Pledoarie pentru carte în limba română

carte

Plăcerea cu care răsfoim o carte sau o revistă tipărite în limba română, senzaţia de familiaritate pe care o avem la contactul cu pagina tipărită, îşi are originile în etapa şcolară a fiecăruia dintre noi. Am făcut primele călătorii conduşi de imaginaţia debordantă a lui Jules Verne şi am tresărit la morala textelor din ‘Poveşti Nemuritoare’ despre prinţese şi istoriile lor nemaipomenite. Se spune că suntem suma carţilor pe care le-am citit, lucru care, măcar în parte, se referă fără îndoială la copilăria şi adolescenţa noastră.

De ce nu suntem suma filmelor pe care le-am văzut? Pentru că în timp ce filmul oferă o singură variantă a personajelor, un punct de vedere asupra poveştii, cel al regizorului, istoria scrisă ne incită să ne imaginăm propria versiune. De aceea filmul este sărac în comparaţie cu cartea care l-a inspirat. Cartea provoacă mintea, obligă la construcţia lumii necesare argumentului şi a eroilor după tiparele fiecăruia dintre noi, rezultatul fiind un efort imaginativ incomparabil mai mare care îmbogăţeşte şi dezvoltă. Dacă ar fi să comparăm creierul cu un muşchi oarecare rezultatul exerciţiului de imaginaţie este dezvoltarea ‘pe repede înainte’ a personalităţii cititorului de orice vârstă.

Avem nevoie de carte tipărită şi de cuvântul scris în limba română. O carte de reţete, o biblie, un roman de dragoste de citit la plajă sau o revistă cu integrame, – fiecare poate alege, hârtia tipărită exercită asupra noastră o atracţie specială imposibil de regăsit în ştirile şi părerile gata făcute cu care ne bombardează reţelele sociale. Dacă ar fi să comparăm online-ul cu cartea tipărită ar putea fi ca şi cum am compara fast-food-ul (irezistibil, este adevărat) cu bucatele gustoase din copilăria fericită a fiecăruia dintre noi.

Cu fiecare an ce trece constatăm falsitatea ideii că obţinem suficient cu ce ne oferă televiziunea sau reţelele sociale iar cartea tipărită ar fi perimată şi destinată dispariţiei. Volumul de carte tipărită, care se cumpără în Spania de exemplu, creşte în fiecare an iar acesta este un argument suficient pentru a combate ideea că noi, astăzi, fiinţe conectate 24/24 la internet, nu am mai avea nevoie de carte. Celelalte ţări europene în care de asemenea preţul cărţilor nu este un impediment pentru cititor confirmă aceeaşi evoluţie crescătoare a vânzărilor.

carte copii

„Nu cred că există copil care să nu fi văzut o carte, căruia să nu i se fi citit poveştile nemuritorului Creangă”. Din păcate există. Sunt copiii noştri, cei născuţi departe de ţară.

„Există oameni care nu şi fi atins o carte? Care să nu iubeasca una?” Recunoaştem că da, există.

Fiecare dintre noi are propria experienţă cu cărţile. Plăcută sau mai puţin. Contactul cu acestea are loc începând de la vârste fragede, încă dinainte să se mearga la grădiniţă. Şcoala încearcă să ne formeze, să ne arate diversele stiluri, tipuri de literatură. Avem încă o problemă atunci când ceea ce citesc copii noştri nu este în limba română.

Pentru copii, cărţile sunt un mod de a descoperi lumi noi, de a se aventura prin ţinuturi exotice şi de a învăţa lucruri noi şi înţelepte. Cărţile cu poveşti sunt moralizatoare şi pline de suspans. Azi copiii au parte de mult mai multe aventuri: dragoni fioroşi şi înţelepţi, elfi, personaje cu puteri magice, vrăjitori şi vrajitoare, eroi, domniţe şi împăraţi buni sau răi. Apoi cărţile de colorat. Frumoase, simple, incitante. In jurul lor se pot crea poveşti superbe, cu tentă morală, educativă, pe care copiii să le înţeleagă şi să le înveţe mai uşor.

 

Pals Girona (2) Descoperind Costa Brava

pals girona

Pals – Girona (2)

Orăşelul pe care l-am descoperit în episodul anterior şi care dă numele plajei este un complex medieval datat la 889, cu cetate, castel şi străduţe de piatră care merită o descriere mult mai aprofundată.

Staţiunea – improprie denumire – este la fel de liniştită ca sătucul medieval, deşi colina pe care s-a cocoţat este plină de campinguri şi clădiri, ascunse prin pădure. Nu există hoteluri impunătoare, doar cîteva blocuri cu două-trei etaje, dispuse de-a lungul plajei. Cele câteva terase, înşirate de-a lungul şoselei înguste de acces sunt la fel de liniştite ca peste tot pe Costa Brava. Există supermarket, bufet liber, măncare la împinge tava şi câteva rotiserii cu mîncare ieftină şi bună. Este o staţiune pentru turiştii care preţuiesc liniştea, plaja, soarele şi au bugetele familiare bine calculate. Nu am aflat despre niciun club de noapte, sau discotecă, deşi e drept: nu le-am căutat. Totuşi, tind să cred că nu sunt foarte populare aici, probabil că viaţa de noapte a staţiunii se limitează la plimbări pe malul mării, după cină.

Nu poţi ajunge pe plajă fără să simţi aroma de marisco, venită din bucătăria restaurantului care face colţul, chiar pe aleea pricipală de acces. Terasa lui, întotdeauna plină, face mai mult decât orice recomandare. Aici am mâncat cele mai bune mejillones a la marinera, urmate de cea mai bună fideuá. Locaţia dă şi ea savoare mâncării, pentru că aerul condiţionat de aici e chiar briza mării. Angajaţii localului sunt mereu în acţiune, aici nu există pauzele lungi dintre comida şi cena , aşa cum se întâmplă în majoritatea localurilor spaniole. Personalul nu pridideşte: turiştii străini încep să vină pentru masa de prânz pe la 12.30, oră la care localnicii abia ce-au terminat croissantul de lângă cafeaua cu lapte. Pe când satură turiştii, să tot fie vreo două, incep să apară localnicii, pentru amiaza lor. Şi care se prelungeşte în zilele de fiestă, încălecând după-amiaza până spre orele în care soarele devine prietenos cu pielea. Au timp doar să refacă mise-en-place-ul, pentru că se întorc turiştii pentru cină. Şi uite aşa, se rulează mereu, unii vin şi alţii pleacă, spre încântarea patronilor şi probabil disperarea personalului.

E o bună intrare, atmosfera de relaxare de pe terasă ţi-a indus deja detaşarea de care ai nevoie. În faţa ta mai vezi doar marea şi tălpile încep să ardă, de la nisipul fierbinte şi fin. La dreapta, dacă vrei s-o coteşti, dai de-o cărare formată printre câţiva copaci rătăciţi, crescuţi sub stâncile roşiatice. Roca are culori cameleonice, care se schimbe în funcţie de unghiul din care priveşti, e plină de fisuri şi pare extrem de fragilă. Fiecare stâncă poartă, cu vizibil efort, câteva vile ascunse printre pini. Vegetaţia nu are verdele prospăt al pădurilor de acasă; e un verde cenuşiu, stins de puterea soarelui mediteraneean. Vilele şi terasele flămânde de mare, pădurea umbroasă şi cărările care o fragmentează, toate par să stea cocoţate pe un castel de nisip, sprijinite doar de noroc şi de o forţă divină.

Dacă porneşti pe cărare, o să ajungi la unul dintre capetele plajei del Racó, odată cu scările săpate-n piatră, care te urcă pe Punta Espinuda. Aici te poţi opri, se vede tot golful, până departe spre Estartit şi spre Insulele Medes, care închid într-o ramă pietruită imaginea fotografică, bună de dus cu tine peste tot prin viaţă. Dincolo de stâncă, dacă vrei să treci, ar fi bine să ştii că este o plajă pentru nonconformişti. Un graffiti enorm, chiar cum dai colţul şi vrei să cobori spre cala Illa Roja, scris pe peretele central al stâncii te avizează: Platja Nudista! Cala merită văzută, indiferent dacă te opreşti la o baie, sau vrei doar să admiri stânca roşie, care creşte chiar din apa transparentă. Marea are sclipiri orbitoare, de turcoaz marin; cu siguranţă îţi va abate privirea de la nudurile expuse pe nisipul auriu. Este o plajă unde nu vei putea beneficia de servicii, nici măcar o bere rece n-ai de unde cumpăra, aşa că, dacă nu eşti iubitor de naturaleţe în stare pură, mai bine întoarce-te din drum.

