„Se confirmă: Solenoid nu este cea mai bună carte a anului. Este cea mai bună a secolului”
Scrie pe blogul personal scriitorul Lluis Bosch, vizibil impresionat de romanul Solenoid semnat Mircea Cărtărescu, roman prezent de la sfârșitul anului trecut pe rafturile librăriilor spaniole în două ediții traduse în limbile catalană și spaniolă.
Am găsit fraza aceasta într-o rețea socială, scrisă de un editor din Madrid pe care îl admir dar al cărui simț al umorului îl cunosc, adesea provocator și exagerat. Asta s-a întâmplat înainte să încep lectura cărții lui Mircea Cărtărescu. Și surpriză: pe măsură ce avansam cu lectura înțelegeam că editorul nu scrisese nimic în glumă.
Solenoid este una dintre cărțile cele mai tulburătoare pe care le-am citit vreodată.
În timpul lecturii romanului Solenoid de Mircea Cărtărescu (Editorial Periscopi, Barcelona, 2017) ceva îmi spunea că aceasta ar putea fi cea mai bună carte a secolului XXI. O ipoteză riscantă, însă, în definitiv, Ulisses a lui Joyce s-a publicat în 1922 iar astăzi puțină lume îi contestă apartenența la miezul literaturii secolului XX.
Dacă aș cunoaște-o pe traducătoarea Solenoid, această Antònia Escandell al cărei admirator incondițional mă declar începând de acum, aș întreba-o cât timp și cât efort a costat traducerea pentru că, din punctul meu de vedere este o veritabilă catedrală de traducere care trebuie că a costat-o sânge (sau sânge în loc de cerneală) și câteva mii de fire de păr albe în plus. Nu voi obosi să spun sus și tare că noi, catalanii, ar trebui să le mulțumim infinit traducătorilor, care au făcut mai mult pentru cultura catalană decât marea majoritate a scriitorilor catalani (și scriitoarelor catalane) în ultimii 500 de ani.
Dupa o carte trebuie sa mergi. Să te expui ei pentru că, odată văzută de aproape, sa te transforme din cititor (capacitate obișnuită a magiei) în parte a operei.
Gelu Vlașin e literatură și, din perspectiva aceasta, nu mi-a fost greu să mă acomodez cu o mulțime de date-descrieri despre el și volumele sale. Aveam construcția, îmi lipsea însă „istoria”. După „istorie” a trebuit să merg la Barcelona într-o revendicare de experiențe, un fel de „carpe diem” aplicat lansărilor de carte.
Poate că mi-ar fi prins bine să renovez niște strategii de-a mă apropia de poet pentru că la ora primului contact, din timiditate, n-am făcut altceva nici el și nici eu decât să ne multiplicam în câteva selfie-uri alături de Ani Dumitru și Sebastian Hulub, gazdele noastre și coordonatorii Centrului Cultural RoBarna și ai Librariei Punct.
Sentimentul de longevitate a unei prietenii ce ca date reale avea doar muguri virtuali, rezonanțele similare, lipsa obstacolelor la ora comunicării, toate au liniștit însă timpul în care am reconciliat pregătirea evenimentului, „călătoria permanentă” spre mesajele de sprijin via Whatsapp și Facebook și așteptarea profesorului Enrique Javier Nogueras (parte a Catedrei de Litere a Universității din Granada și renumit critic literar) cel care avea să facă cartea lui Gelu „pe potriva” noastră.
foto: MYK Studio
Escala din Barcelona a volumului lui Gelu Vlașin era a șaptea din cadrul turneului de promovare așa că, după răsunătoarele succese obținute anterior, obiectivul nostru ca organizatori nu putea fi doar să-l lăsăm „sănătos și-n siguranță” după cele câteva ore de eveniment ci să lucram la binele poeziei invitatului cât să-și amintească de noi. Și cum evenimentele sunt ale persoanelor care le fac am adus lângă noi pe Consulul General Mihai Pleșa, cel care girează cu responsabilitate directă felul în care comunitatea românească trăiește în Catalunya, pe Doina Mustățea cea „toata suflet” venita de la Roma să ne faciliteze cunoașterea proiectului său umanitar, responsabili ai asociațiilor culturale românești din zonă.
Poziție de privilegiu, mi-a revenit mie să-l prezint pe Gelu. Mă întrebați dacă iubește Gelu Vlașin poezia și-o să vă spun că nu cred. C-o trăiește cu dezinvoltura oricărui act normal al cotidianului, că-i e comportament și ambient, asta da. Înaintea poeziei nu trebuie să cădem bine așa cum nu trebuie să implorăm înțelepciunea tehnicilor. Ajunge să nu ne pară rău că suntem sinceri. Poezia nu e solidară, posesie a tuturor fiind după ce e scrisă, nu e validă în toți acei care îi au disperarea. Gelu Vlașin a consimțit poezia. N-a fost nimic altceva. Nici unuia, nici celuilalt nu le rămăsese de ales. Capacitățile dintâi ale poetului au fost că s-a știut decis și dispus, c-a înțeles că scrisul este imediatul său.
Gustul debutului, recunoașterea premiată l-au împiedicat să divagheze vocațional. Poeziei i-a mers bine de la început cu Gelu Vlașin și asta l-a impulsionat nu numai să se mulțumească a gândi poezie ci și s-o vorbească în scris. Să fii în permanență în poezie cere o constantă a suflului pentru a nu mai vorbi despre faptul că simpla prezență nu e suficientă pentru a se termina în virtute. Gelu Vlașin a ales de aceea să-și piardă obiceiul observației pe cont propriu și să înceapă să deprindă a vedea direct prin ochii poeziei. Un fel de-a nu suspecta cum vei scrie, de-a nu ști care vor fi cuvintele care ii vor fixa gândurile. Când nu crezi că știi tot ce-i poezia abia atunci capacitatea de-a te minuna te face poet. Genul ăla de sugestie pe care Dumnezeu o face oamenilor și pe care noi, neștiind cum să-i spunem, o numim talent.
Întâmplarea noastră, a poeților, cu cele care ne sunt cuvinte, punerea împreună în acel timp comun al scrisului, se face cu fireasca frică a omului în fața unui ceva perceput ca fiind mai puternic. Le întindem mâna arătând un curaj care nu există și, mulțumim lui Dumnezeu, uneori îndrăzneala zăpăcește. Așa luăm noi drepturile cuvintelor, devenite ale noastre. Dreptul de a fi ofensive și dreptul de a nu ne fi ofertante. Are și îndrăzneală creșterea ei, obligam cuvintele să ne asimileze, să se adapteze la ceea ce suntem. Le dam timbrul nostru, intensitatea, carnea. De aceea poate, poezia la care uneori străduim, nu pretinde să explice lumea. Se mulțumește doar să ne înțeleagă.
Un drum explorator pe care nu l-am făcut singură pentru că, din România și Anglia, trei poeți importanți și-au făcut timp să fie și să țină la Gelu cu mesaje: Claudiu Komartin, Leonard Ancuta și Igor Ursenco. N-a așteptat nimeni emoția dar acolo stânga și aproape sus lucrurile nu se fac în joacă. Ne-a reamintit-o și Adriana Untilă, cea care a recitat din Gelu Vlașin știindu-l învățat pe dinafară. După acea modă care atât respect făcea și face celui cu scrisul, Poetului. Aș fi vrut să fie lent timpul. Și neputând nu mi-a rămas decât să-l conving pe Gelu să mai vină. Ceea ce a și promis. Și eu îl cred, că-i poet de cuvânt în tot ce face!
