și să parcurgă o distanță de 100 de metri.

„Transmisia I-Shift cu trepte de forță oferă o tracțiune de pornire care nu se poate compara cu cea oferită de vreun alt autocamion de pe piață, produs în serie. Noile rapoarte ale treptelor de forță fac posibil transportul unor încărcături extrem de mari, pornirea pe terenuri dificile și rularea la viteze reduse, de până la 0,5 km/h. În mod normal, pentru încărcături extrem de grele, sunt folosite autocamioane construite special, dar acum am utilizat un Volvo FH16 cu un lanț cinematic venit direct din fabrică”, a spus Peter Hardin, Manager de produs la Volvo Trucks, pentru modelele FM și FMX.

Citeste mai mult

De ce nu cred că vom avea un centru comunitar românesc în Barcelona?

centru comunitar romanesc

Spectacolul promisiunilor populiste din anii electorali a început şi se anunţă indecent. Un deputat de diaspora, prins de campanie cu lecţiile nefăcute, cere bani pentru terminarea lăcaşurilor de cult pe care biserica le construieşte în diaspora; pe un ton plângăcios/ameninţător, avertizează că se riscă pierderea milioanelor de euro zidite deja în mortarele mănăstireşti din afara graniţelor.

Oarecum în compensaţie, promite un proiect de lege pentru înfiinţarea de centre comunitare româneşti. Care dintre proiecte va trece? mi-e teama că cel de al doilea nu are nici o şansă. Nu există nimeni la Bucureşti care să faca lobby pentru interesele comunităţilor româneşti din diaspora, în timp ce din partea clerului este evident că are cine să bată cu pumnul in masă.

Cât costă un centru comunitar pentru un oraş ca Barcelona?

Număraţi de consulat, românii din zonă sunt undeva peste 100,000. Dacă îi numărăm noi ies mai mulţi dar asta are mai puţină importanţă în cazul de faţă. Barcelona nici măcar nu este printre oraşele europene cu comunitate românească numeroasă; serveşte însă ca exemplu. 100,000 de oameni numără locuitorii unui oraş „X” în România. Cu cel puţin 15 şcoli generale, 5 licee; eventual, dacă este centru universitar, câteva facultăţi; teatru, cinematografe, 4 biserici, spital. Mă refer doar la utilităţile culturale, plătite din bani publici. Consulatul de la Barcelona este atât de strâmt ca nu poate reuni 20 de persoane pe scaune. Oraşul românesc „barcelona” nu are un centru comunitar romanesc. „Pentru că nu sunt bani”

De ce în România sunt bani şi pentru Barcelona nu?

Argumentaţia rămâne cramponată în neparticiparea diasporei la bugetul local, noi nu plătim taxe în România. Se admite totuşi, ca un favor, că trimitem bani în ţara, bani din care trăiesc familiile noastre. Presupunând că banii pe care îi trimitem echivalează cu jumătate din taxele pe care le plăteşte un oraş „X” cu 100,000 de locuitori, apoi admiţând că jumătate din ei nu au cum să se întoarcă din pricina buzunarelor largi şi diverse, rămâne totuşi un sfert din volumul taxelor corespunzând oraşului „X”.

Reiese că noi, cei 100,000 de cetăţeni români din barcelona facem sa ajungă în ţară echivalentul taxelor pe care le plăteşte un orăşel mai mic, de 25,000 de oameni. Să mai înşir aici ce utilităţi culturale are un oraş de 25,000 de locuitori „Y” din România?

De ce nu vom avea un centru comunitar românesc în Barcelona?

La alegerile locale, pentru primari ca să ne înţelegem, noi nu contăm. Nu avem voie să votăm primarul din localitatea de reşedinţă, chiar dacă am venit de acolo acum două săptămâni şi ne întoarcem la o luna după alegeri. Iar la alegerile care chiar contează, cele parlamentare, votul fiecăruia dintre noi reprezintă 1% din puterea votului din ţara. Fix. Ne lasă să votăm doar pentru cei 6 – ŞASE parlamentari de diaspora. Din 600 de parlamentari.

Câte motive ar avea parlamentul să voteze o lege specială pentru noi chiar dacă ar fi iniţiată de unul dintre cei 6? exact şase. Ce motive ar avea parlamentul sa aprobe fondurile pentru terminarea catedralei de la Madrid? Cel puţin 3 milioane, care este numărul de semnături pe care biserica le-a strâns pentru o măsură controversată recent. Pentru că poate.

Nu discut oportunitatea construcţiei lăcaşurilor de cult, comunitatea românească are nevoie de repere iar biserica poate fi unul dintre ele; cred însă că proiectele ar fi trebuit să fie susţinute de comunitate şi mai puţin cu bani de la Bucureşti. Dacă ea, comunitatea, s-ar fi simţit sprijinită, atunci ar fi simţit mai acut nevoia existenţei lăcaşului de cult şi ar fi sprijinit ideea necondiţionat. Altfel, seamănă a megalomanie făcută în ciuda comunităţii şi nu în slujba ei.