Dacă n-ai luat-o pe cărarea din dreapta, probabil c-ai urmat potecuţa din lemn, care trece pe lângă duşurile de pe plaja del Racó. Acolo ai bere rece, dacă vrei, pentru că există două chiringuitos-uri, chiar pe plajă, aşa cum îi stă bine unui chiringuito care se respectă. Situate la distanţe bine calculate între ele: căt să-ţi fie suficient de aproape şi dacă vrei mai spre dreapta, sau dacă vrei mai spre stânga plajei. Poţi închiria şezlonguri, umbrele de soare, dar şi altfel de jucării, dătătoare de adrenalină, cum ar fi banana trasă la viteză şi decojită de pasageri mai spre larg, ca să se amuze şi privitorii.

Plaja e din ce în ce mai aglomerată, pe măsură ce vara înaintează. La începutul sezonului, doar câteva perechi trecute bine de vârsta pensionării citeau sub umbrelele de soare. Este plaja pe care am văzut cei mai mulţi oameni citind, deşi toate plajele au lectorii lor. Mi-aş fi dorit să adun toate titlurile într-o antologie a unei zile de plajă. Un el şi o ea, cărunţi şi puţin zbârciţi de trecerea anilor. Stau tăcuţi unul lângă altul, fiecare într-o lume în care îi poartă cuvintele. Te şi întrebi când îşi vorbesc oamenii aceştia? Apoi, unul îşi ridică privirea: trece o barcă cu motor, sau plânge un copil. Sau poate un grup de tineri sparge liniştea plajei, cu hohote de râs. Îşi adresează două-trei replici scurte, sau doar o privire, sau poate doar o atingere, aparent întâmplătoare. A fost doar o clipă, dar a meritat să fii acolo.

Odată cu vacanţa, pe plaja apar familii tinere, cu mulţi copii. Foarte mulţi copii. Scutece, cărucioare, corturi şi construcţii sofisticate pentru umbră cât mai deasă, biberoane, creme şi loţiuni; găletuţe de nisip, colace şi reptile gonflabile, mingi, zmee care se încurcă printre umbrele, palete de pig-pong, aripioare pentru mânuţe fragile. Un el şi o ea, tineri, frumoşi şi plini de responsabilităţile unei familii numeroase. Cel puţin trei copii de pereche, cam pe aici e media. Majoritatea sunt din ţările nordice, au pielea albă şi sensibilă, copii blonzi, cu ochi albaştri şi venişoare transparente. Taţii sunt foarte activi, aproape că nu-i vezi niciodată aşezaţi: se joacă cu copii, fug după cei răzvrătiţi prin nisip, adună jucăriile luate de valuri, joacă fotbal, ping-pong şi fac castele de nisip. Te întrebi când fac şi ei o baie, ca tot omul? Între timp, ele citesc. Şi-au luat o vacanţă, în vacanţă.

Plajele sunt magice: adulţii redevin copii, iar nivelul de mulţumire atinge cote alarmante.

Plajele sunt pe planeta noastră, iar uneori mi se pare că sunt printre ultimele bastioane în care mai poţi să vezi omul din om.

S-auzim de bine! Vă doresc să vă trăiţi cea mai frumoasă vară!

Ia Mândră Românească

ia mandra romaneasca

Când au fost întrebaţi de ce poartă ie pe sub veston înainte de a intra în luptele din primul război mondial, acum aproape 100 de ani, soldaţii au răspuns că dacă va fi să moară se va şti de unde provine fiecare dintre ei după modelele cusute pe cămaşa tradiţională, pe ia ţesută de mâinile mamelor şi iubitelor rămase la vatră.

E uşor de înţeles astfel de ce cămaşa de borangic cusută cu motive florale sau geometrice specifice fiecărei regiuni ale ţării este un semn de identitate. Cei care ştiu identifică dintr-o privire zona din care provine iar specialiştii numesc fără greş până şi comuna sau satul în care s-a ţesut veşmântul.

Ia se poartă uşor, cu mândrie, e simplu să fii frumoasă îmbrăcată în borangic. Aşa cum nu există mireasă urâtă, ia aduce cu sine o stare de spirit, şlefuieşte nestemate. Au remarcat potenţialul acesta efervescent creatori de modă universali ca Yves Saint Laurent sau pictori de anvergura lui Matisse.

ia mandra romaneasca regina maria
Regina Maria înveşmântată în ia tradiţională

Din toate aceste motive şi alte o mie, ne bucurăm de sărbătoarea straiului naţional românesc, astăzi 24 Iunie şi vă invităm să vă imaginaţi îmbrăcând o ie, în speranţa că vă veţi dori o fotografie pe pagina dumneavoastră socială subliniindu-vă frumuseţea. Puteţi de asemenea să participaţi cu fotografia dumneavoastră la concursul nostru care se desfăşoară pâna la sfârşitul săptămânii. Voturile prietenilor vă vor recompensa garantat.

Ce poate fi mai Acasă decât atât?

„Locuri unde voi fi” – Expoziția ceramistei Cristina Bolborea la Valencia

cristina bolborea

Comunicat de presă

Madrid, 20 iunie

 

„Locuri unde voi fi” – Expoziția ceramistei Cristina Bolborea la Valencia

 

Institutul Cultural Român și Muzeul Național de Ceramică și Arte Decorative „González Martíˮ din Valencia inaugurează marți, 21 iunie, expoziția de ceramică contemporană „Cristina Bolborea. Locuri unde voi fi”.

Cele peste o sută de lucrări de ceramică, sticlă și metal sunt grupate în jurul a zece teme de inspirație, printre care se regăsesc „Covoarele maeștrilor”, cu referire la picturile lui Lotto, Vermeer ori Velazquez, „Siena”, „Ochiul furtunii”, „Ace de chiparos” sau „Tihnă”, ce amintesc de rafinatele origini orientale al artei ceramice. Piesele Cristinei Bolborea sunt expuse de-a lungul colecției permanente, intrând astfel în dialog cu piese de socarrat de secol XV, ceramică de Pablo Picasso sau cu impresionantul decor baroc al Palatului Marqués de Dos Aguas ce găzuiește muzeul.

Prin piesele selecţionate pentru această expoziţie, Cristina Bolborea sugerează bogăţiile orientale, puse în evidenţă prin intermediul unui limbaj plastic senzual. […] În aceste bogății, materialul ceramic ales – gresie, teracotă sau porţelan – fuge de rigiditate și se adaptează suprafeţelor de lemn sau metal evocând mătăsuri vechi, tapiserii lucrate minuţios şi covoare sau elemente de marochinărie care definesc valorile unui gust rafinat şi ale unei tehnici de vădită perfecţiune.

Texturile şi reliefurile artistice atent studiate, ranforsate de utilizarea subtilă a angobelor şi a oxizilor metalici, sporesc expresivitatea operelor ceramistei. (Jaume Coll Conesa, director al Muzeului Naţional de Ceramică şi Arte Decorative „González Martí”).

Muzeul Național de Ceramică și Arte Decorative „González Martí” din Valencia este un muzeu național, statut de care se bucură doar 15 instituții din Spania care găzduiesc un patrimoniu esențial pentru cultura spaniolă. De-a lungul timpului, muzeul a găzduit expoziții ale Organizației Internaționale a Ceramiștilor, dar și ale unor artiști inconturnabili precum Miquel Barceló, iar colecția permanentă conține inclusiv obiecte rare de ceramică realizate și donate de Pablo Picasso. Expoziția personală a Cristinei Bolborea va putea fi vizitată până la data de 18 septembrie. cristina bolborea ceramica

Cristina Bolborea a debutat cu o expoziție individuală în 1995 la galeria Art House din București, de la această dată participând în numeroase expoziții colective și realizând alte zece expoziții individuale în România și străinătate. Creația sa a fost distinsă cu premii la Bienala de Ceramică de la Cluj-Napoca (2013) și la Salonul Național de Ceramică de la Constanța (2011). Doctor în Arte Plastice și Decorative al Universității Naționale de Arte din București, Cristina Bolborea continuă cariera academică în calitate de profesor și cercetător la această universitate. De asemenea, artista este curator pentru expoziții de artă decorativă contemporană la Galeriile Orizont, Galateea (București) și Centrul Cultural Palatele Brâncovenești (Mogoșoaia). Pe parcursul anului 2015, ceramista a expus în numeroase muzee din Portugalia: Museu Nacional do Azulejo din Lisabona, Museu Machado de Castro din Coimbra, Museu Grão Vasco, Museu Almeida Moreira și Casa da Ribeira din Viseu, iar în perioada 6 noiembrie – 6 decembrie Cristina Bolborea a fost invitată să expună la Bienala de Ceramică de la Aveiro.

