Dacă ai putea impune ceva Politicii Româneşti, care ar fi acela?

Ştiu că sunteţi sceptici, că sunteţi de părere că ţara nu face nimic pentru noi, trăitorii pe afară. Greşim, ţara a făcut pentru noi lucrul esenţial: suntem cine suntem ca urmare a educaţiei pe care am primit-o şi pentru asta o iubim. Ne găsim însă într-o situaţie specială, nimeni nu ne-a pregătit să fim emigranţi. Marea majoritate suntem aici de nevoie şi nu în căutarea unei experienţe noi şi voluntare. Iar dacă pentru o emigraţie economică firească comunismul a putut reprezenta o explicaţie în primii 10 ani dupa ’89, prelungirea situaţiei economice dificile a ţării necesită identificarea unor responsabili, persoane sau entităţi, vinovaţi pentru ratarea restartării.

Avem multe reproşuri de făcut însă dacă ar fi ne dorim ceva ar fi ca politica românească să ne oftice. Să ne pară rău că am plecat. Am accepta cu plăcere reproşul că n-am rămas la „salam cu soia”.

Abia atunci, pe aici pe afară, am rămâne ‘unos cuantos’, preocupaţi doar să vieţuim normal, cu amarul vieţii asumate ca româno-catalani. Ne-am bucura ca românii să vrea să se întoarcă, să meargă să facă copii în ţară, e mare nevoie. Deocamdată şi se pare că pentru încă mulţi ani de-acum încolo, continuăm să plătim ratarea startului din ’89 şi suntem constrânşi să trăim pe aiurea, ca măsură a preocupării pentru copii noştri.

Dar ce vrem exact de la ei? Nu ştim exact, nici ei nu ştiu dar dau semne că ar încerca să desluşească căile dialogului. Cert este că doar cu reproşuri nu ne înţelegem, ar trebui sa vorbim de fapt.

-Ei cred că vrem mai multe secţii de votare, noi credem că sunt destule cele care există dacă sunt funcţionale şi nu sunt coordonate de un „Corlăţean” de ‘turno’;

-Ei cred că vrem limba română în şcolile catalane, noi credem că vrem limba spaniolă pentru gospodinele care nu ştiu sa ceară o conopidă la piaţă;

-Ei cred că vrem drepturi în plus faţă de cetăţenii ţărilor în care trăim, noi credem doar că ar fi putut face mai mult ca să nu fim cu toţii asimilaţi hoţilor, ţiganilor sau proxeneţilor;

-Ei cred că vrem bani de la buget, noi credem că vrem doar un centru comunitar, un loc decent în care să ne trăim sărbătorile şi să ne chivernisim nevoile.

Continuaţi voi lista