„Cu opt ani în urmă, când îi ieșea în România „Omul-decor”, o antologie elegantă, alcătuită cu inteligență și luciditate (calități de care, s-o recunoaștem, nu dai la tot pasul în literatură), l-am numit pe prietenul meu Gelu Vlașin „poetul-turn”. Și asta nu doar fiindcă el a inventat „Poemul turn”, cu alcătuirea-i originală, doldora de conotații subtile pentru cititorii pregătiți să le descifreze, ci și fiindcă nu am uitat prima noastră întâlnire, cândva pe la sfârșitul anului 2001, când m-au cucerit ardența și încrederea nestrămutată în scris a acelui poet tânăr longilin și vertical în ochii căruia citeam o pasiune ce nu se lăsa nicicum zăgăzuită.
Astăzi, când el este unul dintre scriitorii „generației de mijloc” din literatura noastră actuală confirmați și „stabili”, cred că Gelu ne reprezintă cu onoare, cheltuind resurse de energie aparent inepuizabile, într-una dintre marile țări ale Europei și ale lumii. Cu toată tristețea care mă încearcă atunci când mă gândesc că România și-a înstrăinat un om de cultură cu înzestrările sale, găsesc că e întru totul stenic și încurajator pentru viitorul limbii române și al identității noastre profunde faptul că Vlașin continuă să scrie și să publice în limba sa și a mea – nu pot să nu rămân atașat de un om și un poet capabil de o asemenea abnegație, de un asemenea devotament pentru valorile pe care le certifică prin fiecare nou proiect, prin fiecare nouă carte.
Îl salut cu afecțiune, de la mai bine de 3000 de kilometri distanță, pe poetul-turn care își continuă și își confirmă astfel parcursul uman și scriitoricesc.” (Claudiu Komartin)
„L-am cunoscut pe Gelu pe vremea cînd mergeam des sau chiar foarte des la evenimentele organizate de Muzeul Literaturii din București, pe vremea cînd eram, poate puțin mai mult decît acum, un poet aspirant, un om care avea nevoie să cunoască poeți consacrați, publicați, cînd cel mai important lucru pentru mine era confirmarea că scrisul, poezia, actul creator nu e doar o iluzie, nu e doar un vis frumos în care vrei să te trezești atunci cînd renunți să te minți. Acum mă văd în postura în care acel vis de atunci a devenit o parte din realitatea mea, acum văd cum poezia poate fi cu adevărat un tratament în care să-ți regăsești nu doar mințile, aspirațiile sau adevărul despre ființa ta. Acum, în țara asta a poeziei, care poate fi oriunde, dar care începe în sufletul nostru, ajungi să simți că orice apariție editorială, orice încrîncenare ajunsă poveste, orice materializare a cuvîntului devine puțin și o parte din tine, o simți ca pe-o clipire sau ca pe-o bătaie de inimă, o simți ca o undă venită dintr-o altă parte a lumii dar care se mîngîie de unda ta, te face să te simți parte a unui întreg. Salut noua sclipire a lui Gelu Vlașin și îl asigur că de oriunde a plecat poezia, nu contează, ea se întoarce mereu acasă, în parta sa, patria cuvîntului simțit pînă la sînge, pînă la nebunia extrem de lucidă pe care cred că o împărțim cu toți, ca pe trupul unui crist care se sacrifică zi de zi, pentru noi.” (Leonard Ancuta)
Alegînd să navigheze pe lama periculoasă a melancoliei structurale, Gelu Vlașin reușește să despice, după o formulă devenită personalizată, poezia de-a lungul meridianului sensibil menit să unească visul cu reveria, romantismul cu barocco, ego-ul modernist cu cititorul ţintuit la masa postmodernităţii fără frontiere. (Igor Ursenco)
Centrul Cultural RoBarna din Barcelona – Gala sfârșitului de an | Palatul Congreselor din Castelldefels,
Patronată de distribuitorul de alimente românești, EuroProd Distribution, gala sfârșitului de an 2017 a fost oglinda fidelă a acțiunilor în care Centrul Cultural RoBarna din Barcelona s-a implicat anul acesta în Diaspora.
O manifestare de nivel, care a acordat respect direcției spre profesionalizarea culturală pe care RoBarna crede că românii din afara granițelor o merită și o urmărește an de an. Manifestarea s-a bucurat de participarea celor care au sprijinit activ mișcarea cultural-educativă din diaspora românească catalană.
Un proiect solidar, o prezentare de carte, urmate de un concert extraordinar susținut de artiști reprezentativi din Spania, România și Franța au fost componentele unei gale extraordinare aflate sub semnul solidarității și bunului gust.
Prezentarea traducerii „El ultimo aliento” / foto: MYK Studio
Gala de anul acesta a fost înscrisă în programul „Cartea ușă deschisă către viitor” pe care îl coordonează Doina Mustățea care, împreună cu grupul de la Roma (Italia) în ultimii 13 ani, face posibilă asistența cazurilor sociale monitorizate cu sprijinul colaboratorilor din țară. „Este o onoare pentru noi să fim adoptați ca parte în acest proiect solidar și o plăcere deosebită să o cunoaștem pe promotoarea proiectului care a acceptat să fie cu noi, la Barcelona” a subliniat Sebastian Hulub din partea Centrului Cultural RoBarna. Doina Mustățea a prezentat proiectul în cadrul galei și a împărtășit din experiența bogată pe care a acumulat-o în domeniul voluntariatului, „un domeniu pe care ne dorim să îl explorăm și noi”.
Licitația Mihaela Mihailovici / foto: MYK Studio
Licitația desfășurată în scopul strângerii de fonduri pentru Centrul de Primire Copil Abuzat, Vrancea a oferit un lot de tablouri semnate de renumita artistă grafică Mihaela Mihailovici din Spania, evaluate la mai mult de 250 de euro fiecare și un lot de produse Gerovital oferite de distribuitorul pentru Spania, Crina Roșu. Alte două loturi disponibile pentru licitație, un tablou al pictoriței Silvia Stamatescu și cartea ”De ce iubim femeile” cu dedicația specială semnată de candidatul la premiul Nobel Mircea Cărtărescu se află la librăria Punct din Barcelona și vor face obiectul unei licitații caritabile după Crăciun.
Licitația Gerovital / foto: MYK StudioEnrique Javier Nogueras, Gelu Vlașin și Laura Cătălina Dragomir / foto: MYK Studio
Poetul Gelu Vlașin din Madrid a adus la Barcelona volumul de versuri „El ultimo aliento”, traducere din limba română prezentată la eveniment de profesorul Enrique Javier Nogueras de la universitatea din Granada, venit special pentru acest eveniment, un efort care dă măsura prețuirii de care se bucură iubitul nostru poet, membru al Uniunii Scriitorilor din Spania, Gelu Vlașin. Adriana Untilă, care s-a pregătit cu mult timp înainte pentru gală și a venit să recite din creația poetului în cadrul prezentării poate depune mărturie despre pasiunea pe care o degajă versurile sale. Dacă poezia ne era familiară multora dintre noi, spiritul și harul pe care l-a revărsat asupra asistenței au fost de natură să ne facă să înțelegem motivele pentru care poetul este de asemenea un personaj iubit și urmărit de împătimiții de literatură, de poezie în special. Sesiunea de autografe prelungită a lăsat cu greu loc spectacolului din sala Auditorio al Palacio de Congresos care a urmat.