Detalii suplimentare puteți obține la:

Institutul Cultural Român de la Madrid

icrmadrid@icr.ro

Telefon: +34 917 589 566

http://www.icr.ro/madrid/

Facebook: IcrMadrid; Instituto Cultural Rumano

Sarbatoarea Rusaliilor

Sarbatoarea Rusaliilor

Sărbătoarea Rusaliilor

Cuvântul „Rusalii” vine din latinescul „rosalia”, care înseamnă sărbătoarea rozelor. Sărbătoarea Rusaliilor sau Coborârea Sfântului Duh este o sărbătoare creștină care se prăznuiește în duminică de la 50 de zile după sărbătoarea Sfintelor Paști. Sărbătoarea Rusaliilor este sărbătoarea întemeierii Bisericii Creștine, întrucât în această zi, în urma predicii rostite de către Sfântul Apostol Petru, s-au alăturat creștinismului 3000 de suflete, ce au format astfel, prima comunitate creștină din Ierusalim, adică nucleul Bisericii de mai târziu.

În această zi Sfântă, se comemorează coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus Hristos. Duhul sfânt a coborât asupra Apostolilor sub forma unor limbi de foc. Apostolii au început atunci să vorbească despre învățătura Mântuitorului în diferite limbi străine . Din acel moment, Apostolii au început să săvârșească minuni dumnezeiești și să raspandesca învățătura creștină în lume. După ce S-a pogorât asupra Apostolilor, Sfântul Duh rămâne pentru totdeauna prezent, viu și activ în Biserca Creștină. Sfântul Duh ne învață adevărul și ne călăuzește pașii și voința spre tot ceea ce este bun și plăcut lui Dumnezeu.

În mitologia română, Rusaliile sunt considerate femei fabuloase din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Împărat. Nu se cunoaște originea acestui mit, „iele” nefiind un nume, ci pronumele personal feminin „ele”, rostit popular. Acest mit a fost suprapus ulterior peste sărbătoarea creștină postpascala a Cinzecimii și devenită Duminica Rusaliilor.0

În tradiție se spune că, cei care nu țin sărbătoarea de Rusalii vor fi pedepsiți de Iele. Acestea le vor luă mințile sau îi vor schilodi. Rusaliile, cunoscute în mitologia românească sub numele de Iele, sunt făpturi fabuloase, înzestrate cu puteri magice, de seducție, sălășluiesc în văzduh, munți, peșteri, păduri și pe malul apelor și cascadelor.

Pe timpul nopții, în lumna lunii, se spune că Rusaliile se scăldau goale în izvoare. Sunt temute mai ales dansurile ielelor. Dansul lor este numit „Hora Ielelor”. Acestea adoră să danseze cu sânii goi în cerc, având părul despletit, clopoței la glezne și sunt acoperite pe alocuri de voaluri subțiri, transparente. Dansul lor este unul magic, bogat în taine și simboluri de neînțeles pentru muritori. Ielele nu fac rău celor care le evită, ele devin rele numai dacă sunt provocate sau dacă dansul lor este privit. O superstiție spune că, dacă în noaptea de Rusalii vei dormi sub cerul liber, sau dacă te vei duce la fântână, vei cădea sub puterea Ielelor.

În sâmbăta Rusaliilor se sărbătoresc „Moşii de vara”, un moment important al cultului morților de la noi. Pe vremuri, există credința că sufletele celor morți părăseau mormintele în Joia Mare, zburând slobode ori pre-umblându-se printre cei vii, în timpul celor 50 de zile, după care se reîntorceau în lumea de dincolo. Pentru că această întoarcere să se petreacă fără evenimente neplăcute, se țin anumite ritualuri de îmbunare a spiritelor celor morți. Oamenii împodobesc cu ramuri de tei gospodăriile, mormintele sunt curățate și împodobite cu flori, sunt aprinse lumânări, iar la porțile cimitirelor se întind mese cu flori, cu colaci și vin, iar preoții satelor oficiază slujbe de pomenire.

Legat de Rusalii este şi faimosul joc al Căluşarilor, dans ritual care vine de la săritul peste foc pentru a scăpa de iele, zânele rele. Dansul Căluşarilor este cunoscut că fiind remediul pentru vindecarea unui suflet care a privit “Dansul Ielelor” ce i-a luat minţile. Dansul Căluşarilor este un dans păstrat din vechimi şi care urmăreşte să îndepărteze vrajă picurată peste cel sedus şi să pună pe fugă ielele.

Pals – Girona

pals girona

Pals – Girona (1)

Nu întâmplător mi-am început plimbarea pe Costa Brava în Platja d’Aro. Nu este nici pe departe staţiunea mea favorită, deşi toate locaţiile de pe litoralul catalan au potenţial real pentru a deveni favoritele cuiva. Am început de acolo, pentru că într-adevăr îmi aminteşte de Mamaia, sau altfel spus, de ceea ce ar fi putut fi Mamaia, într-o proiecţie imaginară despre o lume mai bună.

În Mamaia încap toate amintirile mele de copil, legate de mare. Printre altele, acolo m-au pierdut de două ori părinţii; o dată a fost pe plaja largă, pe vremea aceia de imensitatea unei lumi,raportată la scala de la care o priveam. O furtună; toată lumea a luat-o la fugă, iar eu, goală ca o nimfă, m-am luat după mulţimea panicată. Mama se scălda şi probabil tata aţipise sub umbrela de sub care îşi petrecea întreg concediul pe litoral. Era alb, soarele îl făcea roşu ca racul, iar noaptea redevenea la fel de alb cum fusese în ziua anterioară.

Aşa goală cum eram, am fugit fără să mă prindă nimeni. Aveam o ţintă precisă, nu fugeam la întâmplare. Am intrat în hotelul Pelican, unul dintre cele mai grozave de pe vremea aceea, mai ales pentru mine. Avea un pelican împănat pe holul lui, o pasăre care în amintire mă depăşea cu mult în înălţime şi a cărui poveste, despre cum îşi păstrează hrana în guşa flexibilă născuse o fascinaţie în mintea mea. Acolo am fost găsită pe un fotoliu în care mă afundasem, visând probabil la peştii care înoată în guşa pelicanului împănat. O familie de polonezi mă îmbrăcaseră cu un halat luat de pe copilul lor, iar ai mei m-au găsit senină şi absolut convinsă că sunt la locul potrivit. Desigur, am mai fost acolo, la hotelul Pelican, dar asta se întâmplase în sezonul anterior. Locul mă atrăsese ca un magnet şi probabil că de atunci a început nevoia şi dependenţa de a reveni în locuri care-mi devin în timp familiare, în alegerile mele având prioritate acestea, în faţa necunoscutelor, cu calităţi imposibil de contestat.

Locul acesta este fără îndoială Pals-ul, aici pe litoralul catalan.

Pentru a ajunge din Girona în Pals călătorim pe drumuri regionale, deocamdată libere de circulaţia nebună a sezonului de vacanţe. Drumul traversează un platou cu parcele agricole, întrerupte doar de câteva sate liniştite şi pline de leandri în floare. La capătul aleilor năpădite de leandri se ascund casele joase, ferite din calea vântului şi de privirile curioşilor de o perdea pestriţă, în care doar florile viu colorate şterg monotonia verdelui sempervirescent. Din când în când depăşim câte-un tractor care-şi cară ca melcul ustensilele-n spate. Porumb mult, culturi de orez, cereale şi livezi de meri. Cele mai multe livezi de meri pe care le-am văzut în ultimii ani şi care îmi amintesc de practicile din studenţie. Acasă par să fi dispărut fără urmă.

