MARIN SORESCU TRADUS ÎN LIMBA CATALANĂ

de Xavier MONTOLIU PAULI

Prezenţa lui Marin Sorescu în sistemul literar catalan este destul de recentă; chiar dacă câţiva scriitori catalani îl văzuseră personal pe Sorescu într-o lectură publică, majoritatea cititorilor săi catalani îl putuseră cunoaște prin traducerea lui Omar Lara în limba spaniolă, o ediţie din 1981 deja epuizată, astfel încât apariția antologiei poetice în limba catalană, Per entre els dies [Printre zile; titlu preluat din poemul „Indigo”], Palma, Lledonard Muntaner, Editor, 2013, a fost mai mult decât binevenită. A dovedit-o pe deplin interesul pe care l-a trezit atât în Catalonia cât și în România apariţia celei de a doua ediţii în 2016, unul dintre proiectele anunţate în decembrie 2015 pentru a sărbători Anul Marin Sorescu.

Într-un interviu acordat „Gazetei de Sud” 2 , din Craiova (chiar pe data de 8 decembrie 2015), doamna Sorina Sorescu cartografiase buna stare a traducerilor din opera lui Marin Sorescu în lume, devenit cel mai tradus şi publicat autor român în străinătate. Din păcate, interviul a fost ultima apariţie publică la care a putut participa doamna profesoară; trista veste a decesului ei în luna ianuarie 2016 ne-a copleşit pe toţi şi ne-a lăsat din nou orfani de Sorescu, domnia sa fiind nu doar o recunoscută specialistă în opera lui Marin Sorescu, ci și preşedinta Fundaţiei Culturale „Marin Sorescu” şi cea mai activă susţinătoare a cauzei difuzării operei unchiului său.

Redescoperirea originalităţii şi a excepţionalităţii stilului sorescian se impunea atât în ţară, cât şi în străinătate, căci Sorescu rămăsese prea mult timp, chiar din ultimii ani de viaţă, singur – nu doar printre poeţi, ci şi printre cititorii lui fireşti şi anume publicul din România.

Un viraj de 180 de grade s-a produs când o nouă generaţie de critici – în frunte cu Cosmin Borza 3 şi extraordinara sa carte Singur printre canonici – a adus în centrul atenţiei valoarea patrimonială a operei lui Sorescu şi necesitatea de a fi readusă la locul cuvenit în istoria literaturii române. O datorie veche deja a literaturii române față de autorului bulzeştian. Anunţul făcut atunci de Sorina Sorescu – includerea în planul Editurii Art (Bucureşti) a integralei poeziei lui Marin Sorescu – ne-a bucurat pe toţi, aşa cum ne-a bucurat proiectul publicării integralei Nichita Stănescu.

Simultan, deci, se alăturaseră trei drumuri orientate spre reînsuflețirea interesului pentru Sorescu: bazele pentru publicarea operei sale integrale, o nouă exegeză critică a ei şi, nu în ultimul rând, desigur, receptarea în străinătate prin traduceri

Nu întâmplător, în anul 2014, Zilele Marin Sorescu 4 – care s-au desfăşurat între 15 şi 17 august şi care, din păcate, au fost ultimele organizate până în prezent în oraşul Craiova – au avut în centrul atenţiei traducerea lui Marin Sorescu. La propunerea doamnei Sorina Sorescu, premiul anual care se decerna în timpul evenimentului s-a orientat către premiați care au avut o legătura cu opera soresciană, și pe de altă parte, și tot pentru prima dată, către traducătorii săi. Laureaţii Premiilor „Marin Sorescu” 2014, decernate de către Primăria Craiova, au fost, deci, traducătorul în limba suedeză al operei lui Sorescu, renumitul Dan Shafran, şi autorii traducerii în limbă catalană, subsemnatul şi Corina Oproae. O veste care, bineînţeles, a fost o mare bucurie.

Buna receptare pe care o avusese prima ediţie în limbă catalană a traducerii a fost indiscutabilă. Într-un prim moment a fost o surpriză, dar originalitatea poeziei lui Sorescu a sfârşit prin a cuceri publicul catalan, aşa cum odinioară cucerise cititorii români şi de peste hotare. Antologia a fost alcătuită de traducători şi cuprinde poeme care provin din volumele: Poeme (1965), Moartea ceasului (1966), Tinereţea lui Don Quijote (1968), Tuşiţi (1970), Suflete, bun la toate (1972), Altfel (1973) şi Aerul (1975). Şi din Puntea (1996).

După părerea directorului editurii Lleonard Muntaner Editor, Maria Muntaner, „ […] volumul lui Marin Sorescu a avut o viaţă destul de îndelungată din punct de vedere editorial, deoarece şi acum primim propuneri de a-l lansa; asta înseamnă că Marin Sorescu a fost şi este citit în continuare, ceea ce ne bucură nespus. Tocmai acest interes pentru volum ne-a determinat să publicăm o nouă ediţie adăugită” . Faptul că antologia soresciană reprezintă şi prima traducere în catalană a unui poet român a fost remarcat şi de presă. Trebuie spus că au fost organizate şi multe lansări, iar traducerea a fost prezentă în multe evenimente (peste 40), de tipul mese rotunde, congrese etc. Informaţia aferentă poate fi găsită pe pagina de Facebook a cărţii: https://www.facebook.com/PerEntreElsDies.