Mădălin Tudor – TAROM / foto: MYK Studio
Tarom, unul dintre sponsorii Galei, prin vocea directorului de operațiuni din Barcelona, Mădălin Tudor, a amintit celor prezenți că merită să reflexionăm asupra importanței susținerii simbolurilor naționale indiferent unde se întâmplă să le descoperim, iar compania aeronautică națională este unul dintre ele. Dintre asistenții la Gală, primii 5 solicitanți care zboară cu Tarom, indiferent de destinație, beneficiază de upgrade la clasa bussines, este suficient să o comunice la redacția revistei RoBarna.
Maestrul Petre Ene și pianistul Sabin Boghici / foto: MYK Studio
Virtuozul naiului, Petre Ene, din Toulouse, Franța vecină, acompaniat de pianistul de excepție, Sabin Boghici au făcut să se aștearnă liniștea pe cuprinsul sălii de concerte, o tăcere întreruptă doar de ropotele de aplauze izbucnite după „Ave Maria” de Schubert, „Nostalgia” sau o impresionantă „Ciocârlia”, interpretate magistral.
Carmen Mezea / foto: MYK Studio
Carmen Mezea ne-a amintit de ce romanța românească este un stil muzical veșnic, aproape de sufletul nostru iar încântătoarea Carla Mezea ne îndreptățește speranțele pe care le investim în copii noștri. Micuța laureată a festivalului tinereții de la Costinești din toamna acestui an și recent revenită de la Iași, unde a concurat înMusic For Kids International Festival Palas Iasi Romania 2017, are toate șansele să ajungă o artistă desăvârșită.
Elena Bosinceanu / foto: MYK Studio
Elena Bosinceanu confirmă încă o dată harul cu care a fost înzestrată pentru cântul și portul popular apropiind publicul de momentul sărbătorilor de crăciun prin colindele interpretate. Și din nou, doina cântată de Elena Bosinceanu așează interpreta în topul iubitorilor de folclor autentic.
Asociația Românilor din Igualada, reprezentată la Gala „Cartea – ușă deschisă către viitor” de președintele Ștefan Dubală, a fost unul dintre principalii colaboratori, fără de care am fi fost mai puțin bogați în profundele legături cu țara pe care oricine trăiește în afara granițelor le resimte. Prin eforturi proprii au făcut posibilă prezența pe scena evenimentului a stelei muzicii ușoare românești Carmen Rădulescu.
Consulul General la Barcelona, Manuel Pleșa, Ștefan Dubală și Carmen Rădulescu / foto: MYK Studio
Solistă de succes din generația de aur, care se mențineîn top, o voce inconfundabilă, recitalul Carmen Rădulescu a oferit momentul culminant al unei gale de sfârșit de an de înaltă ținută.
foto: MYK Studio
Consulul general la Barcelona, Manuel Pleșa, prezent la manifestarea de la Palacio de Congresos Rey don Jaime din Barcelona ne-a declarat că „o manifestare de un asemenea nivel nu a mai fost în diaspora, vă felicit și vă doresc să puteți continua”. La rândul său, Contesa de Mora, membră a unei vechi familii princiare spaniole, una dintre personalitățile pasionate de tradiția și cultura română, s-a arătat impresionată de ținuta manifestării declarându-și intenția de a promova inițiativele de acest nivel în rândurile mediului cultural spaniol. La rândul lor, donatorii anonimi care nu au putut fi prezenți și-au manifestat sprijinul pentru cauza benefică sub patronajul căreia s-a desfășurat evenimentul.
Aproape to?i românii din diaspora au în casa TV românesc Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
O manifestare de anvengură despre care RoBarna, prin vocea directoarei Ani Dumitru spune că „nu ar fi fost posibilă fără sprijinul sponsorului principal, distribuitorul de alimente românești EuroProd Distribution, magazinelor Moș Ion din Tarragona și Barcelona, TAROM, al librăriei Punct din Barcelona și Asociației Culturale Române din Igualada”. De asemenea, reprezentanta RoBarna a subliniat aportul pe care membrii comunității românești din Catalunya l-au adus de-a lungul timpului la reușita manifestărilor culturale promovate în Spania.
foto:MYK Studio
Ani Dumitru a detaliat pentru noi despre proiect „Doina Mustățea a venit astăzi alături de noi, aici, în Barcelona. Pe banii ei. Repet, poate nu realizați exact ce am spus: Doina Mustățea a venit de la Roma, în Barcelona, pentru că a simțit că trebuie să facă asta. Noi am spus doar că ne place proiectul ei, că am fi onorați să ne implicăm și am invitat-o. Iar Doina Mustățea a venit. Pur și simplu. Într-o vreme cândviața se desfășoară vijelios, cu evenimente zgomotoase, pline de morgă, oficioase, astăzi, noi am ales să ne bucurăm de viață și să fim oameni. Veniți aici din România, Italia, Franța, Spania, Madrid sau Granada, am ales sa încheiem anul făcând un lucru natural: săajutăm, să aducem un zâmbet pe chipul copiilor destinatari ai fondurilor care se vor strânge, copii care chiar au nevoie de sprijinul nostru. Suma care se va strângeeste importantă.Mică sau mare, va asigura masa de Crăciun a copiilor de la Centrul de primire copii abuzați ”Elena Doamna” și a celor de la adăpostuloamenilor străzii (sfântul Nicolae) gestionat de Crucea Rosie, ambele din Focsani. Recunosc că mi-a trebuit ceva timp să mălămuresc ce face Doina Mustățea pentru copii și bătrânii din Romania. Simplu: îi ajută”
foto: MYK Studio
Membrii grupului de inițiativă care și-au adus aportul la reușita evenimentului reprezentativ de sfârșit de an merită o mențiune specială pentru implicare, ei au fost Liliana Turilă, Valentin Radu, grupul Zâne Ursitoare și Dj sound party. De asemenea, Asociația „Din Carpați în Pirinei” și „Armonia” din Tarragona au fost reprezentați la gală.
Parteneri media ai galei „Cartea – ușă deschisă către viitor” au fost revista RoBarna din Barcelona, ziarul Emigrantul din Italia, Gazeta de Spania din Zaragoza, revista România Express din Madrid, Ziarul de Vrancea din România iar filmările și fotografia au fost asigurate de MYK Studio din Barcelona.
Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook.
Scriitorul Mircea Cărtărescu dezbate astăzi, 11 decembrie, la librăria Calders din Barcelona, împreună cu Francesc Seres, despre literatură și politică pe marginea lansării traducerii ‘Solenoid’
Îl așteptam luna trecută la Barcelona însă a trebuit să își amâne vizita din motive care țineau de atmosfera tensionată pe care a trăit-o regiunea atunci, notează La Vanguardia în ediția tipărită de astăzi. Acum scriitorul Mircea Cărtărescu, nominalizat al premiului Nobel pentru Literatură (n. București, 1956) va fi prezent la Barcelona pentru prezentarea celor 800 de pagini ale ‘Solenoid’, publicat în catalană de editoriala Periscopi și în spaniolă de Impedimenta.