Regiunea e plană şi verde, proaspătă sub soarele orbitor. Este zona Baix Emporda, poate cea mai frumoasă din regiunea unde m-am stabilit temporar. Liniştea străbate prin geamurile maşinii şi aproape că simţi nevoia să opreşti muzica, ca s-o auzi mai bine. Vântul adie uşor, norii albi şi pufoşi se duc încet spre undeva. Dacă vrei să-i urmăreşti cu privirea, te loveşti de munţii înalţi, care se zăresc în depărtare şi aproape că-i confunzi cu norii pe care încerci să-i ajungi. Crestele lor, acoperite de zăpadă până târziu, îţi amintesc că până şi iarna e trecătoare.

Satele sunt scurte, aproape mereu pustii. Nu sunt nici copii pe uliţe, nici babe pe la porţi. De cirezi, sau turme de oi nu poate fi vorba, dar poate că nu te-ar surprinde să întâlneşti aşa ceva pe drumul tău. Drumurile care se desprind din panglica principală de asfalt duc spre alte localităţi izolate, din care zăreşti doar frânturi ale unor turnuri de biserică, ziduri din piatră, acoperişuri pe care le intuieşti fierbinţi şi năpădite de lenea după-amiezelor de vară. Îţi imaginezi liniştea care păşeşte adormită pe străzile de piatră cubică, copleşită de căldura toridă a verilor catalane.

Ştii că eşti aproape de Pals atunci când zăreşti cetatea Montgri, un castel din sec XIII, cocoţat pe stânca de 315 metri înălţime şi care priveşte cu severitate gotică spre mare. Drumul coteşte brusc spre dreapta şi îi întoarce spatele nepoliticos cetăţii, care rămâne indiferentă şi neclintită, aşa cum stă de câteva sute de ani. Trecem pe lângă parcările de caravane şi din nou aleg din priviri una pe care mi-aş dori-o a mea. Concediul de vis, o autocaravană, libertatea de a alege, destinaţii propuse dimineaţa, cu degetul pe hartă şi fără planuri preliminare. E doar un gând, maşina mănâncă metru după metru, iar caravanele rămân tot acolo unde erau. Pe stânga văd delfinul albastru şi steagurile care marchează drumul spre o altă plajă, despre a cărei poveste, cu altă ocazie.

Apropierea de staţiune e dezamăgitoare, de fapt. Veşnic în expansiune, mereu dai de câte un şantier care te scoate din starea de reverie, îţi aminteşte nemilos de viaţa reală, cu obligaţiile şi responsabilităţile ei. O clădire uriaşă, abandonată de mulţi ani, poartă pe zidurile ei în descompunere mesajele străzii, ca vestigiu ce reaminteşte criza pe care ne vom strădui cu toţii s-o uităm, atunci când va trece. Dacă va trece. Prin pădurile de pini, campingurile cresc ca ciupercile după ploaie şi se extind, ocupând pădurea cu terenuri de minigolf, piscine, tobogane ameţitoare cu trombe de apă şi multe bungalouri. N-ai ajuns însă, drumul coboară spre tărm, staţiunea se eliberează dintr-o dată de turismul contropitor şi se aşează calm la terasele înşirate de-a lungul şoselei înguste. Trotuarul este ocupat parţial de magazinele cu marfa sezonului; şlapii pe care i-ai uitat acasă, costumul de baie din sezonul actual, magneţii de frigider pentru amintirea unei veri, care e şi ea trecătoare; toate la preţuri de litoral, normal. Clădiri mărunte, care nu impun, nu te înghesuie şi nici măcar nu-ţi umbresc trecerea spre marele golf al Palsului.

Dacă ai noroc, găseşti chiar parcare gratuită. Noi de obicei avem, pentru că ştim unde să căutăm. Apoi te despart doar cîţiva paşi până la locul în care eu revin şi revin mereu, ca atrasă de un magnet uriaş, câştigat la o mână norocoasă dintr-o partită jucată cu destinul meu.

Va urma

Sprijin financiar pentru galerii românești selectate la ARCO Madrid 2017

icr spania

Comunicat de presă
Madrid, 10 iunie

Sprijin financiar pentru galerii românești selectate la ARCO Madrid 2017
Institutul Cultural Român din Madrid anunță susținerea unei participări românești de anvergură la ediția cu numărul XXXVI a Târgului Internațional de Artă ARCO ce se va desfășura la Madrid în perioada 22 – 26 februarie 2017.

Institutul va susține maximum trei galerii românești selectate de Comitetul de organizare în secțiunile „Programul Generalˮ și/sau „Openingˮ prin suportarea cheltuielilor de chirie a standului. Selecția galeriilor participante va fi realizată direct de organizatorii târgului, galeriile interesate fiind încurajate să-și depună candidatura respectând procedurile de selecție și termenele publicate de organizatori. „Normelor generale de participare ale IFEMA” și „Normele specifice de participare” pot fi regăsite pe pagina de Internet a Târgului ARCO . Termenul de depunere a candidaturilor este 30 iunie 2016.

Galeriile care intenționează să participe la procedura de selecție a târgului trebuie să dovedească că au fost deschise fără întrerupere publicului minimum doi ani și că organizează minimum patru expoziții în decursul unui an, toate deschise publicului și gratuite, în intervalul orar standard.

arco madrid 2017

Institutul Cultural Român va plăti direct organizatorilor cheltuielile aferente chiriei standului pentru cele maximum trei galerii românești selectate în secțiunile menționate, în baza unui contract ce va fi încheiat la începutul anului 2017 cu fiecare galerie și a Condițiilor de acordare a sprijinului. Galeriile beneficiare trebuie să fie înregistrate în România și să expună artiști români la ARCO 2017. Suma totală de sprijin nu poate depăși 10.000 EUR pentru fiecare dintre galeriile ce participă în „Programul Generalˮ, pentru standuri de tip SOLO/DUO, unde pot fi expuși maximum 2 artiști, ori 5.500 EUR pentru galeria ce va fi selectată în categoria „Opening”. Suma totală a sprijinului oferit de ICR nu va depăși valoarea de 30.000 EUR pentru un număr maxim de 3 galerii.

Condițiile detaliate de acordare a sprijinului financiar pot fi consultate pe pagina de Internet a Institutului Cultural Român de la Madrid: www.icr.ro/madrid/.

ARCO – în top 3 al celor mai vizitate târguri de artă contemporană din lume
ARCO este cel mai important târg de artă contemporană din Peninsula Iberică ce are drept misiune prezentarea artei contemporane și de avangardă a secolelor XX și XXI. Cu cei peste 110.000 de vizitatori în fiecare an, târgul se poziționează între primele 3 târguri cu cei mai mulți vizitatori la nivel mondial. Particularitatea acestei sărbători anuale a artei contemporane, pe lângă ordinul de mărime și calitatea sa, este aceea că este locul privilegiat de întâlnire între colecționarii din America de Sud și galeriile europene și nord-americane. La ediția din 2016, cele peste 200 de galerii participante au fost vizitate de 250 de curatori, colecționari, comisari și 150 de reprezentanți ai principalelor muzee care achiziționează opere de artă contemporană, directori și comisari de bienale. De altfel, volumul vânzărilor de artă la această ediție a depășit suma de 40 de milioane de euro.

Secțiunile pentru care Institutul Cultural Român oferă sprijin financiar sunt: „Programul Generalˮ, unde galeriile participante sunt selectate de un juriu format din profesioniști în cadrul apelului la candidauri, și „Openingˮ, care reunește galerii tinere, cu maximum 7 ani de existență, unde selecția este făcută de comisari desemnați de Comitetul organizator.

Detalii suplimentare puteți obține la:
Institutul Cultural Român de la Madrid

icrmadrid@icr.ro

Telefon: +34 917 589 566

http://www.icr.ro/madrid/

Facebook: IcrMadrid; Instituto Cultural Rumano

Vine vara! La vară nouă, descopăr locuri noi

vara costa brava

Vine în sfârşit vara!