Fiind prima traducere modernă a unui poet român în limbă catalană, Sorescu a deschis perspectiva cititorilor catalani spre literatura română, deşteptând un interes tot mai mare nu numai pentru poezie, ci şi pentru proză. Un interes crescut şi datorită prezenţei scriitorilor români la diferite festivaluri şi lecturi – invitați la inițiativele unor instituții culturale catalane și române.

Criticul catalan, de origine americană, D. Sam Abrams, bun cunoscător al literaturii române, afirma într-un interviu: „Mi se pare perfect ca legătura cu poezia română să vină în Catalonia prin Marin Sorescu. Este, într-un fel, un mod de a începe de la început. Şi mă amuză într-un fel special faptul că literatura catalană este dispusă să accepte o voce clasică a modernităţii române chiar atunci când, în acelaşi moment, îi uită pe atâţia clasici moderni ai propriei sale tradiţii” .

Detaliile despre publicarea antologiei din opera lui Marin Sorescu ni le dă tot doamna Maria Muntaner: „Vreau să amintesc că pentru prima ediţie am obţinut o subvenţie de la Centrul Naţional al Cărţii – Institutul Cultural Român, pentru traducători. Cu un an în urmă, editura beneficiase de o altă subvenţie pentru proiectul traducerii cărţii lui Petre Solomon, Dimensiunea românească a lui Paul Celan, semnată de Xavier Montoliu Pauli, care s-a publicat într-o colecţie de eseuri îngrijită de poetul şi specialistul în Paul Celan, Arnau Pons. Proiectul Marin Sorescu propus de el şi de Montoliu, ne-a interesat imediat, în momentul în care am citit un grupaj de poeme traduse, astfel încât l-am inclus în colecţia coordonată de Arnau Pons, L’obriülls (Ochiul deschis). Volumul tradus din Sorescu a fost publicat cu o prefaţă a renumitului poet Francesc Parcerisas, care îl citise pe Sorescu într-o traducere în limba engleză cu ceva timp în urmă. Cea de-a doua ediţie am decis să o includem în colecţia „La fosca” unde au mai apărut, printre alţii, poeţi ca Stefani Benni, Mario Luzi sau catalanii Màrius Sampere, Josefa Contijoch, Francesc Vallverdú şi Bartomeu Fiol, şi urmează să îi publicăm, după Sorescu, pe Mallarmé şi Philippe Jaccottet”

Noua a inclus douăzeci de noi poeme şi a apărut, nu cred că întâmplător, chiar în apropierea zilei de naştere a poetului, în februarie 2016, când Marin Sorescu ar fi împlinit 80 de ani. Atunci, au fost organizate două lansări: prima în Palma, capitala insulei Mallorca, cu scriitorul şi criticul Sebastià Perelló şi poetul Pau Vadell, care a citit din Sorescu şi, cea de-a doua, la Barcelona, cu poetul şi prefaţatorul volumului Francesc Parcerisas şi, bineînţeles, cei doi traducători. Lansările au fost organizate de către Editura Lleonard Muntaner Editor împreuna cu Institutul Cultural Român de la Madrid. Şi tot în primăvara 2016 am putut organiza o „Soresquiada”, un fel de lectură performativă, la care poeţi, traducători şi, mai ales, cititori au participat, la librăria „Nollegiu” din Barcelona („Nu citiţi”), la un maraton poetic pentru a-l omagia pe Sorescu 8 .

Cu siguranţă, faptul că prima ediţie primise în primăvara 2014 şi Premiul „Cavall Verd Rafel Jaume”, decernat de Associació d’Escriptors en Llengua Catalana (Uniunea scriitorilor de limbă catalană) pentru cea mai bună traducere publicată în anul anterior, a relansat interesul pentru Sorescu, ca şi aprecierile specialiştilor. Prefaţatorul volumului, Francesc Parcerisas, un foarte respectat poet, fost decan al Facultăţii de Traduceri a Universităţii Autonome din Barcelona, scria în prefaţa volumului: „Marin Sorescu este, de fapt, un scriitor cu o capacitate foarte personală, la care lectorul poate ajunge cu uşurinţă, fără multe obstacole, dar în a cărei lectură se împotmoleşte prin forţa neaşteptată a sensului pe care ni-l oferă şi ni-l ascunde – ca un joc cu mâinile prin care un magician ne arată o anumită scamatorie numai ca să ne distragă atenţia şi să ne poată amăgi cu o nouă minune despre care nu vom şti niciodată nici de unde a ieşit, nici cum s-a realizat”

Xavier MONTOLIU PAULI
Institutul Literelor Catalane
Barcelona, 7 noiembrie 2016

integral in Revista Bibliotecii Academiei Romane