Considerat cel mai bun poet român al generației ’80, Cărtărescu – romancier și critic literar, de asemenea – va conversa în fața publicului auditor la librăria Calders cu scriitorul Francesc Serés, cel care declara recent că apreciază fiecare lucrare a lui Mircea Cărtărescu ca pe o „mică victorie a literaturii”.
Aproape to?i românii din diaspora au în casa TV românesc Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Doctor în Literatura Română, versatilul Cărtărescu s-a manifestat deseori împotriva oricărei forme de dictatură, începând cu cea a lui Ceaușescu. Susține conferințe la facultatea de Litere a Universității din București, unde și-a câștigat renumele de teoretician esențial pentru post-modernismul românesc. De fapt, însăși teza sa de doctorat se bazează pe acest concept.
„Solenoid” este cea mai recentă lucrare a sa și una care are toate premisele de a se constitui într-un reper al literaturii românești contemporane.
Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook.
Traducătoarea și editoarea a primit premiul pentru cea mai bună traducere literară din catalană din partea prestigioasei Fundació Ramon Llull
Traducătoarea și editoarea Jana Balacciu Matei a fost premiată la ediția de anul acesta pentru traducerea cărții Llibre de les Meravelles de Ramon Llull, apărută la editura Meronia, în colecția Biblioteca de Cultură Catalană. Autoarea a introdus opera lui Ramon Llull în circuitul literar românesc: a tradus șase opere ale prestigiosului literat. Premiul Ramon Llull de Traducere Literară prin care Fundació Ramon Llull recunoaște cea mai bună traducere literară din limba catalană în anul anterior acordării se adresează traducătorului. Premiul este însoțit de 4.000 de euro.
Prestigiosul premiu primit a făcut din nou vizibilă pentru mediile culturale barceloneze activitatea constantă pe care Jana Balacciu Matei o desfășoară de peste douăzeci de ani în domeniul traducerilor literare din limba catalană.
Doctor în filologie romanică și cercetătoare până în 2005 a Institutului de Lingvistică din București, Jana Balacciu s-a aplecat asupra studierii limbii catalane după căderea regimului comunist. Începând cu 1995 a tradus aproximativ treizeci de titluri în românește – de Mercè Rodoreda, Blai Bonet, Jaume Cabré, Joan Sales, Maria-Mercè Marçal, Miquel Àngel Riera-, în același timp a creat Biblioteca de Cultură Catalană al editurii Meronia, unde au apărut patruzeci de traduceri.
Revista ara.cat, cu ocazia acordării de către Fundației Ramon Llull a premiului pentru cea mai bună traducere din limba catalană, publică un interviu, sub semnătura lui Jordi Nopca, acordat de reputata traducătoare Jana Balacciu Matei, din care spicuim câteva fragmente:
Trebuie să vă adresez întrebarea care vi s-a pus cel mai des însă nu mă pot abține: de ce ați dorit să aprofundați studiul limbii catalane?
Ca lingvist m-a interesat în primul rând istoria limbii catalane. A existat o dispută interminabilă între cercetători: mult timp a fost considerată un dialect al vechii occitane. Aprofundând am realizat imensitatea culturii catalane. În secolul XIII aveați o figură ilustră ca Ramon Llull! [prin comparație n.r.] Primele texte românești datează din secolul XIX. Din păcate în anii 90 în România nu exista un loc unde să se poată studia limba catalană.
Ați venit aici?
Da. Între 1991 și 1993 am petrecut trei săptămâni pe an în Barcelona și am studiat. Cele mai bune clase le-am primit din cărțile lui Pere Calders și Mercè Rodoreda.
De ce ei doi, mai exact?
Textele lui Calders sunt clare, însă ironice și inteligente în egală măsură. Primele lucruri pe care le-am citit de Rodoreda au fost poveștile, adevărate bijuterii. Este o autoare realistă și totodată fantastică.
Prima dumneavoastră traducere, făcută împreună cu Xavier Montoliu a fost La plaça del Diamant. Tipărită în 1995.
Este monologul unei persoane simple făcută cu măestrie și o mare muzicalitate. A apărut la editura Univers care în acel moment se concentra pe traduceri din clasici de peste tot. Literatura catalană nu intrase în circuitul comercial, era o mare necunoscută pentru cititorul de rând.
Dintre Prut și Nistru, Marina Dirul și-a prezentat versul la țărmul Mediteranei cu o haltă necesară la Arad, în curtea editurii Mirador
Sâmbătă, 11 noiembrie 2017, cartea „Răsărituri între două ape” a fost prezentată cititorilor la Casa de Mar din Barcelona
Prezent la eveniment, editorul cărții, scriitorul Ioan Matiuț, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a spus: „Poezia Marinei Dirul aduce o picătură de frumos într-o lume din ce în ce mai mercantilă. Plăcută la citit, încărcată cu sentimente și emoție, ea provoacă bucurie și scintilație spirituală. Pot spune că este o poezie terapeutică pentru suflete bolnave de prea multă singurătate și înstrăinare”
Nicolae Pătruț, Natalia Taloui, Marina Dirul, Ioan Matiuț în Barcelona / foto: MYK Studio
Jurnalistul și scriitorul Nicolae Pătruț, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România spune despre „Răsărituri între două ape” că este „o carte de dor, de dragoste, de depărtări, de lacrimi, de bucurii și speranțe. O carte frumoasă ca sufletul acestei tinere poete născută pe malurile Nistrului. A fost un eveniment deosebit, un cântec de limbă românească pe malul Mediteranei, din îndepărtata Catalunye”.
Carmen Mezea și Angela Mocanu / foto: MYK Studio
Adevăratele cărţi încep când cuvintele se termină, când slovele sunt înlocuite de sentimentele cititorului. Marina țese în versurile sale noțiuni familiare: anotimpuri, copii, profesori dragi, iubirea, horele, lumina, râul, ingerii, ursitoarea, omul, ploaia într-o avalanșă de trăiri pe care ne invită sa le descoperim. O descoperim în acest fel pe ea, admirăm oamenii care găsesc în ei puterea de a transmite emoție, de a induce bucurie, care aduc lumina și bucuria în suflete prin scrierile lor.
„Cu gesturi mici și gânduri mărețe, citind, scriind și dăruind din bucuria creației noastre, încetăm să ne mai simțim singuri, reușind astfel să ne îndeplinim destinul”. În spatele cuvintelor se întrevede un om puternic, un spirit nobil, plin de har, care se deschide, se oferă, așteaptă să fie descoperit.
Lansare de carte „Răsărituri între două ape” la Casa del Mar Barcelona 2017 / foto: MYK Studio
Marina Dirul: „Dorul de țara, de plaiul meu, de oamenii dragi sufletului, de casă, m-au făcut să scriu. Prietenii, colegii de facultate, de serviciu, m-au îndemnat să public și am făcut acest pas, am adunat într-o culegere primele versuri. În suflet îmi cântă dragostea pentru viață, pentru lume și frumos.