A fost o primăvară surprinzătoare pentru mine, pentru că eu îmi aminteam doar soarele şi albastrul senin din Catalunya. Fie ca o dovadă a modului în care se deformează în timp amintirile, fie ca o dovadă a schimbului climatic instalat deja, mi-am purtat cizmele până târziu, prin luna aprilie. În amintirile mele, renunţam la ele undeva prin februarie şi aproape că treceam la balerini şi sandale, când încă acasă curăţam din greu omeţi de zăpadă. Toate s-au schimbat, pentru că nici acasă nu mai sunt nămeţi, dar nici aici nu-ţi pui sandalele prea devreme-n primăvară.

A venit în sfârşit vremea sandalelor, ba chiar mi le-am dat jos, pentru că, din fericire, aici nu trebuie să aştept concediul ca să ajung la plajă. Şi deja m-am fript pe bătăturile făcute de sandalele recent inaugurate, pentru că nisipul are nevoie de foarte puţin soare ca să te ardă şi să-ţi confirme: vara e cu noi!

Litoralul catalan este pentru mine premiul cel mare. Dacă am jucat la loterie toată viaţa, dar n-am câştigat decât atât cât să mai trag un loz, aici am câştigat, fără nicio investiţie. Şi dacă premiul e doar „mai mergi o dată” e oricum mai mult decât suficient.

La doar 35 de kilometri de Girona este Platja d’Aro. O staţiune pe care, cu puţin sarcasm, aş putea s-o compar cu Mamaia litoralului românesc. Hoteluri nenumărate, baruri şi localuri înşirate de-a lungul falezei, care delimitează ca un şarpe neliniştit toată plaja principală – Platja Gran – pe o lungime de peste doi kilometri. Umbrită de clădiri moderne, dar şi de palmieri giganţi, promenada marină traversează cu-n picior pe nisip, cu celălalt prin barurile şi terasele locului toată splendoarea unui ţărm cu o deschidere generoasă, un loc ideal pentru o plimbare mângâiată de briza marină, dar şi o excelentă locaţie să serveşti masa şi să bei o cupă de sangria.

Perechi elegante, venite a contempla, dar şi a fi contemplate; nonconformişti indiferenţi privirilor, desculţi pe cimentul cald; cântăreţi stradali, un compatriot printre ei; tineri atraşi de oferta happy hour la cocktailuri; copii care se joacă în nisip, vizavi de barul în care părinţii beau o bere rece, schimbând o privire, pe care demult şi-o datorau. O plajă lată de 70 de metri, cu un nisip mai degrabă măricel, care zgîrie la tălpi şi curăţă bătăturile, mai ceva decât o pedichiuristă. Şi o apă cristalină, perfect limpede, pe care nici măcar nisipul n-are cum s-o tulbure, fiind prea grosier măcinat de valurile care au trecut deja peste el. Platja d’Aro nu are port, nici pentru vasele de croazieră turistice, altfel că n-o să vă întâlniţi cu nicio pată suspectă, pungă, sau pet plutind la nasul vostru, atunci când veţi alege să vă scăldaţi aici.

Staţiunea are o stradă comercială, undeva paralel cu plaja. Acolo e o forfotă permanentă de doamne şi domnişoare care intră şi iasă din magazine, în căutarea look-ului perfect. Şi de domni care aşteaptă pe trotuare,la umbră şi cu berile în mână. Au reprezentanţe o mulţime de branduri de lux, n-aş putea să vi le spun, dar le mai văd în trecere, când mă grăbesc spre plajă. Staţiunea este destul de animată chiar şi în extrasezon, este un fel de mall luxos pentru turiştii străini şi nu doar pentru ei. Strada e relativ departe de promenadă, astfel că cele două activităţi, shoppingul şi relaxarea nu se bat cap în cap. Desigur, pentru unii sunt noţiuni care se confundă, dar dacă nu faci parte din această categorie, e bine să le poţi demarca.

Vara Costa Brava

Da, sarcastic, aş putea spune că e Mamaia Costei Brava. E staţiunea cea mai aglomerată, vara ajungând la peste 50.000 de habitanţi; cu locaţii pentru toate buzunarele; printre cele mai moderne hoteluri, nu neaparat cele mai luxoase; plină de baruri si restaurante, cu o faleză impresionantă, o plajă imensă şi foarte aglomerată în plin sezon. Magazine de lux, aglomeraţie, shopping excesiv; plimbări demonstrative în decapotabile de lux, la viteze suspect de reduse; ţinute excentrice, fete botoxate, siliconate, bărbaţi salivând, etalând ceasuri scumpe sau motoare cu mulţi cai putere.

De la terase, însă, nu urlă excesiv nicio muzică, e doar pentru urechile celor care au ales localul. Shopingul este departe de faleză, loc destinat relaxării. Decapotabilele nu poluează muzical la trecere, nu tremură trotuarul sub tine când se preling pe şosea. Botoxatele şi siliconatele nu dansează topless sub duşurile de la plajă, unde tu faci castele de nisip cu copilul, dar nici pe masă, la terasa unde îţi scoţi nevasta. Pe plajă nu e ca la piaţă, nu se vând paturi şi baldachine, aliniate ca la armată, ocupate de cercelaţi, în ordinea puterii economice.

Pe plajă e nisip, puţin grosier, care te arde şi te zgârâie la tălpi, dar nu rişti să te loveşti la genunchi în colţul baldachinului situat chiar lângă al tău. Şi e marea, pe care o vezi în toată splendoarea. Pentru asta eşti la plajă! Nu vezi doar muşchii celor care au avut mai mulţi bani şi s-au instalat pe baldachinele dintre tine şi mare, pe care aproape că n-o zăreşti de pe locul tău gratuit pe nisip.

De aceea pot să spun doar sarcastic că Platja d’Aro este Mamaia Costei Brava. Au în comun doar o plajă incredibil de frumoasă, de largă şi de aurie, pe care unii au folosit-o ca fiind cea mai valoaroasă ofertă locală, conservându-i autenticitatea dată de natura însăşi şi au făcut din ea atracţia principală. Alţii au ales să o reconstruiască şi s-o facă să arate oricum altcumva, mai puţin ca pe o plajă de pe malul mării.

Să nu uităm copilăria

Să nu uităm copilăria

Adevarata fericire a vieţii sunt copiii noştri. Cu căldura şi gingăşia lor ne cuceresc sufletele şi ne umplu golul zilelor cu speranţă şi armonie.

 

Să nu uităm copilăria

Un vis ferice de cândva,
Visat cu multă gingăşie,
Doar în copilăria ta,
Îl poţi trăi cu măreţie.

Acolo-i bunătate-n gând,
E dragoste şi veselie,
Iar răul e purtat de vânt
Şi-i transformat în bucurie.

Acolo-i loc pentru Credinţă,
Dreptate, Viaţă, Adevăr;
Lumină,Taină şi Speranţă
Lăsate de la Dumnezeu.

Acolo-i dragoste de mamă,
De scumpii fraţi şi de surori,
E vorba bună a bunicăi
Ce te înalţă până-n nori.

Să nu uităm copilăria
Ce ne-a fost dată s-o trăim,
Să o păstrăm în amintire
Şi-n veci, cu drag s-o preţuim.

 

Angela Mocanu -Barcelona

Promovarea literaturii române la Târgul de carte de la Madrid

Târgul de carte de la Madrid

Comunicat de presă

Madrid, 26 mai 2016

 

Promovarea literaturii române la Târgul de carte de la Madrid

 

Este pentru a cincea oară consecutiv când Institutul Cultural Român de la Madrid și Centrul Național al Cărții participă, cu stand propriu, la cel mai important târg de carte din capitala Spaniei, care se desfăşoară în Parcul Retiro.

Ediţia aniversară de anul acest va fi organizată în perioada 27 mai – 12 iunie şi marchează 75 de ani de la prima ediţie a acestui târg care reprezintă locul de întâlnire al cititorilor cu autorii preferaţi cu care pot discuta în cadrul sesiunilor de autografe, al meselor rotunde sau în cadrul lansărilor de carte care se desfăşoară pe parcursul întregului târg, atât în pavilionul de activităţi cât şi la standurile de carte.

