Voiam de ceva vreme să vorbesc despre acest loc mirific din Barcelona. Palatul regal Pedralbes, adică al pietrelor albe. L-am descoperit prin anii 2000, atunci când plecând de la facultatea de automatică de pe Pau Gargallo trebuia să iau metroul spre centru de la staÈ›ia Maria Christina. La un moment dat – am zis – trebuie să fie o legătură între numele staÈ›iei de metrou È™i un edificiu din zonă.
Așa am descoperit palatul regal. Sau Pedralbes. Locul în care Columb a fost primit atunci când s-a întors din America, fiind primit de către regina Isabella a Spaniei. Locul în care regalitatea își avea reședința în Barcelona. Un loc plin de istorie dar care este uitat în valul de studenți care trec cu nonșalanță pe langă el fără a-i acorda un minut de atenție.
Accesul liber în zona parcului din faÈ›a reÈ™edinÈ›ei regale este o ocazie de odihnă pentru mine de fiecare dată când ajung în zona universitară. Nu pot trece pe acolo fără a vedea minunata statuie a reginei Maria Christina cu fiul său Alfons al XII-lea È™i fără a simÈ›i fiori gândindu-mă ce oameni au călcat înaintea mea pe acolo. Actualmente, palatul regal găzduieÈ™te câteva muzee incerte pentru gustul meu – muzeul ceramicii, muzeul textil È™i muzeul decoraÈ›iunilor. Bune dacă le văd ca turist, pentru a fi bifate ca È™i vizitate.
Palatul acesta cu atât de mult alb, cu atât de multe tente caraibiene este ceva extravagant în mijlocul unei zone universitare aglomerate. Atât cei de la UB cât și cei de la UPC trec de cele mai multe ori nebăgând în seamă acest minunat palat și parcul ce-l împrejmuiește.
Mi-au trebuit câteva vizite pentru a vedea mai pe îndelete fântâna lui Hercule – È™tiÈ›i avem È™i noi în România o statuie a sa, la Băile Herculane? – È™i minunatele lucrări ale lui Gaudi. Nu am putut să nu admir în liniÈ™te, stând minute în È™ir la umbră, cedri semeÈ›i lângă chiparoÈ™i mediteraneeni. CompoziÈ›ii florare È™i arborescente care poate pentru cei de pe Diagonal nu reprezintă nimic. Dar pentru mine, locul acesta plin de istorie È™i urme ale regalității reprezintă mai mult decât un parc sau un muzeu.
Reprezintă trecutul nostru dincolo de timpuri.