Într-o zi am să mă întorc acasă
Că bolta-i mai cu stele
Și soarele-i mai cald
Și voi găsi pe mama bucuroasă”
își promite Marina Dirul și o credem.
Natalia Talaoui, Președinta fundației FUNICOOP, principalul motor al evenimentului, ne vorbește despre organizația pe care o conduce: “Suntem o Fundație de Cooperare și Integrare a Comunităților de străini rezidenți în Catalunya, ne implicăm în proiecte care au scopul de a îmbunătăți comunicarea și de a înlătura barierele dintre culturi. Am reușit astăzi să colaborăm, să implicăm două țări vecine, Republica Moldova și România, în acest eveniment desfășurat aici, pe un meleag îndepartat, în Catalunya – Spania unde am cunoscut oameni minunați”.
„Sunt multe talente printre noi, ascunse, ele trebuie scoase la iveală”
Au participat la eveniment, Jaume Planas Debes, Consul Onorific al Republicii Moldova, scriitoarea Vard Hovsepyan iar din partea fundației FUNICOOP Natalia Talaoui și Natalia Untilă. Au recitat din poemele autoarei Adriana Untilă si Cătălina Jereghi. Momente muzicale au fost susținute de: Angela Mocanu, Carla si Carmen Mezea. Moderator a fost Ana Bejan iar traducerea a fost asigurata de Elena Nazarova.
Ioan Matiuț la standul librăriei Punct Barcelona / foto: MYK Studio
Cartea cu autograful Marinei Dirul a fost oferită la standul special amenajat de Libraria Punct care a prezentat deasemenea o expozitie de artizanat romanesc.
Parteneri: Generalitat de Catalunya, RoBarna, Planeta 2020.
Harta Educației în limba română din Spania este proiectul Ambasadei României la Madrid care prezintă punctele din geografia Regatului Spaniei unde se desfășoară proiecte educative românești
Librăria Punct se adaugă reperelor culturale din regiunea Barcelona
Proiectele desfăşurate de asociaţiile şi bisericile româneşti din Spania dedicate educaţiei copiilor români în limba maternă au început să fie afișate pe „Harta educației în limba română din Spania” (disponibilă la adresa: https://goo.gl/WkHUAQ), realizată şi publicată recent de Ambasadă.
Librăria Punct din C. Provenca din Barcelona a fost adăugată la ultima actualizare a hărții punctelor de interes cultural românești. Cursurile de limbă română dedicate străinilor desfășurate la Biblioteca Poblenou,Biblioteca Camp de l’Arpa și școala Pompeu Fabra din Badalona sunt reperele pe harta educației românești în Barcelona anterioare.
„Harta educaţiei în limba română” include cele circa 400 de şcoli spaniole în care se desfăşoară cursul de Limbă, Cultură şi Civilizaţie Română în anul şcolar 2017/2018, cele 4 lectorate de limbă română de la universităţi spaniole (din care unul la Universitat Autonoma de Barcelona), Ambasada României la Madrid (unde are loc Şcoala de Sâmbătă) şi Institutul Cultural Român de la Madrid (care desfăşoară cursuri de limbă română pentru străini în Madrid, Barcelona şi Valencia).
Harta este în continuă evoluție și poate fi accesată aici:
La Sevilia, în perioada 12–15 septembrie, a avut loc cea de-a 29-a ediție a Conferinței și Expoziției Anuale a Asociației Europene pentru Educație Internațională – EAIE, cea mai importantă reuniune din Europa în domeniul internaționalizării educației și a doua ca importanţă la nivel global.
Pentru prima dată reprezentanții mediului academic din România şi-au unit în resursele sub umbrela unui stand naţional prezent la evenimentul care a atras peste 250 de expozanți și 5600 de participanți din 95 de țări.
22 de universități românești, împreună cu reprezentanți ai Ministerului Educației Naționale, Ministerului pentru Românii de Pretutindeni, Unităţii Executive pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării Dezvoltării şi Inovării, Agenţiei Naționale pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale, Ambasadei României în Regatul Spaniei, Federației Asociațiilor de Români din Europa, SUA și Canada.
Publicitate Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Mediul academic românesc se mobilizează pentru prima dată alertat fiind de numărul tot mai scăzut al tinerilor români care se înscriu la cursurile universităților. Există în România o rată a natalității în scădere continuă, o populație școlară semnificativ mai mică şi un număr de studenți pe care universitățile îl pot atrage din ce în ce mai redus. În ultimii ani constatăm că sunt în jur de 100.000 de absolvenți de liceu care iau Bacalaureatul, iar dintre aceştia doar aproximativ 70 % sunt absolvenții promoției curente.
Pe de altă parte, avem un număr în creștere de români care pleacă să studieze peste graniță. Peste 11.000 de români optează în fiecare an pentru studiile în străinătate, iar numărul lor a crescut cu 6 procente în ultimii doi ani, potrivit UNESCO Higher Education Statistics consemnează revista Market Watch.
Universitățile românești caută să atragă cursanți / foto: marketwatch.ro
În acest context, este evident că internaţionalizarea este calea cea mai sigură de dezvoltare a universităţilor, iar programele romaneşti de studii trebuie să fie popularizate şi făcute vizibile într-un ritm cât mai accelerat. Acţiuni academice comune, precum cele de la Sevilia, merită multiplicate pentru a avea impact şi a aduce beneficii pe termen lung, iar universităţile româneşti au demonstrat în premieră că pot susţine un astfel de proiect transformaţional.
Două filme românești în competiție pentru „Concha de Oro” la San Sebastian
Două filme românești, Soldații. Poveste din Ferentari, în regia Ivanei Mladenovic, și Pororoca, realizat de Constantin Popescu sunt prezente în Secțiunea Oficială a Festivalului Internațional de Film de la San Sebastian a cărui a 65-a ediție debutează în data de 22 septembrie.
Filmul românesc este prezent an de an în prestigiosul festival de film, în diferite secțiuni competitive și necompetitive, dar selectarea a două lung-metraje românești în competiția oficială constituie o premieră. Alături de peliculele românești, vor avea premiera alte 23 de producții realizate, printre alții, de Win Wenders, Urszula Antoniak, Emmanuel Finkiel, Martín Manuel Cuenca sau Jean-Michel Cocteau, câștigătorul premiului „Concha de Oro” urmând a fi desemnat de un juriu condus de actorul John Malcovich.
Publicitate Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Acțiunea filmului „Pororoca” îi are în prim plan pe Cristina și Tudor (interpretați de Iulia Lumânare și Bogdan Dumitrache), un cuplu ce duce o viață obișnuită, fără alte griji aparente, altele decât cele legate de creşterea şi educaţia copiilor: Maria (5 ani) şi Ilie (7 ani). Într-o duminică dimineaţă, Tudor iese cu copii în parcul din apropierea blocului. Într-o clipă de neatenţie a tatălui, Maria dispare.