Pe parcursul a 17 zile, târgul reuneşte 367 de standuri şi 479 de expozanţi, în marea lor majoritate librării și editori, care promovează cartea, lectura, activitatea editorilor şi instituţiilor care se dedică editării, distribuţiei şi vânzării de carte, pe aleea principală a celui mai mare parc situat în centrul Madridului. Deschiderea oficială va avea loc vineri, 27 mai şi se va desfăşura în  prezenţa Maiestăţii Sale regina Letizia a Spaniei.

Ţara invitată de anul acesta va fi Franţa, care va prezenta un program de activităţi centrate pe problemele mediteraneene, frontiere, migraţii şi refugiaţi. Totodată, programul de activităţi va celebra cel de-al patrulea centenar de la moartea lui Miguel de Cervantes.

În acest cadru natural în care lectura, cartea și scriitorii sunt actorii principali, ICR Madrid va prezenta la standul său o selecţie de peste 70 de titluri din traducerile literare în limba spaniolă, iar în seara zilei de 5 iunie, va organiza o întâlnire a cititorilor cu scriitoarea Gabriela Adameşteanu.

Întâlnirea va avea loc în contextul  lansării celei mai recente traduceri a volumului Drumul egal al fiecărei zile (El mismo camino de todos los días) de Gabriela Adameşteanu, publicat în 2016 de editura Xorki Ediciones, cu suportul financiar ICR. Cei prezenţi la eveniment se vor putea bucura şi de  prezenţa traducătorului volumului, Joaquín Garrigós Bueno şi a eseistei şi criticului literar Mercedes Monmanny, care vor prezenta volumul.

Acest eveniment reprezintă încă o dovadă a eforturilor ICR Madrid  şi ale Centrului Național al Cărții, care se implică activ în diverse etape ale tipăririi unui titlu în limba spaniolă, atât în cele premergătoare, cât și în cele ulterioare publicării acestuia. În prezent, datorită programelor de subvenții ale Centrului Național al Cărții, limba spaniolă este una dintre cele în care s-au tradus cele mai multe titluri din limba română.

De asemenea, pentru a răspunde numeroaselor solicitări din partea rezidenţilor români din Spania, ICR Madrid va aduce la standul său peste 90 de titluri româneşti care înglobează cele mai recente titluri din literatura contemporană, opere clasice, poveşti, manuale pentru învăţarea limbii române şi dicţionare.

 

Detalii suplimentare puteți obține la:

Institutul Cultural Român de la Madrid

icrmadrid@icr.ro

Telefon: +34 917 589 566

http://www.icr.ro/madrid/

Ziua Românilor de Pretutindeni – sărbătorită la Milano

Ziua Românilor de Pretutindeni - la Milano

Comunicat de presă

Giornata Interculturale. Ziua Interculturii a IV-a ediție

Sediul Ateneo MilanesePiața Ateneo Nuovo, 1 Milano, clădirea U6;

“Ziua Românilor de Pretutindeni” care se sărbătorește pe 29 mai, va fi aniversată de Centrul Cultural Italo Român și editura Rediviva la Universitatea de Studi Bicocca din Milano in cadrul “Zilei Interculturii”, manifestare de prestigiu academic ajunsă la cea de a patra editie, care reuneste in jur de două mii de participantți: profesori, cercetatori, studenti, elevi, institute de cercetare, centre culturale din Lombardia și întreaga Italie.

Comisia Universității de Studii BICOCCA din Milano a selecționat proiectele Centrului Cultural Italo-Român pentru participarea la acest eveniment luând în considerație “meritul cultural și identitar de promovare românească în Italia și dialogul intercultural pe care îl desfășoară acesta în Milano și Lombardia”.

Evenimentul va avea loc joi 26 mai 2016 la sediul Ateneo milanese, Piața Ateneo Nuovo, 1 Milano, clădirea U6 pe tot parcursul zilei, de la orele 8 30 la 18 30. In cadrul manifestarii Centrul Cultural Italo Roman și editura Rediviva vor organiza în vederea promovării culturii românești un stand de publicații: volume de literatură, istorie, memorialistica, poezie, eseu; precum si reviste, depliante, etc. La Universitatea Bicocca din Milano, una dintre cele mai mari universitați din Lombardia (cca 30 000 studenti) studiază si foarte mulți tineri români la diferite facultăți sau urmează cursuri de master si doctorat.

bicocca

Vor fi făcute cunoscute publicului traduceri ale autorilor români în limba italiană, publicații care fac cunoscută prezența culturală și comunitatea românească în Italia, dialogul comunitar și intercultural.

In Aula Magna a Universității unde vor avea loc o serie de conferințe legate de identitate, cultură si dialog intercultural Violeta Popescu va susține o relatare de la orele 15 30 despre Prezența culturală românească în Lombardia și proiectele editoriale REDIVIVA. Editura fondată în anul 2012 – director scriitoarea Ingrid B Coman, a ajuns la cca. 35 de titluri în colecțiile de: Istorie, Quaderni romeni; Poesie, Memorialistica, Ti racconto il mondo, La rosa dei venti, etc.

Prezentarea va fi inclusă în cadrul unei publicatii științifice coordonate de o comisie a Departamentului Pedagogie si Intercultură a Universității si va cuprinde și materialul întocmit de prof. Mariana Paliev despre: Intercultură si prezența cursului de Limbă, Cultură și Civilizatie românească și receptarea acestuia în mediul educativ italian.

Coordonatori ai evenimentului: Violeta POPESCU (responsabil CCIR) si prof. Mariana PALIEV (din cadrul Cursului de limbă, cultură si civilizatie românească din Italia); prof. Valentina NEGRITESCU (Università degli Studi Milano) precum și participarea unui grup de studenti români de la Universitățile din Milano: Doina STRULEA (Università degli Studi Milano); Teodora NACU (Università degli Studi Milano), Cristina TOMASCU (Università Commerciale ‘Luigi Bocconi) și alți colaboratori: Florentina NITA, Daniela NENCIULESCU, Georgiana BEDELEAN, Felicia CHICIORANGEA – videoreporter.

Prezența CCIR se bucură de Patronajul Consulatului General al României la Milano și colaborarea Institutului Cultural Român și de Cercetare Umanistică din Veneția, care contribuie la standul de carte și prezentare cu publicații editate în cadrul Institutului. Este pentru a doua oară când CCIR participă la prestigiosul eveniment care pune în evidență aportul cultural al diferitelor comunităti străine reunite în cadrul centrelor, asociațiilor, diferitelor institute din Regiunea Lombardia.

Manifestarea are ca organizatori: Universitatea de Studi Bicocca
din Milano, Departamentul de Stiinte si Formare “Ricardo Massa” având ca temă generală: “Building Bridges”

Evenimentul are ca motivație ideea de confruntare în contextul unei extraordinare realități cum este cea a emigratiei și a raportului între diferite culturi prezente pe teritoriul Italiei. Ediția din acest an se va concentra pe teme precum: cultura, intercultura, pedagogia, educația in medii interculturale, cu obiectivul de a îmbogăți și implementa patrimoniul de concepte și metodologii reale pentru educația interculturală, fie în Italia, fie în străinătate. Inițiativa reprezintă o semnificativă ocazie de formare pentru profesorii de toate gradele din școli, operatori sociali, studenți, doctoranzi s.a. Ziua Interculturii are patronajul Primăriei din Milano, Regiunii Lombadria, Ministerul Educației Publice, Inspectoratul Școlar al Lombardiei si parteneriatul MBV.

Link: Università di Milano-Bicocca www.unimib.it

www.CulturaRomena.it

Amănunte puteţi obţine la:

Popescu Violeta
00393407638880
infoculturaromena@gmail.com

Premii pentru proiectele organizate în diaspora română cu ocazia „Zilei Românilor de Pretutindeni“

premii pentru diaspora

Comunicat

Institutul Cultural Român (ICR), Ministerul Afacerilor Externe, prin Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (DPRRP), și Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni (IEH) doresc sa premieze creativitatea acelor asociații și persoane care marchează, prin proiecte culturale, Ziua Românilor de Pretutindeni (29 mai 2016). Astfel, cele trei instituții lansează un program de premiere prin care se urmărește promovarea imaginii României și a cetățenilor români în străinătate, a valorilor autentice românești, tradiționale, artistice sau academice, într-un cuvânt, a identităţii româneşti în diaspora.