„Soldații. Poveste din Ferentari” se inspiră din romanul omonim scris de Adrian Șchiop (co-regizor și actor principal în ecranizarea Ivanei Mladenovic) și spune povestea lui Adi, un antropolog de 40 de ani, părăsit de curând de iubita lui, care se mută în Ferentari pentru a documenta un doctorat despre manele. Acolo, îl întâlnește pe Alberto, un rom sărac, fost pușcăriaș, care promite să-l ajute să cunoască cântăreți. Destul de repede, cei doi încep o relație, în care Adi îl hrănește pe Alberto cu planuri imposibile de ieșire din sărăcie, iar Alberto pe Adi, cu vorbe dulci bine ticluite. Când banii se termină, amândoi se trezesc captivi într-un apartament în care se iubesc sincer și se folosesc unul de altul.
Publicitate
Cele două pelicule românești vor avea premiera la San Sebastian în 26 septembrie (Pororoca) și 27 septembrie (Soldații. Poveste din Ferentari), iar participarea actorilor Iulia Lumânare, Bogdan Dumitrache, a regizoarei Ivana Mladenovic, a lui Adrian Șchiop, în tripla sa calitate, și a producătoarei Ada Solomon beneficiază de sprijinul Institutului Cultural Român de la Madrid.
Filmul rămâne una dintre cele mai cunoscute și de succes mărci culturale românești în Peninsula Iberică, ICR Madrid promovând industria cinematografică românească prin festivalul de film românesc în 6 orașe spaniole, colaborări cu diferite festivaluri internaționale, retrospective ori evenimente punctuale adresate profesioniștilor.
Cursos de lengua Rumana 2017 – 2018
El Instituto Cultural Rumano organiza nuevos cursos de lengua rumana en: Madrid /Barcelona /Valencia …
[button url=”http://icr.ro/madrid/cursuri-de-limba-romana-2017-2018/es” style=”blue” size=”small” type=”square” icon=”” target=”_self”] Citeste mai mult [/button]
II Semana Europea de las Lenguas
Del 25 al 29 de septiembre 2017, EUNIC España presenta la segunda edición de la semana de las lenguas en Madrid. Con motivo del Día Europeo de las Lenguas 2017, 18 instituciones culturales europeas, en colaboración con la representación de la Comisión…
[button url=”[button url=”http://icr.ro/madrid/cursuri-de-limba-romana-2017-2018/es” style=”blue” size=”small” type=”square” icon=”” target=”_self”] Citeste mai mult [/button]
Publicitate Stai informat, tine legatura cu evenimentele din tara, vorbeste romaneste / Tv satelit oriunde in Europa /
Dos películas rumanas en la Sección Oficial del Festival de San Sebastián
Dos películas rumanas compiten este año para la Concha de Oro enel Festival Internacional de Cine de San Sebastián, cuya 65 edición tendrá lugardel 22 al 30 de septiembre. El cine rumano está presente cada año en elfestival de Donostia, pero…
[button url=”http://icr.ro/madrid/doua-pelicule-romanesti-in-competitie-la-san-sebastian/es” style=” ” size=”small” type=”square” icon=”” target=”_self”] Citeste mai mult [/button]
Sigue en la cartelera: Ana, mon amour de Călin Peter Netzer
La película Ana, mon amour, Premio Oso de Plata ala mejor contribución artística para Dana Bunescu en la pasada edición de laBerlinale, se estrenará en las pantallas de España el 25 de agosto. ANA, MON AMOUR, Rumanía, Alemania,Francia •…
[button url=”http://icr.ro/madrid/ana-mon-amour-in-cinematografele-din-spania/es” style=”blue” size=”small” type=”square” icon=”” target=”_self”] Citeste mai mult [/button]
Sigue en la cartelera: Sieranevada de Cristi Puiu
Golem Distribución estrenó en España, el 21 de julio, Sieranevada, el tercer largometraje de ficción del director rumano Cristi Puiu (La muerte del señor Lazarescu, Aurora, un asesino muy común), realizador que abrió, según los críticos, el…
[button url=”http://icr.ro/madrid/filmul-sieranevada-in-continuare-in-cinematografele-din-spania/es” style=”blue” size=”small” type=”square” icon=”” target=”_self”] Citeste mai mult [/button]
Leul a fost instituit ca monedă oficială a românilor la data de 16 septembrie 1835, prin decizia lui Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti.
În acea vreme, în Ţara Românească şi Moldova circulau mai multe monede străine, cea mai cunoscută fiind talerul olandez.
Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “leu”. Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat.
Mai este de menţionat că moneda naţională a vecinilor noştri de peste Dunăre este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând aceeaşi origine ca cea a leului românesc. De la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei SUA, dolar. Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ.
Putem vedea astfel de unde se trage celebra expresie “nu am nici un şfanţ”. O altă monedă era paraua otomană. Expresia de rigoare ”nu face două parale” vine de la faptul că moneda avea o valoare redusă și era confecționată din material prost, astfel că o folosire intensă o tocea și monezile chiar se lipeau unele de altele.
Publicitate
Leul devine oficial monedă a românilor pe 16 septembrie 1835 când domnul Țării Românești, Alexandru Ghica, instituie ca monedă a țării, leul, unitate teoretică de cont, echivalentul a 60 de parale. Tranzacțiile, taxele, impozitele se calculau în lei, dar se plăteau în monedă străină. În Moldova domnitorul Mihail Sturdza ar fi dorit în 1835 să bată monedă dar Imperiul Otoman nu ar fi acceptat ca un stat vasal să aibă propria monedă deoarece ar fi fost un semn al independenţei. După unirea Principatelor şi Cuza a tatonat ideea unei monede naţionale, care urma să se numească român sau romanat dar din nou Înalta Poartă s-a opus.
Încă din 1859, Alexandru Ioan Cuza l-a însărcinat pe consulul francez la Iaşi, Victor Place, să negocieze baterea unor monede româneşti la monetăria din Paris. Acestea urmau să se numească „români”. Un român ar fi cântărit 5 grame de argint şi ar fi fost împărţit în 100 de „sutimi”, ca monedă divizionară. Ion Heliade Rădulescu a propus numele de „romanat”, după modelul bizantin. Proiectul nu a putut fi realizat. La 1860, s-a bătut totuşi o monedă de bronz de 5 parale, dar aceasta nu a circulat. În 1864, după ce Cuza a impus regimul său autoritar, chestiunea a fost reluată şi s-au bătut câteva monede de probă. Este vorba de piesele de „5 sutimi”, care aveau pe anvers efigia domnului şi inscripţia „Alecsandru Ioan I”. Ele nu au fost puse în circulaţie niciodată. O astfel de monedă poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie a României din Bucureşti.
Publicitate
Prima Constituţie a ţării, cea din 1866, ignora complet problema suzeranităţii Imperiului Otoman asupra Principatelor, dovedind încă de atunci dorinţa statului român de a îşi căpăta independența. O primă bătălie s-a dat prin intermediul politicii monetare. La 22 aprilie 1867 este stabilită moneda naţională leul, o monedă bimetalică cu etalonul la 5 grame de argint sau 0,3226 grame de aur şi având 100 de diviziuni, numite bani. Un leu echivala cu un franc francez. Monedele de 5, 10 şi 20 de lei erau din aur, iar cele de 1 şi 2 lei, precum şi cele de 50 de bani erau din argint. Până la înfiinţarea Monetăriei statului (1870), primele monede au fost bătute la Birmingham.
Minsitrul de finanțe, Ion C. Brătianu, a început tratativele cu Poarta pentru ca aceasta să admită punerea efigiei domnitorului Carol I pe monedele de aur și argint ce urmau a fi emise. Tratativele nu au dat roade, dar guvernul român a comandat monedele de aur de 20 de lei (”pol”), fără a ține seama de pretențiile Imperiului Otoman. Aceste monede au fost puse în circulație în 1868, având efigia domnitorului și inscripția ”Carol I domnitorul românilor”. Tirajul a fost de doar 200 de piese. Dintre acestea, câteva zeci au fost zidite la temelia castelului Peleş, iar altele au fost dăruite parlamentarilor, miniştrilor, unor diplomaţi străini, guvernului turc, familiei Hohenzollern de la Sigmaringen şi unor capete încoronate din Europa. Imediat după emitere, a urmat protestul Porții, precum și al Austro-Ungariei, care considera titulatura domnului român periculoasă pentru siguranța Austro-Ungariei care stăpânea Transilvania și Bucovina. Sub presiunea celor două Mari Puteri, monedele au fost retrase în 1870, când au fost bătute 5000 de monede din aur și 400.000 de argint, fără a cuprinde însă ”semnul” menit să evidențieze suzeranitatea sultanului. Începând cu 1872 s-au bătut monede de 50 de bani, 1 leu și 2 lei fără ca Poarta să mai protesteze.
1867 a fost anul în care leul a fost cel mai puternic din istorie. La acea dată cu 1 leu se puteau cumpăra zece pâini, în timp ce un litru de vin costa 0,40 lei, un kilogram de carne 0,34 lei, iar kilogramul de cartofi era 0,05 lei.
Are 395 de ani, provine de undeva din zona Brașovului și face parte din Comorile României. Este vorba despre un dulap care a rezistat de-a lungul timpului, iar acum poate fi vizionat în cadrul colecției Muzeului Județean Mureș.
Acest dulap a fost prelucrat în timpul Renașterii Transilvane. Este o piesă unicat. Nu se știe dacă au mai fost și altele, dar un lucru este cert: acest dulap a rezistat cu stoicism secolelor care au trecut peste el. Atunci când îl privești prima dată, culorile aprinse sunt cele ce ies în relief. Mai apoi se observă decorul floral foarte bogat. Directorul Muzeului Județean Mureș, Soos Zoltan, cel în a cărui responsabilitate se află dulapul în prezent, vorbește despre această piesă unicat în România.
„Avem dulapul care s-a păstrat în colecția Muzeului Județean Mureș, provine de undeva din zona Brașovului — nu putem afirma cu certitudine, dar mai multe semne arată că este confecționat în Transilvania, posibil în zona Brașov, în 1622. Ceea ce oferă piesei unicitate este decorul floral foarte bogat, caracteristic Renașterii Transilvane, care este influențată, pe lângă Occident, de decorul și stilul oriental, mai ales prin filieră otomană. În cultura săsească, românească și maghiară din Transilvania se regăsesc aceste elemente. De exemplu, laleaua, care e considerat un decor tipic pentru etnografia maghiară, apare după perioada otomană. (…) În Renaștere, influența orientală se resimte și din acest motiv Renașterea Transilvană este un stil unic în peisajul european”, a declarat pentru Agerpres, directorul Muzeului Județean Mureș, Soos Zoltan.
Publicitate
Deși dulapurile nu se prea foloseau în Perioada Renașterii pentru că hainele erau ținute în lăzi, totuși câteva s-au păstrat, atât din România, cât și din afara țării. Familia Lazăr din Lăzarea este cea care s-a ocupat ca această piesă să facă parte din Comorile României. La începutul acestui an, chinezii au putut admira această piesă, dar și altele, într-o expoziție la Beijing.
“De obicei, dulapurile nu sunt răspândite, hainele erau ținute în lăzi, deci nu avem o cultură în care mobilierul predomină. Câteva piese s-au păstrat, avem mobilier adus din afară, din Renașterea Clasică, însă această piesă este din Renașterea Transilvană, cu un decor floral și cromatic foarte bogat și frumos. În exterior, piesa a fost repictată în secolul al XVIII-lea, în interior însă s-a păstrat decorul renascentist inițial. Cu tot cu repictarea barocă, este o piesă unică, probabil au fost și altele confecționate, dar din păcate nu s-au păstrat. Această piesă deosebită ni s-a transmis printr-o filieră a aristocrației transilvane, este vorba despre familia Lazăr din Lăzarea, ultimul proprietar fiind Elisabeta Bissingen, care a trăit la Târgu Mureș și provine din familia Lazăr”, a afirmat Soos.
Dulapul este confecționat din diferite tipuri de lemn. Teiul era folosit pentru părțile modelate, iar pentru a vedea din ce lemn este confecționată fiecare parte a lui se va începe un studiu mai amănunțit.
Publicitate
„Dulapul este decorat cu lemn de esență moale, ușor de prelucrat. Teiul era folosit la părțile modelate. Odată cu restaurarea dulapului, vom face un studiu mai amănunțit pentru a vedea exact din ce lemn este confecționată fiecare parte. Feroneria este cea originală, lipsește doar soclul dulapului. Din păcate nu s-a păstrat, dar vom confecționa un soclu similar cu cele renascentiste, fiindcă nu avem, din păcate, nimic din cel original”, a precizat Soos Zoltan.
România, Germania, Franța • 2017 • Color • 125′ • V.O.S.E. (sunet original, cu subtitrare în spaniolă)
SINOPSIS: „Ana, mon amour” este analiza unei poveşti de dragoste, o incursiune atipică ce surprinde cele mai tensionate şi delicate momente din evoluţia unui cuplu. Toma şi Ana se cunosc în facultate, se apropie rapid şi încep o relaţie de iubire care devine în scurt timp o luptă contra tuturor. Din cauza unor probleme din copilărie, Ana are frecvent atacuri de panică, iar Toma îşi asumă rolul de protector necondiţionat. Deşi pare să deţină controlul asupra relaţiei, ani mai târziu el se trezeşte gravitând în jurul unei femei pe care nu o poate înţelege, forţându-se până la limită în încercarea de a o salva.
FIȘA ARTISTICĂ
Regie: Călin Peter Netzer
Scenariu: Cãlin Peter Netzer, Cezar Paul-Bădescu, Iulia Lumânare,
Inspirat de romanul ‘Luminița, mon amour’ de Cezar Paul-Bădescu
Imagine: Andrei Butică
În rolurile principale: Diana Cavallioti, Mircea Postelnicu, Carmen Tănase |
Montaj: Dana Bunescu
Producători: Cãlin Peter Netzer, Laurențiu Damian, Sophie Dulac, Oana Iancu, Jonas Katzenstein, Maximilian Leo, Codin Maticiuc, Michel Zana
Case de producție: Parada Film, Augenschein Filmproduktion, Sophie Dulac Productions
[vc_row][vc_column][vc_column_text]Între Prut și Nistru moldovenii au un folclor extins despre felul în care cred ei că suntem, toată lumea are o părere formată despre români și apetența sau opoziția lor totală pentru veșnicul subiect la modă, unirea. La rândul nostru vehiculăm păreri proprii, prefabricate și comode, despre istoria accidentată a relației româno-române, aflată la cheremul potentaților zilei de o parte sau de alta.