Dacă organizaţi manifestări care întrunesc condiţiile de mai jos, vă invităm să le înscrieţi în acest concurs.

Programul vizează:

– creşterea vizibilităţii şi accesibilităţii culturii românești pe pieţele culturale internaţionale prin promovarea creaţiilor româneşti de valoare;
– dezvoltarea de către acestea de parteneriate cu organizaţii culturale de prestigiu, atât instituții din țară cât și din străinătate;
– încurajarea dialogului intercultural între artiştii români şi cei străini;
– încurajarea asociațiilor românești marcante în demersul lor de promovare a imaginii României în ansamblul său;
– colaborarea acestora cu alte organizații/instituții pentru atragerea de fonduri externe și creșterea încrederii de sine a populației române rezidentă în străinătate;
– stimularea mediului asociativ în vederea conceperii și organizării de evenimente culturale.

Programul presupune premierea proiectelor organizate în diaspora având ca tematică „Ziua Românilor de Pretutindeni” (conform Legii nr. 299 din 13 noiembrie 2007, privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 792 din 21 noiembrie 2007. Articolul 10 din Legea 299/2007 a fost modificat prin Legea 101/2015, conform căreia se schimbă data la care se sărbătorește această zi – în ultima duminică din mai respectiv, 29 mai a.c.).

Aceste proiecte trebuie să aibă ca obiectiv principal promovarea valorilor românești, integrarea românilor în aceste țări fără pierderea identității româneşti şi transmiterea unui mesaj profund identitar care include valorile Uniunii Europene și comunicarea interculturală.

Dosarele vor fi selectate în cadrul unei prime faze naționale, organizată pe fiecare țară în parte, urmând ca dosarele desemnate câștigătoare la faza națională să fie înscrise în faza finală de selecție organizată de ICR, DPRRP și IEH la București.

Programul are două componente și se adresează:

1. Asociațiilor românești din diaspora, (organizații cu personalitate juridică de drept public sau privat, autorizate/înființate/înregistrate legal în statele de reședință) și persoanelor fizice;

2. Mass-media de limba română din statele de reședință (presă scrisă sau online, canale radio și tv).

Depunerea dosarului de aplicaţie

Dosarul poate fi transmis online, până la data de 13 iunie 2016, prin e-mail la adresa ziuaromanilor@icr.ro, şi trebuie să conţină descrierea evenimentului (vezi mai jos documentele necesare), poze și filmări de la eveniment.

Proiecte eligibile

Pentru a fi eligibil, un proiect trebuie să îndeplinească următoarele condiţii cumulative:

– să se înscrie într-unul sau mai multe din următoarele domenii: arte şi cultură, tradiţii şi meşteşuguri, literatură, arte vizuale, (arhitectură?!) şi design, teatru, muzică, dans, prezentare de film, patrimoniu cultural, artă culinară, integrare socială prin cultură, educație;
– să promoveze valorile autentice românești și imaginea României în ansamblul său;
– să se fi desfăşurat pe o perioadă cuprinsă între 27 mai – 3 iunie 2016;
– să se fi desfăşurat în parteneriat sau cu sprijinul unei organizaţii/instituții culturale/personalități marcante din ţara de desfăşurare a proiectului;
– să se adreseze publicului român dar și străin din ţara de reşedinţă și să se fi bucurat de audiență importantă la nivelul țării respective;
– să fi fost mediatizat în presa din România și/sau țara în care s-a desfășurat proiectul, dar și în mediile online – bloguri, rețele de socializare etc.;
– să fi beneficiat de cronici pozitive referitoare la impactul în comunitate..

Dosarul de aplicaţie

Dosarul trebuie să conţină:

– prezentarea proiectului și a programului evenimentelor (descarcă document);
– prezentarea succintă a bugetului şi a surselor de finanțare;
– CV și scurtă descriere a persoanelor și actorilor/artiștilor implicaţi în proiect;
– dosar de presă cu extrase din media, (înregistrări audio/video, materiale scrise etc.);

Perioada de jurizare pentru faza pe țări: 13 – 24 iunie 2016
Perioada de depunere a aplicațiilor la faza finală: 4 – 15 iulie 2016
Anunțarea rezultatelor: 1 august 2016

Numărul de proiecte ce pot fi desemnate câștigătoare la faza pe țări (ponderate în funcţie de mărimea comunităţii româneşti):

  • Spania – un total de max 5 proiecte pot intra în faza finală
  • Italia – 5
  • SUA – 5
  • Canada – 3
  • Germania, Anglia, Franța – 3
  • Alte state – 2

Premii pentru faza finală:

ICR și DPRRP vor oferi două premii:

–   un premiu oferit de ICR pentru cel mai bun proiect organizat de o asociație românească din diaspora/ persoană fizică din diaspora, în valoare de 5 000 EUR;
–   un premiu oferit de DPRRP pentru cel mai bun proiect de media de limba română din statele de reședință (presă scrisă sau online, canale audio și tv), în valoare de 5 000 EUR.

Premiul, constând în suma de bani menționată mai sus și o diplomă specială, va fi acordat asociațiilor, persoanelor fizice sau canalelor media autori ai proiectului și va fi plătit în contul oficial al acestora.

Amănunte pe pagina oficială

Marta Petreu – turneu literar în Spania

icr spania

Institutul Cultural Român de la Madrid

Comunicat de presă

 

Marta Petreu – turneu literar în Spania

În contextul apariţiilor a tot mai multor traduceri din literatura română în limba spaniolă cu sprijinul Institutului Cultural Român prin Centrul Naţional al Cărţii, Institutul Cultural Român de la Madrid susţine turneul literar al scriitoarei Marta Petreu în oraşele spaniole Oliva – Comunidad Valenciana, şi Barcelona, în perioada 29 aprilie – 4 mai 2016.

Turneul literar va debuta în data de 29 aprilie cu o lectură din opera poetică a Martei Petreu, în traducerea lui Xavier Montoliu Pauli, în cadrul Festivalului Internaţional de Poezie din Oliva, alături de nume importante ale literaturii contemporane precum Francesc Parcerisas, Josep Lluís Aguiló, Ivan Brull, M. Ana Diz, Ester Xargay, Cesk Freixas, Gràcia Jiménez.

În data de 3 mai, scriitoarea va participa, alături de Adina Mocanu (Universitatea din Barcelona) şi Xavier Montoliu Pauli (traducator), la masa rotundă „Scriitoare române contemporane: construcţia unei literaturi după căderea comunismului“, eveniment organizat de Institutul Cultural Român de la Madrid în colaborare cu Centre Dona i Literatura – Universitatea din Barcelona.

Turneul literar se va încheia în data de 4 mai cu evenimentul „Apocalipsa după Marta“ în cadrul căruia autoarea va lectura fragmente din opera sa, iar poeţii Marc Romera şi Amadeu Vidal i Bonafont vor interpreta aceleaşi fragmente în limba catalană. Evenimentul, moderat de traducătorul Martei Petreu în catalană, face parte din „Săptămâna Poeziei în Barcelona“ şi se va desfăşura la Horiginal – Obrador de Recitacions I Noves Actituds.

Marta Petreu (n. 1955, județul Cluj, Transilvania) este poetă, eseistă, redactor-şef al revistei Apostrof şi, în acelaşi timp, predă istoria filosofiei românești la Universitatea „Babeş-Bolyai din Cluj“. De-a lungul carierei, a câștigat numeroase premii, printre care amintim: Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1981, 1997), Premiul internațional „Lillian Hellman/Dashiell Hammett Grant“ (2001), acordat de Human Rights Watch, Premiul ARIEL (2010), pentru Diavolul și ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian. Pentru romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, a fost recompensată cu premiile „Cartea Anului“ 2011, acordat de revista România literară, cu sprijinul Fundației Anonimul, şi cel pentru cea mai bună carte de ficțiune a anului 2011, decernat de Gala Industriei de Carte din România.

Detalii suplimentare puteți obține la:
Institutul Cultural Român de la Madrid
icrmadrid@icr.ro
Telefon: +34 917 589 566
http://www.icr.ro/madrid/
Facebook: IcrMadrid; Instituto Cultural Rumano

Săptămîna Patimilor

Săptămîna Patimilor

Săptămîna Patimilor – de la lume adunate (II)

Așa cum am promis continuăm seria de articole despre tipicul Paștelui în Moldova.