George Simion, în cartea „Blocați în Labirint”, pe care ne-a făcut onoarea să o semneze la librăria PUNCT din Barcelona (9,90€ la raft), se oprește asupra unora dintre ideile care ocupă spațiul public în ultimii ani, înrădăcinate în mentalul colectiv, cu intenția declarată de a defini termeni și a demonta false mituri.
Oferă o viziune personală asupra principalelor scandaluri asociate dirigenților din capitala fostei republici sovietice, încercând explicații pentru „ciudățeniile” întâmplate acolo în ultimii ani. Firul logic porneşte de la interesele rusești în zonă, permanente după desfacerea URSS-ului, cu nume și prenume, cu dosare interminabile și vinovați de serviciu. Trece prin expunerea intereselor mercantile ale potentaților proveniți din rândurile vechiului partid comunist, face referire la noul val al „șefilor” de a doua generație şi concluzionează citând un fost prim-ministru, Mircea Druc: „generația a doua de șefi nu a mai avut ce împărți așa că s-a apucat de furat din bănci”.
Publicitate
Identificarea metodelor prin care poporul moldovean este ținut captiv de un stat manipulat ocupă, de asemenea, un segment important din lucrarea lui George Simion. Despre instrumentele mediatice utilizate pentru controlul unei populații captive spune că: „Iluzia miliardarului, mimarea opoziției, sperietoarea cu planurile românilor care se pregătesc să anexeze „independența” republică, inducerea ideii că un stat poate rezista pe harta lumii fără să fie în vreo alianță (sindromul Elvețian), exploatarea dragostei pentru călău (sindromul Stockholm), iluzia integrării europene, sunt toate instrumente în experimentul social moldovean”.
Dacă adăugăm la asta precizarea autorului că băncile din Republica Moldova au puterea de a interzice ieșirea din țară a unui cetățean cu datorii, căpătăm dimensiunea Orweliană a unei societăți închise, cu supape de refulare puține și care nu merită a priori viața complicată pe care este constrânsă să o trăiască.
Românul cu burta plină și cu scobitoarea între dinți ar putea întreba „cine îi ține să-și schimbe conducătorii?”
În schimb, George Simion ne pune la îndemână un instrument, o cheie de interpretare a evenimentele de la Chișinău în anii care au trecut de la desprinderea de Uniunea Sovietică, o logică a originii stereotipurilor apărute în ultimii aproape 30 de ani, vorbește despre celebrele Poduri de Flori, ofilite cu intenție, despre modul în care românii de o parte sau de alta a Prutului se percep între ei, despre legendele și poveștile născute din ignoranță, prepotență sau interes.
Înainte de căsătorie se cade să cunoști fata, iar dacă soacra mare „știe ea dinainte” că băiatul ei ca floarea de cireș e prea bun pentru fătuca despre care „lumea zice multe” poate că cineva ar trebui să facă de George Simion și să le dea tinerilor o șansă.
Publicitate
O prezentare sclipitoare, cu caracter și care s-a bucurat de o asistență avizată; printre cei prezenți am remarcat un mare număr de simpatizanți ai cauzei moldovene care, chiar dacă nu sunt originari din fosta republică sovietică, sunt interesați de așa numitul „experiment moldovean”, de viața oamenilor de acolo.
A fost prezent responsabilul PNL Catalunya, Valentin Cocoș și Stela Vidrașcu de la Asociația pentru Promovarea Culturii de la Parets.
Au strălucit prin absență reprezentanții PMP, partid care și-a luat mare parte din scaune de la Chișinău.[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_gallery type=”flexslider_slide” interval=”3″ images=”10294,10295,10296,10297,10298,10299,10300,10301″ img_size=”600×450″][/vc_column][/vc_row]
Threads of Tradition: creații ale designerilor români într-o expoziție inedită la Madrid
În perioada 15 Iunie-16 Iulie 2017, la Central de Diseño din cadrul Centrului Cultural Matadero din Madrid, principala referință a designului în Peninsula Iberică, se desfășoară expoziția ‘Threads of Tradition’ dedicată designului românesc contemporan ce se inspiră din tehnicile, materialele și practicile tradiționale. Peste 50 de exponate imaginate de tineri designeri români, de la ceramică, vestimentație, obiecte decorative de interior până la cărți ilustrate și grafică
„Această expoziție de la Madrid este unul dintre cele mai notabile evenimente de design românesc românesc organizate în Spania până în prezent. În plus, Central de Diseño, partenerul spaniol, este principala vitrină a designului spaniol, fiind un spațiu unde se expun cele mai bune lucrări de design contemporan din toată Iberoamerica (Bienala de Design Iberoamerican) și unde se lansează anual cele mai noi tendințe în materie din Peninsula Iberică. Colaborarea cu Romanian Design Week ne-a permis să putem aduce în fața publicului o excelentă selecție de proiecte, care revalorizează într-un mod inovator tradiții și practici ale artizanatului românesc”, Ioana Anghel, directoarea Institutului Cultural Român de la Madrid.
Expoziția, inedită în Spania, reunește o selecție de lucrări realizate în 2016 și 2017 de către unii dintre cei mai reprezentativi designeri români ai momentului. Construită pe două axe conceptuale, intitulate „Codificat”, respectiv „Suntem natură”, selecția de obiecte reflectă interpretarea contemporană a unor tehnici și matrice tradiționale, dar și lucrul designerilor cu artizanii pentru a recupera în actualitate materii prime și tehnici tradiționale. Obiectele expuse exemplifică produse finite ori proiecte în derulare realizate de următorii designeri și studiouri de design: Cristian Corvin, Laura Leonte, Lana Dumitru, Mădălina Andronic, Traian Tuță, Ruxandra Sacaliș, Octavia și Lucian Loiș, Ana Wagner, Alex Pintea, Ruxandra Radian și Mirela Vlăduță, Dragoș Motica, Eliza Yokina, Ioana Ciolacu, Deltacraft, KraftMade, ProPatrimonio, Meșteshukar ButiQ, PATZAIKIN, Coolwool studio, Dare to Rug, Cai verzi pe pereți, Grapho_mat și Atelierul de Grafică.
Arhitecta Eliza Yokina, autoarea designului expoziției, și Ioana Pîrvu, coordonatoare de expoziții în cadrul The Institute/ Romanian Design Week, vor susține în data de 16 iunie o conferință despre principalele tendințe în designul românesc actual și proiectele de revitalizare a tradiției autentice.
Expoziția este organizată de Institutul Cultural Român de la Madrid în colaborare cu Romanian Design Week și Asociația Designerilor din Madrid (Fundația DIMAD)
Mai este de menţionat că moneda naţională a vecinilor noştri de peste Dunăre este leva care în traducere înseamnă tot “leu”, trădând aceeaşi origine ca cea a leului românesc. De la löwenthaler, pronunțat daler, vine și denumirea monedei SUA, dolar. Din cauza lipsei unor legi monetare bine definite la noi au început să fie folosite câteva zeci de tipuri de valută străină. Prin Regulamentele Organice din 1831 şi 1832 s-a hotărât utilizarea unui număr restrâns de monede, printre ele aflându-se una austriacă, numită zwanziger. La noi era cunoscută drept sfanţul de argint, sau mai simplu, doar şfanţ.