Cîte ceva din cele ce trebuie de știut despre Săptămîna Patimilor:

Săptămîna Patimilor exprimă perioada de la Florii pînă în Sîmbăta cea Mare inclusiv. Conform rînduielilor canonice, în această săptămîna se ajunează pîna spre seara. Caracteristica esentială a acestei săptămîni sunt Deniile.

„La cîmp, lucrul continuă întreaga săptămînă, în afară de miercuri șsi vineri, care sunt zile seci și atunci nu se ară și nici nu se seamănă, căci nu răsare nimic, dar dacă și răsare, n-ajunge pînă la roadă. În această săptămînă, nu se toarce, nu se țese, nu se împletește, nu se croiește, nu se coase. Femeile fac curat, spală, pregatesc mîncare. Bărbații pleacă la lucru în cîmp, curăță ograda de gunoi, le ajută soțiilor.” (Ialoveni, 1989; info. Parascovia Patrașcu, 67 ani)

Joia Mare

„Joia Mare este o zi cînd creștinul nu-și vede capul de lucru. Înainte de răsăritul soarelui, oamenii fac focuri prin ogrăzi, aprind gunoiul de prin livezi, curăță pomii de omizi. Se zice că astfel se alungă răul din jurul casei.

Mai tirziu, femeile se duc la cimitir, curăță mormintele răposaților. Se dau de pomană colaci și covrigi copiilor și sugacilor. Nu se dau bani, e păcat.” (Ulmu, 1993; info. Parascovia Cristea, 53 ani)

„În Joia Mare, se strîng ouăle de la găini și se pun într-o trăistuță deoparte. Ele se consideră a fi lecuitoare, cu putere magică. Tot în această zi, se vopsesc ouăle. Se vopsesc în diferite culori, drept bucurie pentru copii. Însă cele strînse în Joia Mare numaidecît se vopsesc în culoare roșie, culoarea sîngelui Domnului și a Trupului lui. Ele sunt bune de leac. Găoacele de la aceste ouă se îngroapă în pămînt în coștireață, pentru ca găinile să fie ouătoare și sănătoase…” (Ruseștii Noi, 1993; info. Teodosia Cîrlan, 67 ani)

„Dacă ouăle pot fi vopsite și vineri, ba chiar și sîmbăta, apoi coptul pascăi se face numai în Joia Mare. E păcat să coci vineri . Iar sîmbăta s-ar putea să nu isprăvești tot lucrul și atunci te găsește Sfintele Paște cu mătura în mînă, ceea ce ii mare pacat…” (Milestii Mici, 1989; info Maria Balmus, 65 ani)

Pasca fiind coptura cea mai însemnată la cea mai însemnată sărbătoare de peste an – Paștele, este făcută din cea mai aleasa făină – făina din grîu, produsul cel mai de cinste.

Unele femei amestecă făina de grîu cu cea de păpușoi și pasca are un gust mai bun. Grîul e în cinstea mesei, iar popușoiul e sațul casei. Pasca se coace în forma rotundă, deoarece scutecul cu care a fost înfășurat Domnul Isus Christos era rotund. Și fiindcă mormîntul Domnului a fost de formă dreptunghiulara, se fac păști și de așa formă…” (Ialoveni, 1993; info Alexandra Armașu, 68 ani)

Ouăle se vopsesc cu buruieni. Și anume: pentru vopsirea ouălelor galbene se ia coaja de ceapă și coaja de pădureț. Cojile se fierb bine, apoi se pune zer în apă, după care se pun ouăle și se țin pînă capătă culoarea dorită. Pentru a afla culoarea vopselei, femeile fierb în ea mai întîi un singur ou, apoi și pe celelalte. Oul de încercare se sfințește și se dă copiilor să-l mănînce în ziua de Paști. Găoacea lui se păstrează la coardă, în casa cea mare. Se zice că această găoace, mai ales daca este roșie, aduce noroc în gospodărie.

Culoarea roșie iese din pojarniță și sovîrf. La fel, se fierb mai întîi buruienile, apoi se pune zerul și, în sfîrșit ouăle. Ouăle, de orice culoare ai vrea să le faci, mai întîi se vopsesc in galben, apoi în culoarea dorită. Verdele iese din sămînța florii-soarelui, din brăndușă, din urzică…” (Ulmu, 1993; info Parascovia Cristea, 53 ani)

Legenda ouălelor roșii

„Dușmanii lui Iisus L-au răstignit pe cruce și-și băteau joc de El în cel mai barbar mod. Istovit de atîta chin, Iisus a cerut apă, dar ei i-au dat oțet și urzici.

Maica Domnului, văzînd acestea, le-a adus călăilor un paneraș cu ouă, rugîndu-i să înceteze de a-L mai chinui. Dar jidovii și mai mult îl batjocoreau. Maica Domnului a pus panerașul cu ouă lîngă crucea pe care era răstignit Fiul ei și plîngea. Sîngele curgea din rănile lui Iisus pe ouă și, în scurt timp, ouăle s-au făcut roșii, de parcă erau vopsite.

Domnul Iisus Christos a zis: În amintirea mea, să vopsiți ouă, așa cum am vopsit eu acum. Cînd Iisus Christos a înviat, Maica Domnului a vopsit ouă roșii, a copt pasca și s-a pornit să-și vadă Fiul. În drum, pe oricine întîlnea, îi spunea: Christos a Înviat! Și-i dăruia o pască și un ou roșu.” (Mileștii Mici, 1989; Efim Andronache, 77 ani)

Mai multe

 

Urmăriți știrile „EstiMoldova”, urmăriți RoBarna!

Excellence Vip Services – Exclusiv

Excellence Vip Services - Exclusiv

Excellence Vip Services
Barcelona

Comunicat de Presă
Cătălin Buzatu, fost jucător profesionist de tenis, continuă cu firma sa Excellence Vip Services să ofere cele mai uimitoare servicii de lux din întreaga lume. A reușit să întâlnească și să satisfacă cu profesionalism cele mai pretenţioase şi cele mai exclusive cerinţe ale clienţilor săi.

Orice serviciu de lux care vă puteți imagina vă poate fi pus la dispoziţie de către omul de afaceri Cătălin Buzatu cu fiecare dintre serviciile pe care le prestează.
Clienții săi cei mai mulţi vin din Arabia Saudită, Rusia, China sau America. Actori de renume mondial, sportivi de performanţă, proprietari ai marilor companii s-au declarat satisfăcuţi şi apelează în mod obişnuit la Excellence VIP Services.

Excellence VIP Services este o firmă completă dedicată serviciilor de lux, clientul poate inchiria vile oriunde în lume, yachturi magnifice și exclusive pentru a se bucura de o vacanţă minunata intr-un cadru de lux și relaxare. Avem cea mai bună securitate privată și cele mai incredibile automobile de închiriat sau spre inchiriere cu șofer privat în cazul în care clientul solicită acest serviciu. Avem o echipă de CONCIERGE în întreaga lume, pentru a facilita toate solicitările, events planner, bilete la cele mai bune evenimente sportive, festivale, premiere şi gale, etc… toate acestea cu posibilitatea de a zbura în cele mai exclusive aeronave private din lume – dispunem de o flotă foarte mare pentru a putea satisface orice solicitare.

excellence vip inchiriere masina lux barcelona

M-aş putea extinde mult mai mult, dar în acest caz doresc a vă face cunoscută noua opțiunea pe care compania mea a pus la dispoziția clienților pentru anul 2016. Avem deja disponibile noile carduri MEMBERSHIP, dacă doriți să achiziționați SILVER CARD, GOLD CARD sau PLATINUM CARD, veţi putea beneficia de un serviciu estra-personalizat, cu prioritate și CONCIERGE PRIVAT 24 de ore oriunde în lume.
inchiriere vila lux barcelona
Catalin Buzatu, împreună cu echipa sa, face ca experiența specială să vă aparțină în întregime.

Considerăm fiecare moment din viaţă unic și special, știm foarte bine că luxul este o experiență personală și visele dumneavostră nu cunosc limite.
Pentru mai multe informații vizitați pagina noastra web și contactați echipa noastră.

Excellence Vip Services
+34 667 320 705
office@excellencevipservices.com
www.excellencevipservices.com